Roma!Cetatea eterna! (09 aug 2014)

Să ne întoarcem în cetatea eternă, Roma. Capitala unuia din cele mai longevive și mai mari imperii din istoria Pământului. Istoria noastră, a românilor așa cum am învațat-o la școală este legată de acest imperiu. Multe controverse legate de limba română și limba latină au apărut de-a lungul timpului. Imnul nostru național îi slăvește numele lui Traian, cotropitorul. Puțin ciudat acest aspect. Granița de nord a Imperiului Roman, traversa o parte din teritoriul actual al României. Multe ruine romane sunt astazi încă prezente pe teritoriul nostru. 

La pas pe străzile Romei, cu un itinerariu bine conturat de acasă, vreau să văd cât mai multe  edificii ale acestei capitale și mai ales cele din perioada imperiului roman. Am să încep această călătorie, pentru că tot am părăsit Vaticanul, cu Castelul Sant'Angelo (Castelul Sfântului Înger). Traversez Râul Tibru peste podul antic pietonal Aelius, cunoscut astazi cu numele Sant'Angelo construit de împăratul Hadrian și mă îndrept spre castel. Acest castel atrage privirile mai mult pentru forma sa rotundă. Construit în secolul II (76-138), dintr-o rocă vulcanică peperin și beton roman, cu înălțimea de 20 metri și diametru 64 m, ca mausoleu pentru împăratul Hadrian, adăposteste astăzi mormintele împăraților (Hadrian, Antoninus Pius, Lucius Verus, Marc Aureliu, Commodus, Septimius Severus, Caracalla). Biletul de intrare este 18 €. Acest edificiu, a fost pe rând, mausoleu, fortăreață, castel și chiar pușcărie. Tunelul secret Borgo care îl leagă de Vatican i-a adus în prim plan, rolul major în salvarea vieți a mai multor papi, care se refugiau aici în urma diferitelor  invazii. În interior nu prea sunt multe de văzut, chiar dacă organizatorii muzeului au încercat să dea o tentă medievală, organizând camere cu arsenal (tunuri, ghiulele). Partea plăcută, a interiorului este ca poți ajunge pe terasă destul de repede, de unde ai niște panorame la 360° asupra Romei și Vaticanului.

Părăsesc castelul și continui să mă plimb pe marginea Tibrului unde trotuarele sunt adevărate tuneluri verzi. Drumul spre centrul istoric, trece și prin Piața Navona. Fântâna lui Neptun înfățișându-l pe acesta luptând cu o caracatiță și Fântâna celor 4 fluvii cu Obeliscul Agonale sunt atracțiile acestei piețe. Peste aceste doua fântâni ș-a pus amprenta Bernini unul din cei mai mari artiști ai barocului, fiind cunoscut ca sculptor, arhitect și pictor. Aceste fântâni sunt așezate pe locul fostului stadion Dominițian construit în secolul I după Hristos. Piață urmează conturul stadionului.

Imi iau la revedere de la Piața Navona și mă îndrept către una din cele mai frumoase clădiri din Roma. Panteonul. Numele vine din vechea greacă și s-ar traduce "toții zeii". Este cea mai veche cladire din lume cu acoperișul original intact. Construită inițial la ordinul lui Marcus Vipsanius, ca templu pentru toți zeii romei antice și reconstruită după incendiu de împăratul Hadrian din beton roman nearmat (opus caementicium) in jurul anului 126 dupa Histros, pentru zeitățile guvernatoare ale celor 7 planete. Până în secolul XX a fost cea mai mare construcție din beton. Identitatea arhitectului rămâne încă un mister, deși studiile arheologice ale carămizilor marcate  din jurul fundației dovedesc ca ar fi vorba despre arhitectul împăratului Traian, Apolodor din Damasc. 43 metri este distanța până la  deschiderea centrala din acoperiș (ocul), care permite ca lumina naturală să pătrundă înăuntru. Din secolul VII Panteonul a fost transformat in biserica, cunoscută cu numele Santa Maria Rotunda. 

De la Pantheon până la Fântâna di Trevi am mai trecut pe lângă două edificii. Templul lui Hadrian și Columna lui Marc Aureliu. Din prima clădire s-au mai păstrat doar cele 11 coloane ale fațadei care au fost încorporate mai târziu intr-o structură rezidențială papală. Columna lui Marc Aureliu a fost construită între anii 180-193 ca un dar din partea Senatului și cetățenilor Romei. A fost ridicată la 80 de ani după Columna lui Traian. Aceasta prezinta pe basoreliefuri campaniile militare împotriva triburilor germanice din nordul imperiului și sarmaților. Statuia din vârful piedestalului, a lui Marc Aureliu și a soției lui au dispărut, fiind inlocuită cu statuia Sfântului Paul. În diferite perioade ale evului mediu se poate urca prin columna până sus pe piedestal datorită scări rectangulare din interiorul edificiului. 

Fântâna di Trevi aflată în piața cu același nume, din păcate era în proces de renovare. Oricât de bine ai încerca să construiești un itinerariu tot ai parte de surprize mai puțin plăcute. Poate cea mai cunoscută fântână din roma se află la capătul unui apeduct construit în anul 19 înainte de Hristos și aduce apa de la 20 km departare. Acest apeduct este cunoscut ca Aqua Virgo. Pe la 1732 din ordinul Papei Clement al XII-lea a fost angajat Nicola Salvi să construiască o fântână după niște proiecte mai vechi.

