Pitesti Half Marathon! (15 mai 2022)

    Pentru a doua oara acasa,la Half Marathonul Pitesti.In fapt este a treia editie a acestui concurs,care are probe populare de 5 km,cross de 10 km si bine inteles Half Marathonul.Nimic nu-i mai placut decat sa alergi in propiul tau oras.Desi, multe lucruri nu sunt de spus despre traseul care ne plimba prin zona centrala a orasului de 4 ori,am cateva obiective minore,ca deh,nu ma pot ridica cu pretentii de castigator,nici macar nu ma gandesc.In primul rand,vreau sa mentin o cadenta constanta,intre 5 min si 6 min per kilometru,pentru ca traseul are coborari si urcari.Apoi ca al doilea obiectiv,vreau sa incerc sa cobor sub 2 ore.Nu vreau sa fortez,ci vreau sa alerg cu zambetul pe buze,pentru ca in urmatoarele doua saptamani urmeaza adevaratele curse.

   Si uite,ca 15 mai,a venit si nu oricum ci cu ploaie.Ma trezesc pe la 7:45 si ma pregatesc de alergare.Afara este inorat.Pe site-urile despre vreme se anunta ploaie.Imi iau peste tricou o bluza imperbeabila si cobor la masina.In cateva minute ajung in centrul Pitestului.Abia ce parchez masina si picaturile sau transformat in ploaie abundenta.Mai stau 10 minute in masina in speranta ca se opreste ploaia,dar nimic.Deja ceasul arata 8:45,mai sunt 15 minute pana se da startul.Decid ca este momentul sa merg spre linia de start.Printre picaturi ajung rapid in piata primariei,cand dintr-o data in fata ochilor,se ivesc,o mare de tricouri portocalii.Scrutez cu privirea in toate partile doar-doar vad si eu pe cineva cunoscut.Dar ochii mei nu au identificat pe nimeni,in cele cateva zeci de secunde insa alti ochii m-au identificat pe mine.Gabi,colegul de servici,vine langa mine si dupa ce ne salutam ne dam la vorba,in cele cateva minute ramase pana la start.Mai apar alti doi colegi de servici,Claudiu si Ionut.Dupa ce ne salutam ne asezam in apropierea liniei de start.Continua sa ploua.Decizia de a pastra pe mine bluza antiploaie ramane una buna pana in acest moment.

   La 9:04 se da startul.La trecere prin fata liniei de start pornesc cronometrul de la ceas si ma las purtat in gramada de alergatori sub ploaia domoala.Sa alergi prin ploaie este ceva minunat,ceva care imi aduce aminte de perioada copilariei,petrecuta la poalele muntilor Piatra Craiului,cand ploiile calde de vara formau torente pe pantele muntilor,iar eu si sora mea mergeam desculti prin aceste torente.Nu am fortat in primii 200-300 metri,pentru a nu ma impiedica de alti concurenti si astfel sa imi provoc rani.In plus erau balti si se putea alunca usor,ceea ce s-a si intamplat cu alti concurenti.Am preferat sa alerg cat mai in margine pana ne-am mai rarit.Oricum prima tura era mai aglomerata,ca eram toti concurentii pe traseu.O tura are 5 km.Dupa prima tura, cei de la 5k se opresc,iar in a doua tura cei de la 10k.Desi am plecat singur in cursa,dupa 2 km,in apropiere de liceul Miu,cand sa fac dreapta si sa cobor pe Calea Bucuresti,sunt prins din urma de Gabi.Alergam unul langa altul,el fiind nevoit doar sa termine competitia pentru ca este accidentat.Nu fortez nici eu.Cu exceptia celui de-al doilea km in care am scazut sub 5 minute,restul de kilometrii din prima tura i-am alergat in 5 minute si cateva secunde.

Spre sfarsitul primei ture ploaia se opreste si sunt nevoit sa ma dezbrac.Las bluza unui baiat de la organizare si incep tura 2,tot langa Gabi.Pe traseu in alergare,incerc sa-mi vad pozitia in raport cu cei de la semimarathon,dar este destul de greu.Ma salut si incurajez cu baietii pe care ii cunosc.Ajung la sfarsitul celei de a doua ture, km 10, imi iau la revedere de la Gabi si parca cuprins de o bucurie interioara incep sa alerg putin mai tare.Alergatori din ce in ce mai putini pe traseu.Desi nu sunt adeptul castilor in urechi,atunci cand alerg sau merg cu bicicleta,organizatorii,au avut o buna idee de a pune muzica pe tot parcursul traseului.Lucrul asta l-am constatat si am urmarit special in tura 3.Aveam muzica in zona start-sosire,la mall Trivale, chiar formatie,in piata Vasile Milea tot boxe,in capatul Caii Bucuresti niste boxe uriase,de iti vibrau picioarele cand treceai pe langa ele.In plus,pe langa muzica placuta din aceste locuri,fiind duminica,am avut parte si de ceva spiritualitate.La biserica Maica Precista era slujba.Tot in tura 3,la punctul de control de la Ramada,am apelat la paharul cu saruri de hidratare pe care le-am consumat din mers.Si incet,ma apropii de tura 4 ,km 16. Baltile au inceput sa dispara,distantele intre noi cei ramasi in cursa sunt mari.La inceputul turei 4 imi iau un bidon de 0.5 litri apa,pe care il beau pana la mall Trivale.De aici,incep sa cresc ritmul.Timpul era foarte bun,ma apropiam de depasirea propiului record personal la half marathon.Pentru prima data,aveam sanse foarte bune pentru a coborâ sub doua ore.Mai am 4 km aproximativ pana la final si trec de cativa concurenti aflati in fata.Pe ultimii 200-300 metri am sprintat si am trecut linia de sosire intr-o ora si 49 minute.RECORD PERSONAL la un Half Marathon si chiar acasa la mine.Cel mai important este ca dupa cursa nu m-am simit obosit.Nu aveam dureri musculare,ceea ce spune ca puteam mai mult.Clar se putea mai bine.Cele 72 de curse(alergari de antrenanent) mai mari sau egale cu 10 km,din ultimele 6 luni si-au spus cuvantul asupra rezultatului.In plus,pe durata ierni am reusit sa ies de cel putin doua ori pe saptamana la alergat.La final dupa ce trec linia de sosire,primesc frumoasa medalie si merg in zona de alimentare,unde servesc diverse. 

Aici schimb felicitari cu baietii cunoscuti si-l intalnesc pe un fostul coleg de servici,Cristi.Ne dam la vorba sub soarele arzator.

    In concluzie,chiar daca am avut 2 km in care am coborat sub 5 minute,in afara celui de la final,cand am sprintat,cadenta mea a fost buna,asa cum am dorit.Al doilea obiectiv a fost sa cobor sub 2 ore.A fost realizat,chiar mult mai bine decat ma asteptam.Al treilea obiectiv,destul de important,nu sunt accidentat si nu ma resimit muscular.