41"!Transylvania 100K ! (28 mai 2022)

        Dupa doi ani de amanari(2020 si 2021) din cauza pandemiei de COVID-19,a sosit momentul sa vedem daca pot parcurge(alerga) 100 kilometri in 31 ore cu o diferenta de nivel de 6440 metri la cursa Transylvania 100k.Pe langa acest "a putea" mai trebuie sa aflu raspunsul si la multe alte intrebari.

     Pe 27 mai fac ultimele pregatiri ale rucsacului.Optez pentru unul de 30l,ca sa fie incapator.Distanta mare,altitudine la fel de mare,vremea se anunta ploioasa.Kitul de concurs este obligatoriu si cuprinde o lista lunga de echipamente,care necesita spatiu.Rucsacul,fara bidoanele de apa pline,cu tot cu echipamentele obligatorii,cantareste 5,2 kg. 

Pe la 17:30,reusesc sa plec spre Bran.Drumul pana acolo a fost destul de aglomerat,pe unele sectoare circulandu-se bara la bara.Nu stiu cum,dar reusesc sa gasesc un loc liber, chiar langa politia din Bran,in spatele acestei institutii fiind si sala de sport de unde se ridica kiturile de concurs oferite de organizator.Afara era placut,ora 19:40,cand ma indrept spre sala de sport.Intru,ma indrept spre masa cu indicatorul 100k,arat c.i. si ridic kit-ul de concurs.Ii intreb pe organizatori daca cunosc detalii despre aplicatia LiveRun si daca acesta consuma mult din bateria telefonului.Nu imi ofera indicatii,pentru ca nu cunosc nici ei.Ma intorc la masina si ma uit in punga sa vad ce este ,precum un copil curios.Kitul contine un tricou tehnic,numarul de concurs,un fluier,un baton de cereale,ace de siguranta si un numar qr de prins pe rucsac.Las punga la masina si merg in curtea castelului Bran.Aici se fac lucrari la amejarea locului de start.De aici plec in recunoastere traseu.Apuc sa parcurg aproximativ 1,5 km,fac cateva poze cu masivul Bucegi si ma intorc la masina. 

De-a lungul timpului am mai experimentat diverse forme de somn in "limuzina",pe scaunul soferului,pe bancheta din spate,dupa caz,dar de data asta incerc altceva.La masina mea,dupa ce se rabate bancheta spate,portbagajul si habitaclu devin acelasi spatiu.De data asta,profit din plin de acest lucru.Intind salteaua auto gomflabila,sacul de dormit,pun niste haine mai lejere pe mine si ma bag la somn.Pot spune ca a fost un somn linistitor,chiar m-am temut ca nu o sa aud cand suna telefonul.Dar l-am auzit si la ora 4:00,am inceput pregatirile.Incep sa ma imbrac cu hainele de competitie,totodata mananc si micul dejun(iaurt,banana si haburger de vita).La 4:35 sunt gata.Pregatesc si drop bag-ul(iaurt si humberger),apoi ma indrept spre linia de start.Sunt destul de multi competitori in curtea castelului Bran.Afara este rece,adie vantul iar cerul este senin.Ca imbracaminte am optat pt. o bluza tehnica subtire si tricoul de concurs pe deasupra,pantaloni tehnici lungi de alergare,salomon wings flyte 2 incaltamintea.Am timp sa fac cateva plimbari scurte prin curtea castelului,dupa ce las drop-bag-ul la organizatori.Mai sunt cateva minute pana la start si ma asez la coada plutonului.Pozitia la linia de start,la o astfel de competitie conteaza cu adevarat doar pentru cei cativa aspiranti la podium.Concurenti din 52 de tari,aproximativ 2000 cu totii,la toate cursele,iar acum la startul de la ora 5:00,conform listelor de inscrisi la 80 si 100 k,ar trebui sa fim 500 alergatori. 

