Primul Maraton ! Pe Arges in Jos ! (10 dec 2023)

Primul maraton organizat la Pitesti, cel puțin, primul de care eu am auzit în afara competițiilor oficiale de atletism organizate de federația de specialitate. Din 1896 si pana in 1921 maratonul avea diverse lungimi, nu mai mici de 40 km. Distanța oficială reglementată in 1921 este 42.195 km. Alergarea unui maraton se face aproape integral pe asfalt. Nu există însă o regulă în acest sens. Numele de Maraton vine din limba greacă, dupa denumirea bătăliei din localitatea Maraton, 419 î Hr, între persanii care invadase Grecia și o alianță a orașelor stat (polisuri), unde Phidippides a alergat de la Maraton la Atena sa anunțe victoria grecilor. După jocurile olimpice s-a născut maratonul de la Boston,1897, cel mai vechi din lume.

Din 27 noiembrie aveam o vizualizare a  meteogramelor cum arată vremea duminică pe 10 decembrie. Bine,până atunci vremea se mai poate schimba.

Pentru a finaliza un maraton este nevoie de foarte multe antrenamente. Eu am apelat la un antrenor din bibliotecă. In fapt, marea mea dorință este să pot alerga 100 km, într-un eveniment montan de trail. Pentru asta l-am achiziționat ca antrenor pe Jack Daniels. Iar el mi-a dat "Manualul de alergare". Nu a fost scump, cu tot cu transport doar 80 lei. Antrenamentele continuă, chiar dacă vremea este ploioasă și geroasă. Principiul lui este să crești distanța alergată, progresiv, nu mai mult de 32 km pe sesiune dar si felul în care alergi să alterneze ușor-maraton. Daca distanța nu poate fi măsurată, să zicem, din lipsa unui dispozitiv adecvat se poate alerga la timp, intervale de 2,5-3,5 ore

Dar socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, cum spune o veche zicală populară românească și pe 29 noiembrie împrumut o viroză respiratorie care mă ține blocat aproape o saptămână și îmi întrerupe seria de alergări. Mai puțin plăcut este faptul că nu am putut alerga cei 32 km ca distanță și nici cele 3h30' ca timp. Asta pune sub semnul întrebări, capacitatea mea de a reuși să alerg primul maraton.Timpul limitat de doar 8 zile până la start nu îmi mai da posibilitatea de a alerga atât de mult, că am nevoie de recuperare mai lungă. Ce îmi mai ramâne de făcut este să reușesc 1-2 sesiuni de alergare până cu 4 zile înainte de start.

Pe 3 decembrie, pe la prânz ma urnesc greu și ies la un antrenament. Trebuie, îmi spun ! Cum era de așteptat, parcă aveam 150 kg, îmi târam greu picioarele. Viroza nu a fost ușoară. Încerc să alerg pe traseul meu clasic de antrenament, prin Parcul Trivale. Distanța clasică de 10 km. Alergarea are și câteva urcări. Doar ca astăzi acești 10 km au arătat ca o cursă de 50 km. După fiecare kilometru îmi venea sa renunț, dar am tras de mine și am reușit să mă întorc acasă. Aveam și 7 min/km, chiar și 8 minute pe o urcare abruptă. Este clar, daca până miercuri nu se schimbă nimic cu starea mea de sănătate, maratonul este compromis.

În dimineața zilei de 7 decembrie fac o vizită la medicul de familie, pentru un consult pulmonar primar. După câteva exerciții de respirație si o monitorizare a nivelului oxigenului în sange, prognosticul este bun. Chiar dacă mai tușesc ocazional, sper să nu mă afecteze. Seara, pe o lapoviță deasă, ies la o alergare ușoară de 5 km, prin cartier. Mă simt bine, tempoul este bunicel îmi dă speranțe si nu mai resimt niciun disconfort.

Vineri pe 8 decembrie consult meteogramele pentru 10 decembrie si vremea chiar daca pare însorită, temperatura la ora startului este de -5°C realfeel, nici în jurul prânzului nu avem valori pozitive, doar -2°C realfeel.

