Pe Arges In Jos Maraton !  Al 2-lea Maraton ! (15 dec 2024)

Pregătirea celui de-al doilea maraton începe cu câteva luni bune înainte, prin prisma unei noi abordări a cursei. Spre deosebire de anul trecut, anul acesta vreau să implementez anumite elemente, atât în felul cum mă hrănesc cât și în pregătirea fizică. Unul din cele 4 obiective finale, este, desigur, finalizarea cursei, al doilea obiectiv este să termin cursa in apropierea celor 4h +/- 10 min, al treilea obiectiv este să termin cursa sub 4h, iar ultimul obiectiv este sa parcurg distanta integral fără nicio pauza, oricât de mica ar fi.

-13 octombrie ,merg pe traseul de maraton si alerg două ture (21 km). Deși mă simt greu la început, reușesc să-mi termin alergare după planul autopropus și anume să am o descreștere a timpului de alergare per kilometru. Exemplu, dacă primul kilometru îl alerg în 6', kilometrul 21 trebuie alergat în 4'30". Această distanță a fost primul prag alergat din cele 4 planificate. (21 km, 26 km, 31 km, 36 km). Fiind vorba de distanțe mari, trebuie sa existe cel puțin 14 zile între sesiuni. Pragul de 26 km, trebuia parcurs pe la începutul lui noiembrie, dar cum la începutul luni aveam un alt concurs care implică și alergarea (Duatlonul  Regal) am devansat pregătirea pentru o altă dată.

- 17 noiembrie, ajung in Parcul Lunca Argeșului pentru tura de 26 km. Strategia alergării de astăzi este pulsul sub 160 bpm. Reușesc să alerg toată distanța fără oprire cu o medie a pulsului de 157 bpm la un ritm mediu de 5'23"/km. Cum astfel de distanțe mai mari de 20 km, nu trebuie alergate prea des, mă simt înghesuit cu programul meu de pregătire. Așa că renunț la pragul de 31 km.

- 01 decembrie, de ziua națională mă întorc în Lunca Argeșului pentru pragul de 36 km. O distanță care trebuie atinsă ca să speri că poți termina un maraton. Între aceste praguri, au existat multiple sesiuni de pregătire, pe distanțe de cel puțin 10 km. Am plecat din start pentru o alergare de volum, timpul ne fiind esențial. Am reușit să acopăr 35 km cu un ritm mediu 6'03"/km și cu un puls mediu 154 bpm în 3h31'53". Până la maratonul de pe 15 decembrie aveam la dispoziție două săptămâni ca să mă refac. După alergare, ceasul mi-a spus că îmi trebuie 96 ore recuperare (4 zile), după care pot începe pregătirea cu alergări ușoare, sesiuni de mers.

La concursurile din sezonul rece, sunt foarte multe semne de întrebare, legate de vestimentație, vreme, hidratare, hrană, formă fizică dar răspunsurile vin și ele încet, încet odată cu apropierea competiției. Însă sezonul rece mai este și despre viroze. Acești viruși pe care nu ai cum să-i eviți, oricât de mult te-ai feri și oricâtă imunitate crezi că ai, iți pot strica toate planurile legate de o astfel de cursă. Cu 9 zile înainte de cursă sunt norocosul câștigător al unui virus gripal de tip B. Acum că l-am câștigat să vedem cât mă ține, 5 - 7 zile sau poate chiar mai mult. Cu toate dozele de vitamina C administrate, nu am reușit să trec peste, fără 2½ zile de parasinus. Abia joi 12 decembrie aveam o stare de sănătate bună. Partea bună a fost că a durat 5 zile, partea nașpa, este despre căile respiratorii, care oricât de bine l-am curățat la un interval de timp iar se obturau și lucrul asta l-am simțit din plin în timpul cursei.

Odihna a fost suficientă atât sâmbătă spre duminică, dar mai ales vineri spre sâmbătă. Cum specialiști spun că cel mai important somn este cel cu o seară înainte de cursă, nu cel din seara dinaintea cursei, trezirea la 6:30 fost naturala.

