Budapesta !Óbuda, Buda si Pest (13 aug 2014)

Dacă tot este în drumul meu de întoarcere spre casă, de ce nu? Câte topuri, cu teme turistice s-ar face în Europa, Budapesta mereu ar prinde un top 10. Rămâne de văzut dacă această expunere turistică se ridică la  nivel de top 10. Aveam ceva date despre ce trebuie să vizitez, doar că eram puțin temător vis-a-vis de rivalitatea politică București-Budapesta. Cerul este închis și plouă bine, iar eu merg după gps, prin zonele centrale ale orașului, căutând o parcare uriașă aflată lângă Piața Eroilor. De aici trebuie să înceapă aventura mea. Găsesc parcarea uriașă și mă poziționez regulamentar în centrul ei. Ploaia s-a întețit, iar eu privesc în toate părțile printre picăturile de ploaie care se preling șiroaie pe geamuri. Timp am suficient, sunt abia la începutul zilei. Încă mai am dubii dacă să folosesc într-un eventual dialog sau să completez formulare cu originea mea, ca să nu trezesc rivalități. Planul meu pentru acest oraș era să folosesc autobuzele de city tour și mă gândeam că o să fiu nevoit să completez formulare sau să dau date despre mine. Ploaia se oprește brusc, dar nu sunt încă convins să cobor din mașină. Însă gândurile rele se risipesc rapid, când Piața Eroilor se umple de grupuri de oameni ce par turiști. Îmi iau aparatul foto, încui mașina și plec spre monumentul dedicat hunilor și nu doar. Peste umăr văd și autobuzele de city tour, mă opresc și schimb direcția de mers, îndreptându-mă spre unul dintre ele. Îl aleg pe cel verde. Pornesc o conversație cu șoferul și aflu de unde pot cumpăra bilete. Acest loc, care îmi este arătat  se află tot lângă aceasta piață. Tocmai bine, îmi zic. Merg acolo și achiziționez un bilet de 25 € care presupune, transport gratuit între toate obiectivele turistice, ghid gratuit, o croaziera pe Dunăre ziua și una noaptea, un carnețel cu reduceri la diverse magazine, un gulaș și o bere gratis la un restaurant agreat de ei. Bineînțeles că am fost întrebat de unde sunt și fără nicio reținere am răspuns. Același individ îmi înmânează o hartă, biletul, carnețelul și îmi spune unde găsesc casa de schimb valutar, care oferă cea mai bună paritate. Studiez puțin harta și în mare parte cam tot ce este trecut acolo, aveam și eu în itinerariu, doar că grafica folosită pe hartă avea să-mi fie de un real folos. Mă întorc la monument. Ce reprezintă acest ansamblu de monumente, care dă numele de Piața Eroilor? Cele 7 căpetenii maghiare în frunte cu Arpad, care se presupune că i-a adus pe maghiar în panonia, monumentul mileniului care aduce în prim plan, cei 1000 de ani de la formarea statului maghiar, Piatra Eroilor și alte personalități ale lor. După câteva cadre cu monumentul, decid să nu folosesc autobuzul ci să merg pe jos.

O decizie bună, pentru că la pas se vede altfel orașul, în plus, dacă  oboseam, mă puteam urca oricând în unul din autobuzele city tour, în stațiile dedicate. Ca o primă remarcă, clădirile au în mare parte aceiași arhitectură, pe ici pe colo, mai apare câte una un pic diferită. Străzile sunt aglomerate, în schimb trotuarele sunt largi și curate. Câteva informații istorice despre Budapesta sunt tocmai bune. Este al 9-lea oraș ca mărime din Europa cu o populație de aproximativ 1800000 locuitori. Istoria acestui oraș, începe cu o așezare celtică în secolul I, care a fost transformată într-un oraș roman pe nume Aquincum și capitala a Panoniei Inferioare. Această zonă coincide părți de oraș Óbuda. La început a fost o cazarmă și în jurul ei romanii au construit, amfiteatre, străzi, băi. S-a dezvoltat destul de mult și astfel, astăzi este cel mai bine conservat edificiu roman de pe teritoriul Ungariei. Ungurii au ajuns aici la sfârșitul secolului al IX-lea. A fost și sub ocupație otomană în jur de 150 ani. Cert este că unificarea Pestului, Budei și Óbuda de la 1873 au dus la formarea orașului de astăzi Budapesta. Ca mai peste tot, există multe izvoare legate de proveniența numelor Buda și Pest. Acum mă aflu pe străzile din Pest și trec pe lângă New York Cafe un hotel cu o arhitectura diferită care a fost inaugurat pe la 1894 ca birou local al unei firme de asigurări de viață din america. La fel ca la noi, odată cu venirea comuniștilor clădirea a fost naționalizată. 

O altă clădire care mi-a atras atenția în mod deosebit în drumul meu spre faleza Dunării, este Sinagoga de pe strada Dohany. Cel mai mare edificiu de acest gen din Europa și al doilea din lume. Sinagoga este un cuvânt de origine greacă, care este traducerea expresiei din ebraică care înseamnă "casa adunării". 