Ziua cursei!

Mă trezesc pe la 5:20. Beau două pahare de apă și îmi prepar un bol de fulgi de ovăz integrali cu lapte. Fac un duș, cu apă aproape rece, pentru a fi mai aproape de temperatura de afară. Echipamentul pe care îl îmbrac este format din șosete compresie, pantaloni lungi de alergare, peste care am pus o pereche de pantaloni scurți Kalenji, bluză de alergare sezon toamnă-iarnă, mănuși, fes și încalțăminte alergare de la Kalenji. Cobor la mașină si ma deplasez spre Parcul Ștrand. Cursa de maraton are startul la 8:00, cu două ore înaintea celorlalte curse. 

Ajung in zona start. Aici salut o parte din alergatorii de la maraton, pentru că îi cunosc. Unii dintre ei fiindu-mi colegi la servici, de  facultate. La scurt timp după ce schimbăm câteva cuvinte ne pregatim de încalzirea organizată. Stau lângă colegul meu de facultate Mihai, pentru că și el are același obiective la maraton ca și mine. Să terminăm cursa și dacă se poate intr-un timp mai mic de 5h. Pentru amândoi este primul maraton pe asfalt. Singura diferență între noi, este, că eu nu am reușit sa alerg in cadrul nici unui concurs, pe asfalt sau trail anul acesta, în schimb el a punctat serios la capitolul asta. Dar sper ca cei peste 1000 km alergați anul acesta, cu diferență de nivel, ca antrenament să mă ajute.

Se face ora 7:59 și după încălzirea organizată ne asezăm cu toți la start. În jur de 24 alergători, 3 categorii de vârstă ( 18-39 ani, 39-49 ani și 50+). Pornesc ceasul, dar acesta refuză să se conecteze la gps și sunt nevoit sa aștept.

3...2...1...START !!! 

Pornesc cronometrul, chiar dacă gps-ul nu s-a conectat. Alerg în tandem cu Mihai, parte a strategiei convenite cu puțin timp înainte de a începe cursa. Trecem podul din fața teatrului de vara și alergăm încet pe alee. Rezistăm tentației startului, când în mare parte toți trag tare. Urcăm pe dig și alergăm pe faleză spre cartierul Tudor Vladimirescu. Cele -5°C se resimt din plin la nivelul feței, dar mă simt bine și asta contează. Interoghez ceasul și constat că am un mic decalaj de 350 metri față de ceasul garmin a lui Mihai, distanța parcursă fără conexiune gps. Se fac 3 km de la start și viteza noastra este in medie 5,30 min/km. Perfect. Străbatem faleza Argeșului pe dig până in Parcul Lunca Argeșului. Distanțele între noi au început să crească, încât puteai spune că suntem la o sesiune de antrenament. Odată ajuns aici am surpriza plăcută să descopăr modificările aduse traseului încat această buclă să masoare 10,5 km și astfel după 4 bucle parcurse să ajungem la distanța de 42.195 km. Facem tura parcului plus o buclă prin mijlocul lui și ne întoarcem pe dig în drum spre ștrand. Coborâm scările de pe dig și intrăm în parc. Îmi place tura prin Parcul Ștrand, pentru că nu sunt linii lungi de alergat, curbe multe la stânga și la dreapta care îți dă senzația că înaintezi repede. Așa ajungem în dreptul podului și reușim să facem prima buclă de 10,5 km. Media se pastrează in jurul 5,35 min/km. 