Ora 4:59:50,numaratoarea inversa incepe ,10,9,8,7...3,2,1,start.Un numar mare de alergatori se pun in miscare.Stau in spate,astept sa se scurga puhoiul de alergatori si ma pun si eu in miscare.La iesirea din curtea Castelului Bran un echipajul de politie,bloca traficul pe DN73,incat, pentru 150 metri puteai alerga pe toata strada.Se vireaza dreapta pe strada Valea Porti si se alearga in usoara urcare 2,2 km pe un drum cu piatra calcaroasa zobita si tasata bine.Apoi se vireaza stanga si incepe sa se urce abrupt pe un drum forestier numit Clincea spre Culmea Carbunarea.In aceasta zona se merge la pas grabit.Apoi se intra pe Muchia Orbului,moment in care se iese de pe drumul forestier si se intra pe poteca marcata,in padure.Urmeaza o zona relativ usoara in care se inbina alergatul pe portiuni scurte cu mersul rapid.Dupa aproxinativ un kilometru incepe urcarea abrupta.Kilometrul 6,7,8 si 9 sunt ce-i mai grei.Se urca practic cate aproximativ 200 metri diferenta de nivel pe kilometru.Un total 700 metri diferenta nivel.Jumatate din cei 1450 m,cat este pana la primul punct de control.In acesti 4 km se trece prin doua poieni.Mai intai Poiana Panicerului si apoi Poiana Clincea,La Stanci ca spre final sa iesim in Saua Tiganesti.Trecem pe langa refugiu si cand sa incepem sa coboram,o limba mare de zapada ne da de furca si trebuie sa asteptam la rand.Tocmai bine pentru un cadru prins de primul fotograf al traseului. 

Dupa ce trec cu grija de prima limba de zapada,incep sa alerg,doar ca pe traseu pana la Saua Cruci ,am mai intalnit destul de multe zone cu zapada.De la Padina Cruci urmeaza o coborare abrupta,din cauza careia poteca devine extrem de aglomerata.Trebuie sa asteptam la rand,nefiind posibila depasirea si datorita faptului ca poteca este ingusta,abrupta si plina de vegetatie inalta(jnepenis) pe margini.Am ghinionul sa prind in fata un cuplu care vorbea spaniola,iar doamna cobora foarte incet.In cele din urma,mai greu,ajung la Cabana Malaiesti,dupa ce imi este scanat numarul de concurs,aici fiind si primul P.C.(punct control),la km 12,asa cum este indicat in brosura concursului.Ceasul dar si GPS-ul aratau la fel 13,87 km parcursi de la start.Imi zic in sine,ca este o eroare,desi indoielnic,chiar amandoua dispozitivele cu erori?Umplu cele doua bidoane,unul cu apa si celalalt cu izotonic,mananc cateva cuburi de portocala,o felie de lamaie,cateva bucati de banana,pun rucsacul in spinare si plec la drum. 

Desi am vazut multe fotografii si filmulete pe net cu acest sector de drum Cabana Malaiesti-Vf.Omu cu trecere prin Hornul Malaiesti,nu am avut niciodata o viziune exacta si clara asupra reliefului.Exceptie face doar hornul mare.De la Malaiesti cabana,se merge 200-300 metri pe mai multe poteci,aproape plane,spre un prim pisc pietros.Poteca serpuieste spre capul piscului printre bolovani cu urcare destul de abrupta.Pe sectorul acesta,am apelat la primul gel din dotare,pentru ca am simit o scadere de ritm.Era km 14,5 si ma apropiam de 4 ore de la start.Poteca continua cu alti 200-300 metri lejeri spre un al doilea pisc.Urcare pe al doilea pisc este la fel de abrupta,doar ca aceasta se face pe o pajiste alpina.Dupa al doilea pisc poteca continua tot in abrupt pe picorul hornului.Aici zonele de zapada sunt din ce in ce mai dese.Urcarea prin horn,este numai pe zapada inghetata.De-a lungulul timpului am mai avut parte de astfel de urcari,dar niciodata in cadrul unui concurs.Ideea este,ca spre capatul de sus al hornului era un singur traseu,care urma pasi facuti de cei care au trecut inainte.Orice tentativa de a merge pe langa era riscanta si in plus trebuia sa sapi in zapada inghetata.Am avut ghinionul ca in momentul ascensiuni mele sa gasesc traseul aglomerat.Simteam ca pot mai mult.Probabil gelul si-a facut efectul.Nu puteam merge mai repede ca ii prindeam pe cei din fata,care la randul lor ii prindeau pe alti si uite asa trebuia sa astepti.Daca in sir cineva merge incet,toti mergem incet.M-am impacat cu gandul.Intr-un final reusesc sa ajung sus,imi trag sufletul,virez stanga si privesc in fata. 