În drum spre Parcul Ștrand, îmi aduc aminte că nu am luat suplimentul cu cele 5 săruri de magneziu, zinc și B6. Oftez lung și sper să nu am probleme în timpul cursei. Ajung în Parcul Ștrand cu 20 minute înainte de startul cursei, parcarea era plină. Găsesc loc, în parcarea de pe faleză. Afară este frig, doar -1C°. Spre prânz temperatura trebuia să crească, cel puțin așa se menționa în prognozele meteo. Am adoptat o vestimentație aproape identica ca anul trecut. Am înlocuit doar ghetele de alergare kalenji cu cele hoka rincon 3 și am păstrat șosetele de compresie, colanți și șortul de alergare, bluza de alergare, mănușile și fesul.

Ajuns in zona start, găsesc loc unde să las geaca, apoi cobor în fața scenei și prind 5 min de încălzire. La 8:30 se dă startul la cursa de maraton, cu noi odată pleacă și cei de la cross. Pornesc ceasul să văd dacă se conectează gps-ul, să nu pățesc ca anul trecut. O îmbunătățire majoră între vivoactive 3 și vivoactive 5 se poate observa prin prisma conexiunii rapide la gps. Ne poziționăm cu toții la poarta de start, începe numărătoarea inversă și la 3,2,1 ne punem în mișcare. Anul acesta am numărul 8 de concurs. Rezist tentației de a lua startul în viteză și las mulțimea să treacă pe lângă mine. Cum era normal și de înțeles cei de la cross (10 km) au un start mult mai rapid. Ieșim din Parcul Ștrand, urcând pe dig, mai facem câteva sute de metri si astfel parcurg primul kilometru din cei 42. Mai aveam 41 :) ! Îmi arunc privirea asupra ceasului si văd că primul kilometru l-am parcurs în 5'16". Și traseul s-a modificat puțin, față de anul trecut. S-a renunț la o parte a buclei din Parcul Lunca Argeșului, pentru că traseul se prelungește pe pista de biciclete până la Argeș Mall. Ajung în dreptul primului punct de hidratare care este la intrarea în cartierul T.V. Nu mă opresc, continui alergarea pe pista de biciclete. Acum am o vedere asupra celor de la maraton care sunt în fața mea și chiar pot să-i inumăr. Ceasul mă anunță că am ajuns la km 2, timp 5'16", bun zic, același timp și la atenționarea de la km 3. Privind cadranul ceasului mai atent văd pulsul 170 bpm. Ouh! Un puls prea mare pentru timpul 5'16". Am scăzut ritmul, deși nu alergam prea tare, dar pulsul rămâne tot sus. Este clar, nasul parțial înfundat și nu doar, poartă vina. Dar și așa, calculez repede aplicând formula 220 - vârsta = pulsul maxim normal pentru mine. În concluzie sunt aproape de limita maximă. Acum chiar dacă depășești valoarea maximă pentru vârsta ta, ideea este să nu stai mult în acea zonă. Ajung în Parcul Lunca Argeșului, liniștit. Fac turul parcului, mă întorc pe faleză, trec de bazin și ritmul chiar dacă a mai scăzut un pic sunt tot sub 6'/km. Mă apropii de finalul primei ture 10,5 km în 53'.

