Milano! Domul urias! (15 iul 2018)

Revenit in Italia cu un nou circuit, ceva mai scurt dar la fel de captivant ca precedentele, de data asta însoțit de Mary, avem de urmat un itinerariu în partea de nord a peninsulei. Dacă la vizita anterioară m-am bazat pe câteva orașe cu un bogat trecut istoric, de data asta am introdus în circuit și două drumeții montane.

Primul popas în peninsulă a fost în Parcul Național Dolomiți, pentru o ascensiune pe Ghețarul Marmolada (Regina Dolomiților) la Vârful Punta Penia. Relatarea acestei ascensiuni este detaliată la tabul drumeții montane în Europa.

După isprava și succesul ascensiuni am înnoptat în orașul Mestre la varul meu, unde an pus la punct ultimele detalii ale itinerariului. Primul oraș propus pentru vizitare a fost Milano.

Ajungem destul de rapid pe autostradă și trăiam cu impresia că este un oraș foarte aglomerat, dar străzile erau circulabile. Merg la coordonatele fixate pe gps și găsesc loc de parcare la câteva străzi distanță de domul uriaș lânga o piață mică pe nume Filippo Meda. Prima impresie pe care o lasă orașul atunci când pășești pe trotuarele lui, are același aer ca celelalte orașe italiene. Privim de jur împrejur și înaintam timid pe stradă. Aveam deja o lista cu obiectivele pe care trebuia să le vizitez și primul este:

1.Domul din Milano

2.Galeria Vittorio Emanuele II

3.Manastirea Santa Maria delle Grazie

4.Castelul Sforzesco

5.Teatrul la Scala

6 Stadionul Giuseppe Meazza -San Siro

7.Plimbare pe străzile orașului

1. Domul din Milano

Ajungem in Piața Domului și pentru o bună perioadă de timp nu ne dezlipim privirile de la clădirea uriașă. Piața este aglomerată și astfel iți dai ușor seama unde era coada la bilete. Față de alte obiective turistice din această țară, unde am fost nevoit să stau la cozi uriașe, de data asta am fost mai norocoși, se înainta destul de repede. 18 € pentru un tur complet, inclusiv, vechiul dom și ieșirea pe acoperiș. Pentru Mary era obligatoriu sa-și acopere picioarele, iar pentru asta achiziționăm un fel de eșarfă de la niște negustori care speculau aceasta lipsă de informație sau regulament de vizitare. Încă de la intrare coloanele înalte și foarte groase ne arată că este vorba despre o structură solidă. Câteva date istorice despre acest Dom.

Este a treia catedrala ca mărime din Italia, după Bazilica San Pietro din Roma și Catedrala Santa Maria din Florența. Construcția Catedralei s-a întins pe o perioadă de 6 secole. Data de început a fost 1386 iar data de final a fost 1965 când au fost finalizat ultimele detalii. Pe la 1488 pentru pictarea cupolei centrala a participat și Leonardo da Vinci cu un proiect, dar ulterior sa retras. Noul dom a fost ridicat pe ruinele unei vechi catedrale care data de pe la 335. In acest uriaș dom, a fost încoronat rege al Italiei, Napoleon Bonaparte la 20 mai 1805. În interior, foarte relevante sunt poveștile vitraliilor. Catedrala are o capacitate de aproximativ 40 mii locuri și o suprafață de 12000 metri pătrați. Pe acoperiș se urcă pe niște scări înguste. Odată ajuns sus, se pot observa îndeaproape toate sculpturile în marmură iar de jur împrejur orașul Milano cu ale ei cartiere noi și vechi.

Ieșim din dom și o luăm la pas pe străzile orașului spre al doilea obiectiv.

2.Galeria Vittorio Emanuele II

Galeria Vittorio Emanuele II este cea mai veche galerie comercială activă din Italia și un reper major al Milanului. Construită în centrul orașului, edificiu are două coridoare care se intersectează între ele în centru formând un pătrat octogonal. Deasupra coridoarelor sunt acoperișuri din sticlă sub formă de arcadă. Cupola centrala are o înălțime de 47 metri. Clădirile din interior au 4 etaje și găzduiesc o gamă largă de magazine, unele dintre ele ale unor branduri de top. Galeriile sunt frumos ornamentate cu fresce și marmură. Galleria poartă numele lui Victor Emmanuel al II-lea, primul rege al Regatului Italiei. A fost proiectat în 1861 și construit de arhitectul Giuseppe Mengoni între 1865 și 1877 și inaugurată chiar de rege.