Mai aveam de parcurs un kilometru  si ceva in urcare pana la vf.Omu.Desi  nu pare o urcare dificila,dupa ce treci prin horn  se simte altfel.In plus zonele de zapada,iti  intarzie astfel inaintarea.Ajung la vf.Omu intr-o ora si 50 minute.Am depasit cu 10 minute timpul estimat de mine.Aici fac o scurta  pauza de  doua minute moment in   care imi este  scant numarul de concurs si incep sa ma bucur ca urmeaza 5.2 km de  coborare,tocmai buni de alergat. 

Dar de unde atata coborare!?.Cand te uitai pe grafice asa se vede,coborare,dar la fata locului,nu vreau sa exagerez,aproximativ 1,5 km au fost in  urcare,suficient ca sa nu poti alerga.Sa nu uitam, pe acest segment, vf.Omu-refugiul Batrana,zonele cu zapada,dar si jnepenis.Am facut fix o ora.Da,o ora si nu imi vine a crede.Practic asta era portiunea de traseu pe care trebuia sa corijez toate micile intarzieri.Ralizez asta dupa ce la refugiul Batrana imi este scanat numarul de concurs.Urmeaza inca 5,1 km coborare pana la Salvamont Pestera.Aveam 6 ore si 10 minute de la start si pana la P.C.-ul de la Pestera care era cu timp limita ora 12:00,mai aveam 50 minute.Dai si alearga.Mai tare,mai incet,cert este ca se poate alerga.In sinea mea,ma gandesc ca in ritmul asta intr-o juma de ora sunt la Pestera.In fata mea valea se strange.Valea Ialomitei.Terenul devine tot mai accidentat si posibilitatea de a alerga devine imposibila.Ba mai mult,chiar in unele zone,a trebuit sa folosesc toate membrele.Stancile foarte mari,erau greu de traversat altfel.Paraiele ,fara numar care curgeau pe poteca,formand zone mari de noroi.Trec podul artizanal peste raul Ialomita si cu ultimele resurse,trag de mine si trec linia P.C.-ului.Ora oficiala inregistrata la trecere prin fata scannerului a fost 12:00:41.Adica 41 de secunde peste.Nici nu apuc bine

sa-mi trag sufletul ca cineva din organizare vine si inchide P.C.-ul pentru cei de la cursa de 80 si 100 km.Pufff!Nu se poate!Ce-i de facut?Incerc sa gasesc intelegere din partea organizatorilor,dar raspunsul a fost,NU.Ba mai mult,mi-a spus ca daca incerc sa urc la Babele(adica sa continui traseul),cei de acolo o sa ma intoarca inapoi.Singura optiune regulamentara,prezenta in brosura era sa trec la o cursa mai mica.Cum cursa de 50 km avea si ea P.C.-ul acolo,conform cu regulamentul puteam sa abandonez sau sa merg pe traseul de 50.Cu greu accept situatia asta,dar alte variante nu am.Aici,conform graficului de prezentare trebuia sa fie km 26,2 doar ca ale mele dispozitive indicau kilometrul 29,11.Intreb pe ceilalti concurenti din jur ce le indica dispozitivele si la unison imi spun km 28 virgula,km 29 virgula.Ups!Ceva nu este in regula?Incerc sa-i aduc la cunostinta organizatorului,ca sunt niste kilometrii in plus parcursi si ca trebuie sa mareasca timpii in punctele de control,dar nu am cu cine sa ma inteleg.Ma resemnez si ma asez la una din mese.Incerc sa servesc din produsele de pe mesa,dar cu greu mai pot mesteca ceva.Norii negri adunati deasupra incep sa se reverse.Ploua destul de tare.Trebuie sa ma adaptez la noile conditii meteo.Imi schimb bluza termica cu o alta,pun supra pantaloni peste,scot si geaca de ploaie,dar ma gandesc ca mai am de parcurs 22 km si totusi trebuie sa mananc ceva.Dupa ce mai scade in intesitate socul ca nu pot continua cursa de 100 km si ca trebuie sa merg pe traseul de 50 km,ma asez iar la una din mese.O doamna ma serveste cu o supa crema de rosii.Calda.O savurez imediat.Imi umplu bidoanele,unul cu apa si celalat cu izotonic.Bag cateva bucatele de cicolata in buzunarul de la geaca si dupa ce mai aflu cate ceva despre cursa de 50 km,plec la drum prin ploaia abundenta,fara sa mai privesc inapoi.La fel ca mine si alti concurenti de la 80 si 100 km,fortati sa continuee pe traseul de 50 sau sa abandoneze.Destul de multi.

