Rhodos! Zakynthos! Thasos! (31 aug 2016 - 09 sep 2016)

De mult visam la o călătorie pe mare care să dureze mai mult de câteva ore, iar lucrul asta este aproape de a fi realizat aici în Grecia.

Ne trezim de dimineață și coborâm în restaurantul hotelului unde servim micul dejun. Deja eram familiarizați cu mâncarea în regim de autoservire. Oul prăjit, cașcavalul, cârnăciorii, untul, dulceața, laptele, sucul de portocale, compotul de piersici ne-au potolit apetitul. Ne întoarcem în camera de hotel și ne odihnim până pe la 10:00. Este timpul să pornim spre o nouă aventură. Luăm la pas iar străzile Atenei, cu destinația Portul Pireu, aproximativ 15 km pe care i-am făcut în 4 ore. Am mers ușor și ne-am delectat ochii cu peisajele urbane. Acolo unde întâlneam magazine, marketuri ce păreau interesante, intram și ne delectam ochii. Din când în când mirosul patiseriilor ne opreau din drum pentru a adulmeca gama variată de produse. Nu aveai cum să nu cedezi ispitei, chiar dacă eram sătui. După ce trecem de stadionul echipei de fotbal Olympiacos Pireu, ajungem la ușa agenției SuperFast Ferrie. Exact aceasta era agenția de feriboturi pe care am selectat-o în faza inițială a construcției itinerariului. Era ora 14:00, când trecem pragul agenție și ne pregătim să cumpărăm bilete. Prețul unui bilet dus-întors Pireu-Rhodos per persoană era de 127 €, exact cât era și când am căutat pe site lor, doar că acum surpriză. Pentru că am cumpărat biletul direct din agenție ne-a făcut o reducere de 15 € la fiecare bilet. Cost final 112 € bilet. O surpriză plăcută. După ce am ieșit din agenție, plimbându-ne pe străzile portului, constatăm că mai sunt și alte agenții maritime care efectuează curse Pireu-Rhodos, la prețuri aproximativ de 125 € biletul. Diferențele fiind de doar 1-2 €. Portul Pireu este foarte mare și avea in jur de 15 porți, cel puțin atât am reușit să văd. Suntem pentru prima data într-o astfel de aventură și totul mi se pare uimitor. Aveam bilet la clasa economic, iar îmbarcarea se făcea de la poarta 1. Pe la ora 15:00 ajungem în dreptul porți. Numărul porți este vizibil de la foarte mare distanță. Trecem de poartă, fără să fim nevoiți să arătăm biletele. Oricum nu era nimeni care să ne controleze. Mergem și ne așezăm pe băncile de așteptare frumos amenajate. Eram primii. La scurt timp lângă noi pe una din bănci se așază o doamnă. Ne aude vorbind și se apropie de noi. Ne spune ca este din orașul Silistra din Bulgaria (parte din Cadrilater) și că știe să vorbească limba română. Chiar am avut o super surpriză plăcută când a început să cânte în limba română. Am felicitat-o și pentru ca în dana portului au început să acosteze feriboturile ne-am îndreptat atenția în acea direcție. Al nostru era SuperFast. Și doamna din Bulgaria, mergea cu același feribot, dar, doar până la o insulă unde lucra fiica ei. Se face 16:10 și feribotul își deschide porțile. Ne apropiem, prezentăm biletele, pentru că aici este cineva care chiar le verifică, urcăm pe feribot și începem să explorăm uriașă navă. Urcăm câteva scări și ajungem în zona clasei economic. Ne găsim loc la geam , stăm ceva vreme pe scaune, dar pentru că plecarea este la 19:00, decidem să ne plimbăm pe vas. Urcăm sus pe punte, privim în toate părțile, facem poze, coborâm iar la clasa economic. Facem ture de la un cap la altul pe la fiecare etaj. Atât de mare era feribotul, că nu ne-am dat seama cât de repede a trecut timpul. Prin niște sunete lungi se anunță plecarea. Urcăm, pe ultima punte și privim în spate în siajul navei cum ne îndepărtăm de port. Ne așteaptă o lungă călătorie de 15 ore până în Rhodos. Rămânem pe punte până ieșim din portul Pireu, cu această ocazie ne bucurăm de un apus încântător. În sfârșit pe mare. Vremea este foarte bună, cel puțin în Golful Saronic. Am ales cel mai rapid feribot din motive lesne de înțeles, timpul, altele ar fi făcut drumul ăsta în 25-27 ore. Cobor spre zona economic și întâlnesc foarte mulți oameni. Toate etajele erau aglomerate, unii oameni stăteau pe scări. Ajunși la scaunul nostru încercăm să ațipim puțin, dar nu reușim niciunul dintre noi, pentru că un curent rece ,ca de aer condiționat nu ne dă pace. Fără experiențe anterioare pe mare, vestimentația noastră era sumară, tricouri, pantaloni scurți. Nu aveam nimic cu mânecă lungă, bluze, hanorace ceva mai groase pentru a combate frigul. Cine își imagina că pe mare noaptea temperatura era așa scăzută, în zone unde ziua se depășesc valori de 40°C. Ca să nu înghețăm acolo pe scaune  urcăm iar pe ultima punte. Aici însă, stupoare, era chiar foarte cald. Am încercat să găsim o explicație, dar nu aveam pe cine să întrebăm. Cum de sus pe ultima punte era foarte cald sub cerul liber, iar la etajul economic, deși închis era atât de frig încât nu puteai rezista mai mult de o jumătate de oră. Cu această dilemă încă nerezolvată facem drumuri în sus și-n jos. Sus pe punte nu aveam condițiile de la clasa economic, iar la clasa economic nu aveam căldură. 