Tura a doua se desfașoară după tiparul primei ture, doar că în punctele de hidratare facem o pauză de câteva secunde pentru a bea apă. Din păcate este foarte rece și nu pot bea mai mult de două guri dintr-un pahar. Pe la kilometrul 18, când ne pregăteam să părăsim Parcul Lunca Argeșului, apelez la un gel energizant știind ca distanța asta este un fel de barieră. În urmă cu 3 săptămâni am alergat în aceste două parcuri 25 km fără să beau o gură de apă. Dar acum, este altceva. Ne apropiem de tura 3, pe care eu am numit-o tura psihologică. Ajunși în dreptul podului, trece pe lângă noi și alergătorul din fruntea cursei. Mai erau câteva minute până la ora 10:00, când urma să se dea startul celorlalte curse (5 km, cross si semi maraton). Nu apucăm să urcăm pe dig că din spate vine puhoiul. Suntem in tura 3 și kilometrii se adună, nu mai puțin de 22. Încep să-și facă simțită prezența primele probleme musculare, pe care personal nu le înțeleg. Motiv pentru care am băgat un plic de săruri de hidratare. Ritmul meu de alergare a scazut un pic, dar ne pastram media sub 6 min/km. Acum văd în punctele de hidratare adevărate oaze de repaus. Apar durerile musculare. Mușchiul de la piciorul drept și stâng femural. Mușchiul vastul medial. Ajuns în Parcul Lunca Argeșului am și câteva reprize de mers (20-30 m), în speranța că reușesc sa deblochez mușchii. Mihai deși putea continua a preferat să stea cu mine. Simțeam această durere ca și cum cineva m-ar fi strâns cu un clește în acea zonă. Nu am avut diferența de nivel semnificativă, ba din contră foarte mult plat. Am continuat să strâng din dinți și așa am reușit să intrăm în ultima tură. Înainte de ultima tură, am mai bagat un gel energizant. Tura 4, începe fix după 3 ore, ceea ce înseamnă că am alergat bine. Media noastra era tot sub 6 min/km. Traseul s-a eliberat și el. Eram puțini, precum la începutul cursei. Erau două puncte de hidratare pe traseu, în zona start-sosire, unul, iar cel din Lunca Argeșului îl vizitam de două ori la intrare și ieșire din parc. În tura 4, per total cred ca am acumulat în jur de 0,5 km de mers. Depășisem cele 4 ore de la start fix când ne îndreptam spre dig, mai exact pe la km 40 și ceva. În ultimii kilometrii am depășit și media de 6 min/ km, dar sosirea era așa aproape încât nu mai conta. Trecem linia de finiși împreună după 4h22'43", cu o medie de 6.09 min/km. Pentru mine, dar și pentru Mihai record personal, dar și timp de batut pentru eventualitatea participări la un alt maraton. Plăcută mi-a fost uimirea ca la linia de finiși să fie Alex și Max. Dacă cursa am început-o la -5°C, la final erau -2°C, deci frig. Îmi iau porția de paste și încerc să mănânc, dar frigul îmi dă târcoale, așa că merg la mașină să mă schimb. Revin în zona sosiri, ca să particip la festivitatea de premiere, pentru ca David a luat locul 1 la categoria 9-12 ani. În plus merg să-i felicit pe colegi pentru performanțele remarcabile. Ciprian locul 1 la categoria mea de vârstă, Claudiu un timp excepțional de 5.11 min/km la 50+.

Concluzii:

-Primul maraton pe asfalt, în 4h22'43"

-Foarte dificil sa alergi, la câteva zile, dupa viroză respiratorie și tratament. În plus am fost nevoit să întrerup sesiunea de antrenamente.

-Anul acesta nu am alergat niciun concurs oficial, atât pe asfalt cât și trail.

-Singurul ajutor fizic au fost cei peste 1100 km alergați anul ăsta în regim de antrenament.

-Destul de frig, pe toată perioada maratonului. Dar, expunerea la frig este benefică.

-Bauturile hidratante (apă,cola,izotonice), oferite de organizator, au fost foarte reci.

-Vestimentația, chiar dacă nu a fost una de top, nu mi-a creat probleme. Chiar m-am simțit confortabil.

-Șosetele de compresie și-au facut treaba foarte bine. De la talpă până la genunchi nu am resimțit niciun disconfort.

-Am avut un disconfort mare al mușchilor femural și vastul medial de la ambele picioare.

-Sper ca la următoarea ediție, dacă se mai organizează maraton, să fiu apt și să reușesc sa alerg într-un peisaj complet alb. Am fost aproape, zăpada s-a oprit la București.