Desi drumul este in coborare pe asfalt,refuz sa mai alerg.Pentru cursa de 50 km punctul de control este deschis pana la 15:30,iar ca ora finala pentru a termina traseul este 22:00.Adica aveam la dispozitie sa parcurg 22 km in 9 ore si ceva.Aveam deja adunati 2500 metri diferenta de nivel,mai trebuiau 800,ca in brosura erau 3320.Putin,imi zic in sine.Dupa un kilometru si ceva de mers pe asfalt,o cotesc spre dreapta si intru pe traseul care duce spre Saua Strunga.Nu incepe bine urcarea si brusc se opreste ploaia si la doar cateva minute atmosfera devine fierbinte.Ma opresc si incep sa ma dezbrac.Avand in vedere ca este urcare,trebuie sa fiu cat mai dezbracat ca sa nu transpir excesiv si sa ma dezidratez.Si uite asa raman doar in tricou si colantii scurti de alergare.Probleme fizice nu am,nu ma simit obosit,dar un pic suparat.Natura are si ea efectul ei pozitiv asupra psihicului.Pajistile alpine pline de papadia abia inflorita,chiar imi bucura privire.Mai sus la cateva sute de metri,o reala surpriza,o zona plina de branduse,care pareau destul de curand inflorite.Si uite asa brusc imi trece prin minte un lucru,daca p.c.-ul de la Pestere era deschis pentru cei de la cursa de 50 km pana la ora 15:30,iar ei trebuiau sa termine cursa pana la ora 22:00(adica 15 ore),asta inseamna ca noi cei de la 80 si 100 care suntem pe traseul lor trebuie sa terminam la ora 20:00,pentru ca am luat startul mai devreme cu doua ore.Noi cei de la 80 si 100 km,am plecat la 5:00,iar cei de la 50 km au plecat la 7:00.Asa ca nu aveam la dispozitie 9 ore ci doar 6 ore si ceva.Tot era timp suficient,dar trebuia sa am grija.Ajung in Saua Struga.Aici este scanat numarul.Organizatorii sunt informati ca eu am trecut de la 100 la 50.Beau apa,cat sa-mi ajunga cativa kilometri,pentru ca urmeaza o coborare. 

Dupa cativa pasi,stau si ma intreb,sa mai alerg sau sa merg?Deasupra s-au adunat iar nori negri.M-am decis,alerg.Si pot spune ca astia au fost acei cativa kilometri alergati fara intrerupere,mai tare sau mai incet,dar, alergati.Si uite asa in aproximativ o ora ajung la kilometrul 39,cand ploaia se intesifica si totodata urmeaza si o urcare.Aveam 3000 metri difetenta nivel,deci ar mai fi trebuit sa am 300.Dupa inca un kilometru parcurs,adica la km 40,ajungem la p.c.-ul din Poiana Gutanu.Imi este scanat numarul,dupa care ma bag sub cort si incep sa ma hranesc.Banana,portocala,lamaie,masline si cateva cipsuri.Pun apa si izotonic in bidoane,decid sa pun doar geaca de ploaie pe mine,fara sa mai iau pantaloni sau altceva.Suntem anuntati ce de aici pana la linia de sosire mai sunt 12 km cu 200 metri difetenta nivel. 