Pe la 21:00, cumpăr două sticle de apă, iar la ora 23:00 facem prima oprire pe Insula Syros. Aici era prima stație din cele 5 unde trebuia să oprească feribotul. Abia acum puteam realiza pe deplin cât de mare este feribotul, privind spre străzile insulei. Eram intrați în zona Insulelor Ciclade. Au urmat rând pe rând, Insula Patmos unde facem oprire la 3:00, Insula Leros unde am  oprit la 4:30 apoi Insula Kos când afară era deja lumină, 6:48. Aveam 12 ore pe mare și au mai rămas de mers încă 3. În jurul orei 9:45 se întrezărește insula Rhodos și portul turistic Mandraki, iar la 10:10 coborâm de pe feribot. Aveam 7 ore la dispoziție să ne realizăm obiectivele propuse pe această insulă. Le-am luat rând pe rând, deși pentru mine cel mai important, era locul unde ar fi fost statuia colosului din Rhodos.

1. Muzeul de istorie antică, cost bilet 8€/ persoană, aici se poate vedea o statuie de mici dimensiuni a Afroditei (zeița frumuseți)

2.Templul Afroditei, care era parțial ruine.

3.Cetatea Medievala

4.Acvariul din Rhodos, l-am vizitat pe la 13:00 (5,5 €/ biletul) și sincer nu am fost prea încântați. Un lucru interesant, este că acvariu se află cumva sub nivelul mări.

5.Locul unde a fost Colosul din Rhodos sau unde se presupune că a fost, că încă se mai fac cercetări. Chiar dacă astăzi în locul colosului sunt două coloane care marchează acest lucru, portul istoric trebuie vizitat. Anumite clădiri din port poartă încă stilul arhitectural venețian.

6. La plajă. Pentru că timpul nu ne-a permis să ajungem la Valea Fluturilor să ne încântăm ochii cu aceste mici lepidoptere, am decis să ne petrecem ceva vreme până la îmbarcare, pe plajă. Apa foarte caldă, soarele strălucitor și  nisipul fierbinte, ne-a făcut să mergem să căutăm un loc la umbră numai după câteva zeci de minute acolo.

Se face ora 16:00 când ne îmbarcăm printre ultimii pe feribot. Nu am mai găsit loc liber la clasa economic, deși aveam bilet, așa că am migrat spre punțile superioare. Noaptea ne prinde pe ultima punte sub cerul senin. Am mai coborât de două ori la etajele inferioare pentru a ne recupera locurile, dar atât de multă lume era pe feribot încât dormeau chiar pe scări, bănci, holuri. Rând pe rând trecem prin porturile din insula Kos (20:00), insula Leros (22:30), insula Patmus (23:45). La ora 4:20 ajungem în Portul Syrus. La etajul 10, unde am stat, toată noaptea am avut parte de vreme rea pentru că a bătut vântul. La 5:00, ne mutăm în restaurantul feribotului și ațipim pe scaune până pe la 7:00. Pe la 8:05 ajungem în Portul Pireu și debarcăm. Ne grăbim spre stația de metrou din port și luăm bilete (1,4 €/p). 8 stații am traversat până am ajuns în Piața Omonia. Ajungem la hotel pe la 9:28 și ca prin minune servim și micul dejun. Am dublat toate porțiile față de cum mâncam de obicei. Imediat după masă am urcat în cameră și ne-am băgat la somn. Seara am făcut o plimbare prin oraș, iar apoi ne-am întors la hotel. Se termină o parte a circuitului prin Grecia și ne pregătim de următoarea etapa.

