Duatlonul Regal Invictus VII !Rosu Regal! (08 noi 2025)

Noiembrie,8...vreme ploioasă, așa a fost de data asta la Duatlonul Regal Invinctus de la Curtea de Argeș. Dar pentru cei care iubesc competiția sportivă, vremea, indiferent cum este, nu poate fi un pretext sau scuză pentru a nu participa.

Duatlonul rămâne pentru mine o completare perfectă a alergatului și mersului pe bicicletă într-o singură cursă. Până perfecționez înotul ca să-l pot etala la o competiție de triatlon, mai am de așteptat. Deși la ce bălți erau pe bulevard aș putea spune că apa era ca la bazin.

La ora 7:50 ajung in parcarea complexului sportiv din Curtea de Argeș. Norii se scutură zdravăn pentru 10 minute. Este modul de a spune, băieți, bine ați venit, cam așa decurg lucrurile astăzi. Când ploaia se mai oprește o iau la pas spre locul de start pentru a ridica kitul de concurs. Trec pe lângă zona de tranziție și în rastele nu era nicio bicicletă poziționată. Cu cât mă apropiam de zona de start, în afară de organizatori nu văd pe altcineva. Oricum mai erau aproape 50 minute până la închiderea zonei de tranziție. Ajung la cortul de unde se ridica kitul, semnez, îmi iau plicul și cu pași mari mă întorc la mașină. Pentru că Lidl era aproape, am dat o fugă la niște cumpărături. Scopul era să achiziționez un pachet de biscuiți și un baton de ciocolată. Pentru acest duatlon urmez un program alimentar împrumutat de pe un site de specialitate. Cu două ore înainte de startul cursei  trebuia să consum 79 grame de carbohidrați, echivalentul unui 1g/1kg. După cum ați aflat 79 kg era greutatea mea înainte să încep cursa.  Asta cu cele 79 grame carbohidrați, este a două parte a alimentației înainte de cursă. Prima parte s-a întâmplat cu 4 ore înainte, când la 6:45 am servit niște fulgi de ovăz integrali bine fierți cu două ouă fierte. Prima masă trebuia să conțină 2g/1kg carbohidrați și ceva proteină. Proteina din ou avea rolul să încetinească absorbția rapidă a carbohidraților. Mă întorc la mașină, dau bicicleta jos, fac ultimele verificări, roți, frâne. Când verific borseta cu kitul de pană, constat că erau toate piesele mai puțin cameră de schimb. Asta este, sper să nu fug cu bicicleta în spinare. Fixez numărul cu chip pe bicicletă și pe celălalt număr îl prind in jurul taliei cu un elastic. Ronțăi câțiva biscuiți și juma din batonul de ciocolată în timp ce mă deplasam spre zona de tranziție. Deși mai erau 15 minute până la închiderea zonei, ajung printre primii concurenți. Nu vreau să cred că din cauza vremi, din cei 130 concurenți care erau înscriși pe liste, la start or să fie o mână de oameni. Militarii de la Batalionul 33 Vânătorii de Munte erau prezenți la datorie și păzeau zona de tranziție, în plus erau în toate zonele importante de pe traseu. Merg în zona startului unde are loc festivitatea de deschidere a concursului. După intonarea imnului național de către un grup de copii, într-o reprezentație foarte frumoasă, urmează prezentarea evenimentului. Se confirma încă odată, ca startul la duatlon va fi la 10:45. Ca prin minune ploaia se oprește. Primele evenimente sportive sunt dedicate copiilor. Mă întorc la mașină să mă dezechipez. Pentru concursul ăsta am ales ghetele de alergare (hoka rincon 3) , șosete de compresie, colanți de alergare scurți, pantaloni de alergare scurți, bluză termică subțire, tricou de ciclism (pentru buzunarele de la spate), iar în cap, un buff. Chiar dacă vremea era mohorâtă și încă burnița, temperatura era plăcută, undeva în jur de 9°C. Față de anul trecut când afară termometrul indica temperaturi cu minus. Revin în zona startului cu 10 minute înainte să înceapă evenimentul. Cum echiparea sumară nu îmi permite să stau mă prind repede în câteva exerciții și ture de încălzire. La 10:40 ingerez și gelul cu carbohidrați ca ultimă parte a alimentației din ziua cursei, doar ca startul întârzie. Pe traseu mai sunt încă concurenți de la proba anterioară. Mai facem o ședință tehnică înainte de start pentru a ști cu exactitate câte ture avem de făcut. 5 ture de alergare însumând 3,5 km, apoi 7 ture bicicletă pe bulevardul Basarabilor însumând 21 km, după care revenim la alergare 1,5 km însumând 3 ture pe strada Victor Ștefănescu. Ne întoarcem cu toții în zona porți de start și la scurt timp începe numărătoarea inversă.