Am plecat la timp din p.c.-ul respectiv,ca daca mai stateam putin ma lua cu tremuratul si afara turna.Desi urcare este destul de lina prin Poiana Gutanu,poteca era noroioasa si ghetele se afundau in noroi.Urc,cobor,alerg 50-100 de metri sau mai mult atunci cand poteca imi permite pana intersectez traseul celor de la 30 km.Adica,in fapt,cele doua trasee se unesc.De aici pana la urmatorul P.C. mai urmeaza o urcare din abrupt destul de anevoioasa,pe care reusesc sa o trec cu brio.In varful pantei, un indicator care arata ca pana la Bran se mai fac 3h30'.Eu mai aveam 4 ore la dispozitie.Si sa merg la pas si tot ajung,dar coborarea este foarte lina,poteca de pamant,foarte rar mai intalneai cate o piatra,asa ca am alergat.Da,dupa 40 km parcursi,inca pot alerga.Asta este un lucru bun.Ajung la P.C. de la Poarta,care este situat pe un drum forestier.Aici ne sunt scanate numerele,beau apa rece de izvor si plec alergand aproape 2 km.Mai sunt 4 km si ceva pana la sosire,cand parasim din nou drumul forestier si intram pe Culmea Grajdului.Poteca este una valonata,urcari mici,coborari scurte,dar acolo unde se poate alerg,alerg.Ajung la km 50 si vreau sa dau geaca de ploaie jos,dar dintr-o data se porneste furtuna,de m-a facut sa-mi pun si gluga in cap.Dupa o ultima coborare usoara,terminata brusc cu cativa metri abrupti se iese in spatele sali sporturilor,iar de aici se alearga pe marginea DN73,cam 200 metri,pana se intra in curtea castelului Bran.As fi vrut sa filmez aceasta bucata de traseu ce include traversarea curti castelui Bran,pentru ca este unica,dar ploaia abundenta nu mi-a dat voie.Trec linia de sosire in aplauzele celor prezenti,care nu au fost putini.Opresc ceasul la 52 kilometrii,dar si GPS-ul.La o ultima privire asupra dispozitivului diferenta de nivel era undeva la 3800 m,cu 500 metri peste ce-a dat organizatorii.Dupa poza cu medalia la linia de sosire, merg sub corturile amenajate,unde servesc pizza vegetariana si diverse dulciuri,beau cateva pahare de pepsi si ma grabesc sa ajung la masina.Ma folosesc de baltile si siroaile de apa care se scurgeau pe strada ca sa-mi spal ghetele pline de noroi.Ma schimb rapid si dupa ce cuget cateva minute bune pornesc masina si plec spre Pitesti. 

 In concluzie:Sunt dezamagit ca nu am fost lasat sa continui traseul de 100k,doar pentru 41 secunde.Nu stiu daca as fi reusit sa-l termin,dar daca as fost lasat as fi aflat cu siguranta.Acum stau si analizez unde am pierdut aceste 41 secunde...ha ha ha!!!Pai sa ne gandim, la momentele in care am accesat telefonul pentru cateva cadre(pai una din bucuriile unei astfel de curse sunt chiar aceste cateva fotografii,cu siguranta nu puteau lipsi),cei 100-200 metri de coborare abrupta din Padina Cruci spre Cabana Malaiesti,am avut in fata un cuplu vorbitor de spaniola,care abia se miscau si nici nu se dadeau la o parte,nici nu prea aveau cum,poteca fiind ingusta si plina de jnepenis,poate pauzele din punctele de alimentare,unde nu am masurat timpul stationat,dar pe care l-am dedicat in totalitate,hidratari si hraniri,poate coada la care am stat in Hornul Mare Malaiesti,desi simteam efectul gelului si se putea mai bine,poate timpul slab scos pe sectorul vf.Omu-refugiul Batrana sau poate cei 2,5 km alergati in plus fara sa gresesc traseul,in primii 30 kilometri.Despre aceasta ultima parte pot spune din experientele anterioare ca la toate maratoanele si semimaratoanele montane alergate,nu am scos un metru in plus,dar in schimb,mai putin,da.Mai scurtai o curba in urcare sau coborare,dar in niciun caz mai mult.Despre hrana nu pot spune prea multe.In strategia initiala am vrut sa ajung la vf.Omudoar cu hrana ingerata dimineata la 4:00(o banana,un iaurt si un hamburger de vita).Asta insemna un cumul de 2400 m in 16 km(real 18 km).Doar ca in portiunea de traseu Cabana Malaiesti-vf.Omu am simtit o slabiciune in deplasare si am bagat primul gel(SiS).In pc-uri m-am "indesat" cu portocale,banane si lamai in principal,masline si ceva bucati ciocolata,la ultimul p.c. am luat si cateva cipsuri.Cred ca per total am mancat portocale,cat as fi mancat intr-o luna de iarna.Hrana asta am consumat-o in 52 km cu o diferenta de 3800 m,multa?putina!?Apa si izotonic au fost lichidele ingerate in aceiasi distanta.Ce-i drept vremea destul de racoroasa si ploioasa au redus consumul de lichide.

  Cred ca unele inbunatatiri se pot aduce in plan personal la toate capitolele(hrana,vestimentatie,sacul de alergare,pregatire fizica si tehnica),in ceea ce priveste o nou participare la o cursa de 100 kilometri.