La 4:45 avem trezirea, iar la 5:30, eram ieșiți din Atena, direcția Sanctuarul Olimpia și Templul lui Zeus din Olimp. Însă până acolo avem de mers. Pe la 8:00, facem o oprire in localitatea Kandila pe ruta 66 a Greciei și odată cu aceasta intrăm în Peloponez, după ce plătim 3 taxe de drum în valoare de 6,4 €. Mai facem o oprire în localitatea Levidi pentru alimentare de 15 €, la 1,39 €/l. Toată această zonă a Peloponezului este deluros-muntoasă, iar peisajele îți taie respirația. Ne oprim lângă o livadă de măslini unde pomii erau doldora de fructe, degustăm smochine pe marginea drumului, iar când întâlnesc o livadă de portocali, prima, sar gardul și culeg câteva fructe.

Ajungem în sanctuarul Olimpia pe la 11:30. Aici avem de vizitat, mai multe locuri.

1. Templul lui Zeus din Olimp, care adăpostea statuia lui Zeus, una din cele 7 minuni ale lumi antice, construit în secolul V î.d.C. Din păcate doar ruine, era foarte greu să reziste intactă atâtea secole. Se spune că cutremurele din 522 și 551 d.C. au fost decisive și au făcut ravagii în tot Peloponezul. Mai multe studii făcute de-a lungul timpului au diverse variante în ce constă dărâmarea complexului de temple, unul din acestea indică chiar că unele coloane au fost mutate intenționat. Statuia lui Zeus a fost confecționată în 13 ani, de sculptorul Phidias și avea înălțimea de 13 metri. Construită din aur și fildeș a fost cea mai venerată lucrare artistică a Greciei.  Biletul de intrare a costat 12€ dar merită toți bani și este inclus și vizitarea muzeului. Sanctuarul mai are și alte temple, precum cel al Herei.

2. Muzeul dedicat acestui sanctuar, după părerea mea, este cel mai frumos din Grecia, pentru că este foarte bine dotat. Pe lângă fațadele de pe Templul lui Zeus, în interior sunt o grămadă de artefacte din acea perioadă a Greciei (arme, vase, scuturi, coifuri, statui, etc). Nu mă așteptam să întâlnesc un astfel de muzeu aici.

3. Tot aici în acest complex este și sediul Comitetului Olimpic al Greciei. În acest sanctuar au avut loc primele Jocuri Olimpice în cinstea lui Zeus în anul 776 î.d.C care durau 5 zile și aveau ca probe (alergarea, luptele, întrecerea de care, pentatlonul (aruncarea suliței, aruncarea discului, săritura în lungime, alergare, luptele) și o probă numită pancrațiul).Pancrațiul( probă olimpică constând în trântă și pugilat). Jocurile Olimpice s-au desfășurat pe o perioadă de 1200 de ani și au fost desființate de romani. Tot în acest sanctuar Olimpia este aprinsă și flacăra olimpică, care este purtată până la locul unde se desfășoară competiția pe glob

De aici până în portul Killyni am făcut 40 de minute. Prindem o ofertă last minute la feribot categoria open ( Levante Ferries) cu 83 € ( doua persoane și mașina, dus întors valabilă 48 ore). Mai ieftin mult față de perioada când am construit itinerariul. Profit de momentul de liniște de pe puntea superioară și transmit "mesajul" ! Pe această insulă (Zakynthos) aveam câteva obiective de vizitat. Să vedem un măslin care se spune că ar avea aproximativ 2000 ani, poate chiar mai mult, plaja Navagio (Naufragiului), un apus și un răsărit pe plajele din Zante, un tur prin stațiune, dar și scuba diving și asta doar în 48 ore.

Insula este foarte mare și are dezvoltată o infrastructură rutieră foarte bună, deși relieful este unul predominant muntos. Ajunși pe insulă în jurul orei 16:40, mergem și facem niște cumpărături de la un supermarket din port pentru că ne era foame. După micul popas, nu mai pierdem timpul și introduc în gps coordonatele care ne duc lângă celebrul măslin, traversând mai multe livezi oleacee. Ora 18:00 ne găsește în micuța localitate Exo Chora gazda acestui copac. Am rămas profund impresionat de modul întortocheat în care arăta trunchiul măslinului, încă purtător de ramuri verzi și rod. Măslinul mai este denumit și "Arborele veșnic roditor" cu o uimitoare putere de regenerare. 2000 ani de istorie.