3.Mănăstirea Santa Maria delle Grazie

Situată pe strada Corso Magenta, mănăstirea și biserica dominicană se află în patrimoniul UNESCO. Edificiul este vizitat de turiști pentru pictura murală, care simbolizează Cina cea de taină, a cărui autor este Leonardo Da Vinci. Din păcate vizitarea interiorului se face doar cu programare on-line și aici mă refer la partea de muzeu unde este pictura. Din mai multe motive am ezitat să facem programarea și ajunși la fața locului, chiar dacă am încercat să ne programăm, trebuia să așteptăm aproximativ două săptămâni. Acesta a fost și motivul principal pentru care am ezitat să facem programarea cu mult timp înainte pentru ca trebuia refăcut tot itinerariul după acea dată. Astăzi ne mulțumim doar cu admiratul stilului dominican. Biletul on-line este 52 €

4.Castelul Sforzesco

Fortificația medievală situată în Milano, a fost construită în secolul al XV-lea de Francesco Sforza, Ducele de Milano, pe rămășițele unei fortificații din secolul al XIV-lea. Renovată și mărită ulterior, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea a fost una dintre cele mai mari cetăți din Europa. Reconstruit pe scară largă de Luca Beltrami în 1891–1905, găzduiește acum câteva dintre muzeele și colecțiile de artă ale orașului. A fost construită în aceeași zonă a vechii fortificații romane Castrum Portae Jovis, care a servit drept castra pretoria când orașul era capitala Imperiului Roman. Biletul de intrare este 5€ și pentru anumite categorii, chiar mai ieftin.

5.Teatrul la Scala

Aflat la intersecția străzi Giuseppe Verdi cu Piața della Scala, teatrul a fost inaugurat la 3 august 1778 și a fost inițial cunoscut sub numele de il Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala „Noul Teatru Regal Ducal de la Scala” care anterior era o biserică. Majoritatea celor mai mari artiști de operă din Italia și mulți dintre cei mai buni cântăreți din întreaga lume au apărut pe scena La Scala. Teatrul este considerat unul dintre cele mai importante teatre de operă și balet la nivel global. Din păcate în ziua aceia era închis turiștilor.

6 Stadionul Giuseppe Meazza -San Siro

Când am început să înțeleg fotbalul aveam 10 ani și tripleta Gullit,Van Basten, Rijkaard era transferată de la  campioana europeana Olanda (Țările de Jos) la AC Milan. Odată cu acest triplu transfer avea să înceapă o eră nouă pentru acest club, încununată cu multe trofee atât in Il Calcio cât și în Europa. La școală sau în spatele blocului toți eram un Gullit sau Van Basten. Astăzi pășesc în acest teatru al fotbalului pentru a descoperi cum ești văzut de spectatori și telespectatori. Un circuit frumos amenajat de la intrare, ne duce până pe gazonul aflat în lucru. Băncile de rezervă și culoarul care duce spre vestiare fac parte din circuit. Impresionanta arenă nu este casa doar a clubului AC Milan ci și a rivalei din oraș, Internationale Milano. Culoarul spre vestiare este decorat cu legendele celor doua cluburi. Peste 100 ani de istorie fotbalistică pentru fiecare din ele. Circuitul se termină cum era de așteptat în zona de marketing, unde magazinul cu suveniruri era împărțit în două. Jumătate roșu-negru, iar cealaltă jumătate albastru-negru. Nu puteam trece fără să cumpăr câte ceva. Un lucru interesant, vitrina cu trofee a clubului nu este la stadionul municipal ci la sediul clubului, aflat în afara orașului. Cele 10 trofee Champions League (Cupa Campionilor), 7 Milan și 3 Inter sunt la sediile cluburilor.

7.Plimbare pe străzile orașului

Viață cosmopolitană nu avea cum să lipsească din acest oraș. De la artiști obișnuiți care cântau la te mai miri ce instrumente nou inventate, la vocaliști, pictori,  portretiști cu toții implicați în a convinge audiența. Unii lăsau câțiva euro, alți aplaudau. Bișnițarii nu lipsesc nici ei, în general servind anumitor cauze. Cei emigrați din Africa, spre exemplu, vindeau brățări colorate, accesoriu al femeilor din acest continent. Cei 2 € ceruți serveau pentru Africa. Trecând de pe o stradă pe alta, începi să te confunzi cu locuitorii acestui oraș care se îndreaptă ca într-o zi obișnuită spre sau dinspre servici. Magazinele cu ale lor rafturi încărcate pot servi oricărei dorințe. Ziua trece destul de repede, mai ales când ai de explorat un perimetru destul de mare. Milano este un oraș plăcut, viu unde poți reveni oricând, spre deosebire de Pisa unde mergi să vezi Turnul Clopotniței înclinat ,odată și gata, nu te mai întorci.