Încep tura 2 în același fel, păstrând ritmul. Alaiul din prima tura s-a oprit la finiș, au terminat cei 10 km. Acum mă simt ca la sesiune de antrenament. Pe zonele comune ale unei ture aveai posibilitatea să măsori vizual la ce distanță erau cei din față sau cei din spate. La km 13 consum un gel. Abia la km 16 am resimțit efectul lui. Continui să alerg în același ritm și cu 2 kilometri înainte să termin tura 2, apar pe traseu cei de la semimaraton. Când să cobor scările în Ștrand, îl vad pe Ciprian și pentru că m-am încălzit bine îi dau mănușile. Încep tura 3 în același fel, însă când ajung la scări, nu mai le urc alergând ci la pas și asta se vede imediat. Km 22 este primul cu un timp peste 6', mai exact 6'02". Ca să evit problemele de anul trecut am început să opresc în punctele de hidratare, sacrificând timpul și alergarea continuă. În tura asta reușesc să prind doi concurenți de la maraton și să-i depășesc. Unul posibil accidentat și celălalt vizibil extenuat. În curse pe distanțe lungi este bine să ai un echilibru în alergare să păstrezi un ritm. Când am trecut pe lângă el mi-a spus că în primul tur a avut "pece"-ul prea mic, probabil, a alergat prea tare, undeva la 5'/km, cu un puls prea ridicat și asta la stors de energie. Cert este că nici eu nu am ratat punctele de hidratare. Doar apă și izotonic am consumat. De data aceasta apa a fost călduță și am profitat din plin. Uimirea mea avea să vină când îmi dobor propriul record personal la 30 km cu un timp 2h52'24" cu un ritm de 5'45"/km. Mai parcurg încă un kilometru și ceva și trec linia de finiș a celei de a treia tura. Odată cu asta încep tura 4. Ar fi trebuit ca toate antrenamentele făcute să mă ajute să am continuitate în alergare, dar nu s-a întâmplat asta. La kilometru 32 și ceva consum ultimul gel, o decizie greșită, pentru că ar fi trebuit consumat la sfârșitul celei de a doua oră de alergare sau la kilometru 23. Dar asta este, bun și acum. Abia la km 35 i-am simțit utilitatea. Cert este că după atâți kilometrii parcurși nu mă durea niciun mușchi, față de data trecută când durerile musculare au apărut de la km 18. Uite, că antrenamentele făcute pe distanțe lungi cu diferență de nivel m-au ajutat la ceva. La ultimul punct de hidratare, înainte de finiș am făcut cură de portocale, ca să reușesc să ajung la final...:). 

Trec linia de sosire după 4h13'11". La final au fost prezenți ambii băieți. Frumos momentul pentru poza de final. Max a participat la cursa copiilor, cu vârsta sub 8 ani și s-a clasat pe locul 11, dar asta contează mai puțin, important este acceptarea provocări de a alerga. Alex mai are de așteptat, categoria lui de vârsta nu a fost inclusă în grilă. O parte din oboseala de final a dispărut, odată cu prezența lor acolo. Beau două pahare cu ceai așteptând festivitatea de premiere. Cum ș-a făcut un obicei de a urca pe podium, David a ieșit pe locul 3 la categoria 13-15 ani.

Concluzii:

-Privind de sus, chiar dacă 9 minute nu pare o diferență mare pentru un maraton, totuși am reușit sa-mi bat recordul de anul trecut.

   2023   4h22'43"

   2024   4h13'11"

-După 42 km rulați, foarte mare mi-a fost uimirea să nu am niciun fel de durere musculară, doar o oboseală generală normală și o mică jenă la articulația dintre femur și bazin.

-Raportându-mă la obiectivele avute înainte de maraton, doar primul, legat de terminarea cursei a fost realizat complet. Pentru al doilea, trebuia să mă mișc mai repede cu 3'; pentru al treilea trebuia să mă mișc mai repede cu mai mult de 13';iar pentru al patrulea mai am de muncă, ori trebuie să exclud timpul din ecuație și să rămână volumul. Alerg 42 km, dar cu un timp de 6-7 min/km

-Nu vreau să găsesc vinovați, dar gripa a avut un cuvânt greu de spus și asta s-a văzut prin graficul de la heart rate (puls mediu). Caile respiratorii (nas si gat) partial infundate s-a cunoscut.  La sesiunea de antrenament, a pragului de 35 km am avut un ritm mediu de alergare de 6'03 min/km și un puls mediu 154 bpm (bpm= bătăi pe minut). La acest maraton, 42 km alergați, am avut un ritm mediu de alergare de 6'04 min/km și un puls mediu 168 bpm.

Cu cât bpm-ul este mai mare, nevoia de oxigen este mai mare și odată cu asta nevoia de nutrienți. Bine că am văzut la timp și nu am forțat. Nici când urc pante lungi în alergare nu ajung cu pulsul la 170 bpm.

-Hoka rămâne o firmă de top, când vorbești de încălțămintea de alergare, nu am resimțit niciun disconfort

-Indiferent de locul ocupat, Max a avut o atitudine grozavă că a acceptat provocarea alergării.