5,4,3,2,1...Start! Sunt în spate, printre ultimii, așa îmi place mie să încep cursele. Important este că mă simt bine și am poftă de mișcare. Intrăm în zona măsurată chip ,cresc ritmul și avansez, cobor, apoi urc ce-am coborât și gata prima tură. Deja apar ecarturile în pluton, sportivii profesioniști de la CSA Steaua pun distanță față de amatori. Aș putea fi frustrat de lucrul ăsta, dar ei sunt un etalon și în plus mă motivează să am un rit bun. Trebuie să te simți onorat că au ales să participe la competiție, mai ales că declarația antrenorului lor a fost una belicoasă "am venit să câștigăm toate probele". Încep tura 2 avansând în pluton până ating o viteză care să-mi asigure o respirație bună și păstrez ritmul acesta și pentru turele următoare. Ajung în ultima tură, cobor panta, iar la întoarcere intru alergând în zona de tranziție.

Ajung la poziția 156, dedicată numărului meu. Iau casca care atârna pe ghidon, pentru că in cutia suport era apă de ploaie, o pun in cap, dau bicicleta jos de pe rastel, iau o gură lungă de apă și merg pe lângă bicicletă până ies din zona de tranziție. Butonez ceasul ca să înregistreze această trecere, dar udătura de pe mâini îmi creează probleme în a gestiona dispozitivul. Mă urc pe bicicletă și încep să pedalez intens, de parcă nu a mai mers pe ea de ani de zile. Eram dezlănțuit, cel puțin acest sentiment îl aveam în timpul pedalări. Pe bulevard erau bălți iar pe marginea lui apa curgea șiroaie. Era inevitabil udatul, dar asta conta mai puțin. Ca și anul trecut problema o reprezenta bumperele. Trecerea peste ele sau pe lângă îți lua din elan. Primele 3 ture am mers fantastic de bine, singur, nu am stat la trena nimănui. Pe bulevard era haos, datorită faptului că nu toți sportivii au intrat în același timp. Până s-au format trenulețele s-a pedalat solo. Pentru unii asta reprezintă un avantaj, pentru alții un dezavantaj. Îmi place această bucla circuit, că atunci când depășești pe cineva, ai ocazia să vezi imediat ecartul, deși cu capul între umeri eram concentrat pe pedalat. Când mă deplasam spre mânăstire bulevardul era în ușoară urcare, la întoarcere se cobora ușor. În tura 5 am început să simt slăbiciune, moment în care am decis să bag mâna în buzunarul de la tricou și să scot un gel, profitând și de urcare. Aveam doua geluri în buzunar, unul izotonic iar celălalt cu carbohidrați. Am decis ca este timpul pentru izotonic, doar că l-am scos pe cel carbo, chestia asta m-a încetinit puțin, dar duc din nou mâna la buzunar și de data asta reușesc. Nu știu dacă era mai bine să le prind cu scoci pe cadru! Hrănit cu două ture rămase, încerc să beau câteva guri de apa, dar bidonul era plin de noroi. După ce-l curăț reușesc să mă hidratez. cât de cât. Bicicleta a funcționat perfect și uite-mă ajuns la intrarea în zona de tranziție. Cobor de pe bicicletă si alerg pe lângă ea până la rastelul meu. 

Am renunțat la setarea ceasului, ca era ud, eu murdar pe mâini și în plus pierdeam timp inutil. Fixez bicicleta, las casca și încep alergarea ultimelor 3 ture. Nu știu cum este la alții, dar la mine după ce pedalez intens, mersul pe jos sau alergatul reprezintă o problemă. Am senzația că atunci merg sau alerg pentru prima dată. Probabil anatomia corpului are legile ei. Oricum această senzație este pe o perioadă scurtă, până organismul se adaptează din nou cu alergatul. Ce grele sunt aceste ultime ture, dar trag de mine și reușesc să trec linia de finiș. Cum ceasul nu a mai măsurat corect fiecare probă în parte, aștept să se posteze rezultatele oficiale să văd pe unde m-am clasat. Primesc medalia de finișer și acum pot să mă autoproclam din nou "regal". Vine și clasamentul final. Un loc 14 la general și 6 la categorie de vârstă 40-49 ce pot să mai spun. În comparație cu timpii de anul trecut, pot observa un mic progres atât la prima alergare cât și la bicicletă cu cel puțin un minut mai bine la fiecare probă. La ultima alergare timpii diferă, că la ediția asta am avut un tur și jumătate in plus.