Lăsăm în urmă micuța localitate și al ei măslin și ne îndreptăm spre cel mai înalt punct al insulei de unde putem admira panorama uneia din cele mai frumoase plaje din Grecia. Plaja Navagio sau Plaja Naufragiului. Micuța plajă înconjurată de pereții înalți calcaroși, este relativ foarte selectivă. La ea se ajunge doar pe apă și nu este în permanenta deschisă publicului, pentru că se desprind frecvent pietre din pereții stâncoși. Imaginile vorbesc de la sine și astfel se înțelege de ce a fost introdusă într-un top 10 cele mai frumoase plaje din lume. Timpul, cea mai importantă resursă nu stă in loc și ora 19:00, ne găsește în drum spre orașul port Laganas. La ora 20:10 ca printr-o minune găsesc singurul loc liber de parcare chiar în capul drumului Laganas Road pe faleză. Profit de acest moment de pauză și sun la firma care se ocupă de scufundări. Rămâne să ne întâlnim cu ei mâine ,iar prețul și durata cum era descris pe site , 55€/p + 15€ (fotografiat și filmat sub apă), (formare, echipare, scufundare, dezechipare) 3 ore. Apusul este aproape și ne bucurăm din plin de el. Zakynthos este o insulă plină de viață, muzică, multe cluburi, aglomerație, mulți tineri. În fapt mare majoritate a turiștilor sunt germani și englezi. Plimbându-ne pe străzile stațiuni, am luat contact cu viața de noapte, deși îmi plăcea atmosfera eram cam obosit. Am căutat timp de o oră cazare dar prețurile erau exorbitante. La mâncare în schimb, nu. Cumpăr o doză cola(1€), felia de pizza (1€) și ne pregătim pentru o noapte de somn în mașină, nu strică, zic. Am citit ulterior că din cauza turiștilor majoritari (englezi și germani) prețurile la cazări sunt foarte ridicate în comparație cu alte insule. Dar...viață adevărată pe această insulă. Ne-am întors la mașină, ne-am schimbat în costume de plajă și ne-am bucurat de apa mari caldă, la lumina stâlpilor de pe faleză. Din spatele parbrizului, pentru că nu am putut adormi așa repede, datorită muzici care vibra în geamuri, priveam cum petrecăreții veneau lângă plajă, se lepădau de ultimul veșmânt vestimentar și se aruncau în apa mării în costumul de botez. Și nu mă întrebați în ce limbă vorbeau, cea mai pură engleză, aia de pe insula lor :))). Pe ce insulă am nimerit și noi (insula cu măslinul, cu Plaja Navagio)...:)))

Încet, încet se așterne liniștea și odată cu ea și somnul nostru se așază. Dar nu ne bucurăm prea mult de el, că razele soarelui ne trezesc destul de repede. Ieșim afară să ne vedem cu răsăritul. Plaja este goală. Ici colo, câțiva turiști ce par rătăciți. Dar ce să vezi, la prima oră a dimineții, trei domnișoare gângurind în limba lui Shakespeare, doar ele știind ce, ajung la fântâna nefuncțională din centrul parcări de pe faleză, ținându-se una pe cealaltă cu brațele după gât și în semn de nemulțumire, că asta am înțeles eu din gesturile lor, cea din mijloc își dă pantaloni scurți jos, înșfacă cu mâna dreaptă partea din față a ceea ce se numesc bikini, își dezvelește mântuirea și micționează cu un jet de frustrare de zici că-s fântânile de centru Parisului. Și asta doar la 10 metri de noi...mă uit la Mary, Mary la mine, amândoi la tânăra domnișoară, așa ceva...La scurt timp aflăm și motivul acestui gest tot de la un compatriot de-al lui Shakespeare, care ne spune că singurele wc-uri sunt în cluburi, care la ora dimineții sunt toate închise, iar administrația insulei nu da voie la toalete pe plajă. Mai facem o tură de dimineață, la pas, pe Road Laganas (strada cluburilor, discotecilor, restaurantelor) și ce să vezi, Club Chevrolet...iar în față o mașină albastră, marca Cadillac. Privind în spate sau chiar în față aveai senzația că ești pe o stradă din US.

