Afinele Papusi ! (05 aug 2023)

Traseu:Cabana Cuca-Varful Papusa 2391 m.

Triunghi Galben,aproximativ 13  km(dus-intors),7H30' 

Acest tip de drumeție face parte din categoria, "hai sa mergem mâine !". Unde mergem ? pe vârful Păpușa ! Si uite așa facem o mica pregătire a rucsacului pentru sâmbătă dimineața. Pentru ca este o drumeție de familie, bomboanele m&m rămân un premiu mult dorit. Așa ca pe seara merg si fac niște cumpărături.

Dimineața mă trezesc la 5:30 si mă apuc sa fac cele câteva sandvișuri. Mary trezește copii si ii îmbracă. Vremea este una frumoasa. Senin, cald in special in zona montana.

Plecam spre Cabana Voina pe la 7:20. Drumul este lejer si se circula bine. Trecem de Cabana Voina si încerc sa merg cu mașina cat mai aproape de Cabana Cuca. Ajung cu mașina pana la zona de escalada, cam 500 metri de Cabana Cuca. Facem ultimele pregătiri si pornim la drum. Nimerim intre doua grupuri destul de numeroase care pentru început se deplasează spre Cabana Cuca. Ajungem chiar bine la Cabana Cuca, băieții se deplasează ușor si sunt dornici de recompensa. Lăsăm grupurile care s-au oprit la cabana in urma si ne continuam înaintarea. După ce trecem de zona mlăștinoasa sau bucata de poteca peste care curge un pârâu, ajungem la indicatorul care ne spune ca o sa facem 3½ pana la vârful Păpușa. Traseul pe care mergem este triunghi galben. Pot spune ca am fost de câteva ori pe acest traseu atât in urcare cat si in coborâre, atât vara cat si iarna, încât îl cunosc binișor.

Ca orice drumeție in Munții Iezer-Păpușa, pe orice parte a versantului ai urca, ai parte de o zona abrupta. Băieții se ambiționează si bucata asta abrupta o urca pe jos. Cum era de așteptat fix când ajungem in primul pisc Alex se cere in backpack. Facem o pauza de m&m in ideea ca o sa-l convingem sa continue pe jos, dar fără izbânda. Urcarea se mai domolește după ce trecem de pisc si pana ieșim din pădure, mai facem câteva pauze. Timp era suficient. Ne prind rând pe rând cele doua grupuri lăsate la cabana Cuca, dar niciodată nu rămânem singuri pe poteca. Din spate vin mereu drumeți. Lăsăm in spate pădurea de conifere si înaintam greu prin golul alpin datorita vegetației (iarba) destul de înalta. Max nici măcar nu se vedea din iarba. Pana in Șaua Grădișteanu 1944 m aveam de urcat doua piscuri abrupte. După o pauza de masa, odată cu înaintarea prin golul alpin scade in dimensiuni si iarba. Apar tufele de afin, pline de fructe. Înaintarea noastră si așa mai novice acum s-a transformat in pauze dese de mâncat afine. Nu-i rău măcar a apărut un scop, mâncatul de afine. Max pare cel mai incantat de acest prânz. Pentru ca ii plac afinele ii dau si ce culeg eu. Lui Alex ii place sa le culeagă, dar nu sa le mănânce pentru ca sunt acrișoare. Ca sa mai animam înaintarea spre Șaua Grădișteanu trecem la strategia cu roluri. Pe mici porțiuni de traseu numim pe rând cate un căpitan, care are rolul sa ne conducă mai sus pentru o bucata de poteca prestabilita. Si uite așa ajungem aproape in sa. Doar ca Alex obosește si se vrea in backpack. Zis si făcut. Culmea, când urma o porțiune lejera de mers prin sa. Pentru prima data in stânga poteci găsesc izvorul din sa curgând. Facem o pauza si ne umplem rezervoarele. De aici si pana in vârful Păpușa, avem de urcat trei piscuri. In stânga poteci 4 măgăruși ne anima teribil când unul dintre ei scoate un sunet ciudat si in plus scuipa ca o lama sud Americana. Odată cu urcarea pe primul pisc vântul s-a intensificat si copii au trebuit echipați cu hanorace. Panorama crestelor Pietrei Craiului si a Bucegilor sunt acum mai impresionante. Ajungem la ultimul pisc după o scurta pauza. Datorita vântului, dar si altitudini copii primesc si pantaloni lungi. Ușor, aproape de vârf urcarea devine blânda si copii înaintează ușor. Ajungem la vârful Păpușa 2391 m după 5h si căutam un loc unde sa ne ferim de vânt. Îl iau pe Max in brațe, iar pe Alex îl lipesc de mine in partea dreapta. Caut prin rucsac carnații uscați si ne punem pe mâncat. Servim si un snickers in 4. Așteptăm la coada sa ne facem poze cu vârful, pentru ca era plin de drumeți, după care începe lunga coborâre.

La vale este la vale, merg picioarele singure, simt si copii lucrul asta. Mă apropii de unul dintre măgăruși si reușesc sa-l mângâi. Pare blând si învățat cu oamenii. Ajungem repede in Șaua Grădișteanu si de aici începe bucuria copiilor. Anume, rostogolirea si taratul prin iarba. După episodul asta, pentru ca timpul era de partea noastră facem o oprire mai mare sa mâncam afine. Mă impresionează Alex care coboară toata zona de pădure pe jos. Max este deja la alta categorie. Poate, dar trebuie motivat. Ajungem repede pe drumul forestier dintre Cuca si Voina si pentru ca aici vântul nu sufla cu putere, ii lăsăm pe copii sa-si facă de cap. Mai exact sa arunce cu pietre in apa. Oricum valea râului Cuca este intr-o continua schimbare, datorita ploilor torențiale căzute in ultimii ani aici. Așa ca relieful se schimba frecvent, câteva pietre nici nu se vad :)

Mai jos cateva fotografii din tura si concluziile !

Concluzie:

-Am reușit sa ajungem la vârf exact așa cum ne-am propus, intr-un timp rezonabil.

-Max a mers foarte bine, iar Alex a acoperit pe jos mai mult de jumătate din traseu.

-Lungimea traseului dus - întors a fost de aproximativ 13 km

-Afinele de munte, nu se compara la gust cu cele de cultura.

-Este pentru prima data când reușesc sa ajung pe acest vârf, deși am trecut pe lângă el (100 metri) de cel puțin 8 ori.

-Am reușit, in sfârșit sa fac simetria copilăriei. La ieșirea din casa bunicilor in fiecare dimineața a vacantelor de vara priveam acest vârf, pentru ca asta era singura ieșire din casa. Iar astăzi din vârf am reușit sa vad casa bunicilor.