Exploratorii M - Duatlon Regal Invictus VI

Duatlon Regal Invictus VI ! Din nou Regal ! (09 noi 2024)

Vremea se anunță răcoroasă pentru sâmbătă. Pregătesc mai multe rânduri de haine pentru anumite configurări. Am sperat că pot alerga în pantaloni scurți și cu șosete de compresie până sub genunchi. Înainte să mă bag la somn mai consult odată vremea, nicio mișcare pozitiva. Temperaturi pe minus, maxim câteva grade.

Sună telefonul, mă ridic repede din pat și mă îmbrac, cobor la mașină și montez suportul pentru biciclete. Cu mine la concurs vine si David. După ce fixez bicicletele plecam spre Curtea de Arges. Era 7:45, când ne apropiem de cartier Găvana. David constată că a uitat casca de ciclism și suntem nevoiți să ne întoarcem în Trivale. Așa că, după ce intră în posesia ei, mai plecăm odată spre Curtea de Argeș. La 8:26 ,eram la intrare în oraș și la 8:36 parcăm în curtea săli de sport unde aveam locul rezervat. Unii au ajuns mai devreme și făceau ultimele pregătiri, alți abia veneau. Dau jos bicicletele, îl ajut pe David să umfle roțile și mergem pe biciclete până în zona startului să luăm kitul de concurs și să lăsăm bicicletele în zona de tranziție. Kitul îl ridicăm din față muzeului. Prind numerele de concurs de biciclete cu coliere. De data asta numerele sunt cu cipuri, asta fiind un lucru grozav. Eu am numarul 100, iar David 28. Mai rămane să ducem bicicletele în zona de tranziție, iar timpul limită pentru asta, conform programului era ora 9:00. Mai aveam ceva timp, așa că mergem către acea direcție. Aflu că sunt două zone de tranziție, una pentru grupele de copii iar o alta pentru adulți. Afară temperatura era pe minus, -1C°. Pun bicicleta lui David pe stand și casca în coș, apoi mă îndrept spre zona de tranziție adulți. Eu sunt pe la jumătatea zonei. Urc bicicleta pe stand și pun casca în coș. Pentru că startul probelor noastre, conform planificări sunt după ora 10:20, decidem să mergem la mașină ca să mai scăpam de frig. Dăm o fugă prin lidl, pentru niște apă și biscuiți. În mașină stau cu motorul pornit și cu ochii pe vreme. Nicio mișcare semnificativă. Parcă vremea a înghețat la -1C°. Privesc pe geam cum alți concurenți umplu parcarea. Erau din București, Sibiu chiar și din Constanța. Se pare că regulamentul este flexibil. Sunt relativ bucuros, nu mai simt omoplatul stânga rigid și parcă starea de bine este alaturi de mine. La participările anterioare la Duathlonul Regal, înainte de ziua cursei, se intâmpla câte ceva, doar-doar să nu fiu complet la start. Odată am nimerit schimbul 3, iți imaginezi cum este să alergi după o noapte fără somn. Altă dată copii au făcut un marathon în noaptea dinaintea cursei, ba că le este sete, ba că vor la baie, mai aleargă cum trebuie. De data asta, marți, într-o activitate cotidiană am făcut o mișcare greșită cu omoplatul stâng și miercuri dimineața nici măcar nu mai puteam întoarce capul spre stânga. Pufff! pentru chestiile astea nu există tratament și în general durează 7-8 zile, dar acum este bine. Gata, m-am hotărât, iau o decizie vis-a-vis de echipament. Pentru că nu sunt schimbări pozitive ale vremi înlocuiesc pantaloni scurți cu uni lungi, restul rămâne neschimbat. Fixăm numerele de concurs pe tricouri. Timpul se scurge și la 9:45 punem gecile pe noi, părăsim mașina și ne îndreptăm spre zona de start. Ne deplasăm în ușoară alergare. În zona startului întâlnesc mai mulți prieteni. Schimbăm păreri și încercăm să întelegem cum este cu intrarea și ieșirea din zona tehnică.

Începe concursul Duathlon Regal Invinctus a VI-a ediție cu probele cross și duathlon copii cu vârste 7-11 ani. Cum era de așteptat probele se decalează, dar nici nu poți fi supărat pentru asta. Când îi privești pe cei mici, care au ales să alerge la 0 grade, în locul confortului de a sta la căldurică cu telefonul în mână, nu poți decât să taci și să admiri. Proba următoare nu poate începe până când ultimul concurent, din proba anterioară nu trece linia de finiș.

Se face 11:00 și David îmi predă geaca și se îndreaptă spre linia de start. După ce pleacă in cursă merg în dreptul zonei de tranziție unde îl încurajez și trag câteva cadre foto. Deși a condus 70% din cursă, a pierdut locul 1, în ultima tură de bicicletă. Per ansamblu a avut o locomoție bună și a terminat pe 2. Aștept să treacă și ultimul concurent linia de finiș și îi predau geaca lui David. Înainte de start reușesc să fac 6 minute încălzire și apoi merg sub poarta gonflabilă pentru a reuși să ințeleg ultimele detalii ale cursei. Mai exact câte ture aveam de făcut pe fiecare activitate sportivă, pe unde intrăm și ieșim din zona de tranziție. 5 ture de alergare pe strada Lct. Victor Ștefănescu , însumând 2,5 km, 7 ture bicicletă pe Bulevardul Basarabilor, însumând 20 km, după care alte 3 ture alergare pe strada Lct. Victor Ștefănescu, însumând 1,5 km, tot pe această stradă fiind întinsă și zona de tranziție. Nu am făcut niciodată un antrenament specific pentru duathlon sau triathlon deși dorința mea este ca într-o zi să pot participa la un IronMan sau triathlon. Cu alergatul stau binișor, la fel și cu bicicleta. La înot am întrerupt antrenamentele, odată cu intrarea bazinului în renovare.