În mașină, în drum spre locul de întâlnire cu echipa de scufundări, îi șoptesc lui Mary, că aici pe insulă trebuie să revenim, răspunsul a venit destul de rapid și a fost scurt:" unde mă, la nebunii ăștia!". Povestea cu scufundările este relatată la tabul "Aventură". Doar că în loc de 3 ore a durat mult mai mult și odată cu asta, itinerariul nostru a început să scârțâie. În ziua asta noi trebuia să facem scufundări, în jurul prânzului trebuia să fim la Sanctuarul de la Delphi, spre finalul zilei Mănăstirile de la Meteora, iar lăsatul seri trebuia să ne găsească în parcarea de la Prionia (Muntele Olimp). La ora 14:10 ne-am îmbarcat pe feribot, iar la 16:00 eram în Portul Kyllini, cu direcția podul Patras unde ajungem pe la 17:40, după ce am făcut o pauză de alimentare de 30€. Taxa de trecere pod Patras a fost 13,3 €. Întârzierea a fost destul de mare, iar finalul zilei ne găsește la Sanctuarul de la Delphi. Însă drumul până aici a fost încântător. Localizat pe Muntele Parnassus, în Grecia Centrală, Templul lui Apollo este înconjurat de foarte multe livezi de măslini și are vedere asupra Golfului Corint. Acest edificiu dedicat zeilor a fost un  templu religios și un loc sacru în toată Grecia Antică. În perioada antichități templul a fost gazda celebrului Oracol din Delphi.

Ajungem în localitatea Termopile, unde intru pe autostradă și merg spre Litochoro. Plătesc taxe de drum în valoare de 5,75€. Pe drum am decis să nu mai merg la Mănăstirile de la Meteora, că asta ar fi însemnat o zi în plus și nu știam dacă pot să amân cu o zi, două sau mai multe intrarea pe Muntele Sfânt. Am sacrificat Meteora pentru Muntele Sfânt. Ulterior ajuns la biroul din Uranopoli, am întrebat pentru altă dată, dacă ar fi să nu ajung în ziua când aveam programarea, mai pot intra pe Muntele Sfânt ? Răspunsul a fost, da. Poveștile de la ascensiunile la Vârful Mytikas și Aton sunt relatate în tabul Drumeți Montane.

Thassos a fost ales ca destinație finală, pentru câteva zile de relaxare și sărbătoare. Era ora 18:30 când ne îmbarcăm pe feribotul care ne duce pe insulă, din Portul Keramoti. Traversăm Marea Egee și ajungem după o oră de călătorie în Thassos. Nu aveam niciun fel de rezervare, așa că am început să căutăm cazare. Abia în jurul ore 21:00 la intrare în stațiunea Golden Beach am găsit o cameră tip studio la 50€/noaptea. Cum nu prea avem chef de căutat, am rămas aici. Ieșim la o plimbare prin stațiune, facem câteva cumpărături, apoi ne băgam la somn. Chiar dacă eram setați pentru relaxare, am zis să profităm din plin și să facem un tur al plajelor de pe insulă. După ce servim micul dejun, ne punem în mișcare și primul loc vizitat a fost piscina naturală de la Giola. Am ajuns aici cu gânduri mărețe, să fac câteva salturi, dar m-am descurajat singur când am văzut valurile mări trecând peste piscină. Am plecat de acolo cu o părere de rău. Următoarea oprire a fost la Plaja Aliki, unde am stat o jumătate de zi. Am luat un șezlong cu 5€ și o cola cu 1€. Apa era limpede și lasă să se vadă nisipul fin, chiar dacă în jur era un relief muntos. Am profitat din plin de apa limpede și am făcut snorkeling. Mary stătea pe șezlong, iar eu nu voiam să mai ies din apă. Pe la 15:00, plecăm spre Plaja Paradise. Aici avem parte de ceva valuri. Apa tulbure nu mi-a permis să fac snorkeling în schimb am spart valuri. Dar fiind destul de aglomerat am plecat spre următoarea plajă. Marble Beach arată acum foarte tulbure în comparație cu o seară înainte. Plaja de marmură este superbă doar când nu este folosită. Deși nu este o plajă mare, ba din contră chiar mică, era foarte aglomerată. Ne găsim și noi loc într-o margine a plajei. Rezumatele despre snorkeling le găsiți în tabul Aventură. Seara ne întoarcem la cazare și apoi ieșim în oraș să sărbătorim Sf. Maria.

A doua zi pe insulă a fost tot una de fast, cu atât mai mult că atmosfera era una închisă, fiind înnorat și în plus a izbucnit și un incendiu undeva în zona înalta. Am încercat să stăm la plajă deși afară era cald, dar apa agitată nu mi-a permis să fac snorkeling. Am căutat un restaurant mai pe placul nostru și am comandat un platou pescăresc, alte mâncăruri tradiționale grecești pentru a sărbători finalul circuitului prin Grecia.