Harta interactivă mă duce în sfârșit la o altă construcție emblematică a acestui oraș. Podul cu Lanțuri, care face legătura între Pest și Buda, a fost inaugurat pe la 1849. Dărâmat în al doilea război mondial și reconstruit, arată astăzi așa.  Podul este o versiune la o scară mai mare a podului Marlow de peste Râul Tamisa din Londra. În fapt a fost proiectat în secțiuni și expediat din Marea Britanie în Ungaria pentru construcția finală. Traversez podul și ajung în Buda, urc pe lângă funicular și am parte de o panorama superba a Pestului. Las Buda pe mai târziu și cobor pe faleza Dunării. Fac câteva ture în sus și-n jos, apoi trec Podul cu Lanțuri și mă îndrept spre docurile unde sunt ancorate vaporașele, care navighează pe Dunăre. Toate sunt acostate în docuri pe partea Pestului. Studiez harta în detaliu și aflu cum se numește vaporașul și programul lui. Decid să fac călătoria pe Dunăre la ora prânzului, dar pentru că până la plecare mai este destul timp mă îndrept spre clădirea  parlamentului, admirând fațada Palatului Gresham.

Dacă ar fi să fac un top personal al clădirilor impresionante din Budapesta, clădirea parlamentului ar fi pe primul loc la distanță mare față de următoarea. Asemănătoare cu Palatul Westminster din Londra, motiv pentru care arhitectul Steindl a câștigat concursul în detrimentul altor concurenți, este cel mai atractiv obiectiv turistic din punct de vedere vizual. Arhitectura în stilul neogotic este atracția acestui edificiu. Dar stilul neogotic nu este singurul stil prezent, de exemplu cupola centrală apariție stilului renascentist. În 1902 s-au predat cheile, dar construcția nu a fost finalizată în totalitate. Odată cu unirea celor 3 orașe Óbuda, Buda și Pest a fost nevoie de o astfel de clădire care să definească noua urbe și cei 1000 de ani de la existența Ungariei, așa s-a inițiat construcția acestui edificiu. Astăzi clădirea servește parlamentului Ungariei. Cum timpul este limitat de programul începeri croazierei pe Dunăre, am renunțat la a vizita cele câteva camere ale parlamentului accesibile publicului. Fac cale întoarsa aproximativ 1,5 km trecând pe lângă Memorialul "Pantofi în Dunăre", dedicat celor aproximativ 3500 de oameni (800 evrei) împușcați în perioada decembrie 1944- ianuarie1945 de către partidul Crucea Săgeată ("Nyilas").

Ajung la vaporaș și pentru că nu era aglomerat urc pe el. Îmi găsesc repede loc la ultimul nivel, care era dedicat în totalitate unei terase cu punct de belvedere la 360°. Mă așez la pupa. Îmi comand o cola și aștept să înceapă plimbarea. Familiarizat cu arhitectura orașului de la nivelul străzi sau privită din cartierul Buda, plimbarea cu vaporașul nu aduce decât cadre și unghiuri noi pentru aparatul foto. Desigur, plimbarea în sine cu vaporașul poate fi o experiență plăcută și pentru mine a însemnat cea mai lungă rută parcursă pe Fluviul Dunărea. Vaporașul a făcut ocolul Insulei Margareta (vechiul nume, Insula Iepurilor) și mi-a dat posibilitatea să admir frumosul parc de agrement de pe această fâșie de pământ. Această insulă este cuprinsă între Podul Margareta în sud și Podul Árpád în nord.

Un suc rece nu ține de foame, iar înainte să cobor am întrebat personalul vaporașului unde pot servi gulașul. Ajung destul de repede la acel local și după ce mă ospătez mă reîntorc în Buda, pe jos. Nu vizitez Castelul Buda din interior ci prefer sa-l admir din exterior, îndreptându-mă spre Bastionul Pescarilor, care mi s-a părut mult mai interesant. Acesta se află în spatele Biserici Mátyás din Piața Sfâtei Treimi. Biserica este impresionantă datorita stilului gotic în care a fost construită, iar Bastionul poarta numele "Pescarilor" datorită populației care se ocupa cu pescuitul și locuiau la bazele zidurilor lui. În diferite perioade tulburi ale evului mediu, aceștia participau la apărarea lui. Ca orice edificiu care datează din trecut îndepărtat a trecut prin diverse modernizări, reconstrucții, dar și distrugeri. Astăzi ansamblul cu 7 turnuri, câte unul pentru fiecare căpetenie a triburilor hune care s-a stabilit aici, înainte de anii 1000, este în patrimoniul unesco. 

De aici am urcat în vârful dealului Gellert la fortăreața Citadela. Fortăreața în sine nu este cine știe ce, în schimb de aici ai cea mai impresionantă priveliște asupra orașului Budapesta. Totul se vede altfel. Cu acest ultim obiectiv atins închei tura mea turistică prin Budapesta. Din vârful dealului am profitat în sfârșit de autobuzul city tour, care m-a dus înapoi în Pest. De aici până la mașina parcată lângă Piața Eroilor, nu am mai făcut mult pe jos. Un singur edificiu am mai întâlnit, pe acest segment de drum, Opera din Budapesta.

Concluzii:

-Un oraș frumos, interesant și ieftin

-Nu am văzut multe orașe europene ca să pot confirma poziția de top 10.

-Datorită Fluviului Dunărea care traversează orașul și arhitecturii Palatului Parlamentului pot spune că Budapesta stă mai bine la capitolul turism decât Bucureștiul.

-Rivalitatea etnică dintre noi pe plaiurile mioritice, nu există și în Budapesta. Nu am avut niciun fel de problemă în timpul explorări orașului (nici eu, nici mașina).

-În zona centrală, tranzitată de mine, pot spune că există sigurață, pentru alte locații nu pot oferi garanții.

-Cu mașina se circulă relativ lejer pe străzile Budapestei, deși au și ei zone aglomerate.

-Îmi pare rău ca nu am profitat și de plimbarea nocturnă cu vaporul și m-am grăbit să plec spre casă. Dar după un tur turistic ca acesta este de înțeles.

-35 € au fost toți banii cheltuiți în acest oraș