Startul este dat de Principesa Sofia, 3, 2, 1....!!!. Suntem în jur de 60 de concurenți. Pornesc ceasul și încep să alerg. Mă simt bine, iar frigul deși persistent în prima 100 de metri este istorie. Echipamentul ales mă ajută și nu simt niciun disconfort sau stânjeneală. Am optat pentru încălțăminte cu specific de alergare (hoka ricon 3), șosete de compresie până la genunchi, colanți de alergare subțiri, pantaloni scurți peste, bluză termică groasă, peste care am pus un tricou long distance (HTG), în mâini mănuși -5C° iar pe cap un buff. După prima tură m-am încălzit zdravăn, pentru că ritmul era susținut, primul echipament vestimentar de care voiam să scap erau mănușile, dar îmi erau indispensabile pentru bicicletă, ca să reducă din impactul frigului resimțit când asupra bicicletei acționa forța de frecare cu aerul. Încep să depășesc din concurenți și avansez în primi 20 duathloniști. Dar îmi este greu să spun câți sunt la proba de simplu și câți la ștafetă. Există o diferență clară între noi. Cei de la ștafetă trag tare, că după ce termină alergarea stau, noi în schimb trebuie să ne drămuim energia. Termin și tura 5 și îndrumat de voluntari, prind trasa corectă spre zona de tranziție.

Bulevardul Basarabilor,gata de competitie 🏃 🚴

in prima tura

cand in sus

cand in jos

o toamna tarzie

in dreptul bicicletei 🚴 mele,care ma asteapta cu lantul intins 😀

Am ceva de alergat până la poziția 100. Ajung, iau casca și o pun în cap, dar nu nimeresc să închid clipsul datorită mănusilor. Forțez și reușesc. Casca nu intră complet, că am bufful, dar nu reprezintă o problemă atat timp cât stă fixă. Iau bicicleta și încep să alerg pe lângă ea, până ies din zona de tranziție. Nu ai voie să intri sau să mergi pe bicicletă în zona de tranziție. Ajuns in bulevard, îmi fac elan și mă urc pe bicicletă și odată cu asta încep să pedalez intens. Aveam nevoie de hidratare. Iau bidonul din suport și încerc să beau o gură de apă. Dar nu pot înghiți repede pentru că este rece și nici cu ea în gură nu puteam sta, că aveam nevoie de oxigen, trebuia să respir. Rulam cu viteză și am fost nevoit să o scuip tot lichidul. Tura pe Bulevardul Basarabilor, începe de la Biserica Domnească și ține până la Mănăstire, are aproximativ 1400 m dus și 2,8 km dus-întors. Când te duci spre mănăstire, este în urcare ușoară, la întoarcere este un fals plat în coborâre. Problema mare a bulevardului sunt bumperele auto de la trecerile de pieton. Acestea sunt o noutate dezamăgitoare. Din fericire însă, nu sunt din trotuar în trotuar, ci a mai rămas o distanță de 10-20 cm. Trecerea printre bordură si bumper este periculoasă și nu întotdeauna aveai posibilitatea să profiți de spațiul îngust, pentru că erau bicicliști pe dreapta. A fost destul de neplăcut să sar peste ele. În prima tură în apropiere de mănăstire reușesc să mă hidratez. Nu era doar apă simplă ci era cu săruri de hidratare. După prima tură deja am stabilit zonele de hidratare. Pe dus în apropierea mănăstirei, pentru ca distanță între trecerile de pietoni era mare și pe întoarcere în apropierea zonei unde ieșeam din tranziție. O altă parte nasoală, unde pierdeai viteză și erai nevoit să pedalezi din picioare, era zona capetelor bulevardului unde trebuia să virezi brusc la 180°. Dar aceste lucruri le cunoșteam de la edițiile precedente. Tura 2, tura 3, tura 4, dacă în proba de alergare, aveai o vagă idee pe unde te afli, pe traseul de bicicletă acest lucru era imposibil de aflat. Tură după tură ajung și în a 7-a. Decid să forțez și pedalez intens. Fac câteva depășiri, mă hidratez de 3 ori înainte să ajung în zona de tranziție, mă dau jos de pe bicicletă și alerg pe lângă ea până la standul meu.

direct spre ea...

respiram adanc

imi fac elan

Câteva secunde mi-a luat să arunc casca în cutie și să agăț bicicleta. Încep să alerg. Deși se resimte ușor oboseala, mă simt bine și chiar pot să țin un ritm bun. Ajuns în turul 3, pe urcare, cresc ritmul și astfel ajung să trec linia de finiș. După ceasul meu 1h09', acum să așteptăm timpul oficial (Chip time). Primesc medalia de finișer, fac câteva poze, pun geaca groasă pe mine și aștept să primească David diploma pentru locul 2 și premiul. Datorită frigului decidem să nu mai stăm, chiar dacă organizatorii se pregăteau să afișeze clasamentele. După estimarile mele mă aflam între locurile 22 și 30 așa că nu aveam de ce să mai stau. Recuperăm bicicletele, caștile și mergem spre mașina. Drumul spre Pitești a fost acoperit de o perdea de ceață.