Trec destul de repede pe lângă fântâna, plin de regret și mă îndrept spre Piața Venezia pentru a admira un edificiu dedicat unificarii Italiei sub primul rege, Victor Emanuele II. Monumentul Vittorio Emanuele II sau "Altarul Patriei" este impozant și strălucitor, datorită mărimi și a blocurilor de marmură albă din care a fost ridicat. Construit ca un forum modern de la 1885 până la 1935 acesta se află pe Dealul Capitolin, care mai este considerat si centrul Romei antice. De remarcat în mod deosebit este statuia din bronz a lui Victor Emanuele II, ce stă în mijlocul edificiului.

Chiar lângă Dealul Palatin și Altarul Patriei se află Columna și Forul lui Traian. În sfârșit primul monument în care apar dacii. Ca să dedici un monument, unui război, împotriva unui popor (Dacia), în centrul Romei antice, înseamna că acel popor chiar a contat. Să nu uităm ca Imperiul Roman avea peste 20 de provincii sub stăpânire. Unii oameni îi fac dacofili pe cei care aduc în discuție numele înaintașilor noștri din răutate sau lipsă de cultură. La rândul lor, poate că unii dacofili exagerează și duc la extrem faptele istorice. 

Terminată în 113 după Hristos, sub supravegherea arhitectului Apolodor din Damasc, la cererea senatului, columna este cea mai renumită pentru basorelieful său spiralat care înfățișează razboaiele dintre daci și romani din ani 101-102 și 105-106. Structura sa arhitecturală a inspirat numeroase columne antice și moderne. Columna are 35 de metrii de la piedestalul său mare și 38,5 de la bază până în vârful statuii. Axul său a fost construit din 20 tobe colosale din marmură de Carrara. În interior există o scară spiralată de 185 trepte care duce până sus pe o platformă de vizualizare. Scara este luminată de 43 fante. Statuia lui Traian a dispărut în Evul Mediu și în locul ei a fost pusă statuia Sfântului Apostol Petru, pe la 1587 din ordinul lui Papa Sixt al V-lea.

Columna prezintă 2662 de figuri și 155 scena. Traian apare pe columna de 58 ori. Friza elicoidală se înfășoară de 25 ori de la bază până la cap. În partea de jos a columnei este redat razboiul cu dacii de la 101-102, iar în partea superioară cel de la 105-106. O parte însemnată din scenele de pe columna simbolizează victoriile asupra dacilor, podul de peste Dunăre și moartea regelui dac Decebal. Din scenele reprezentate se disting informații despre armele dacilor și ale romanilor, dar și despre metodele de război. Povestea razboaielor daco-romane este foarte cunoscută și nu are rost să o mai detaliez. Totuși aș vrea să remarc,  că dacii, chiar dacă au pierdut ambele războaie, destul de greu, aveau arme, cetăți, monedă (coson) și organizare, plus foarte mult aur și argint. Iar ca să coordonezi războaiele cu romani și nu mă refer doar la ultimele două, să construiești fortificații, arme, să închei alianțe cu vecinii îți trebuie comunicare. În aceste două războaie au fost implicați aproximativ 400.000 mii luptători (200.000 mii daci, roxolani, buri. De partea cealaltă 16 legiuni romane 150.000-175.000 mii, plus Iazyges). Una din caracteristicile razboaielor daco-romane au fost trădarile, atât de partea romanilor, dar mai ales de partea dacilor. Cazul confidentului lui Decebal, Bicilis care a spus romanilor unde este ascunsă comoara de 165.500 kg aur și 330.000 kg argint. Însă multe lucruri rămân cu semnul întrebări.

Din Forul lui Traian, pe lângă columnă, au mai rămas doar ruinele.

O întreagă odisee bântuie în jurul altui simbol al Romei Antice. Lupa Capitolina. O copie a acestei statui este amplasată în Piața Del Campidoglio, iar originarul este pastrat într-un muzeu din Roma. Statuia reprezintă o lupoaică aproape de dimensiuni reale, care hrănește pe cei doi frați gemeni Romulus și Remus întemeietorii legendari ai Romei. Această lupoaică este simbolul Legiunii VI-a romane, înființată de Iulius Cezar în anul 52 înainte de Hristos, cea ce se deduce ca statuia din bronz a fost facută 500-480 î.C. Diferența între statuia originală și actualele statui este poziția capului lupoaice. În forma originală aceasta avea capul îndreptat spre cei doi frați, așa cum apare pe monede și alte obiecte. Statuia prezentă arată lupoaica cu capul orientat spre față. Dacă despre statuile celor doi frați se știa cu certitudine că au fost furate și refăcute, acum există această certitudine legată de întreaga statuie. Se presupune ca aceasta a fost turnata (refăcută) în Evul Mediu târziu. Copii ale acestei statui au fost donate de autoritățile italiene mai multor națiuni cu diverse prilejuri, inclusiv României.

Lângă Forul lui Traian, în centrul Romei Antice se află un alt loc plin de încărcătură istorică și anume Forul Roman. Aici își au locul toate clădirile importante guvernamentale ale Romei Antice. Structurilor supraviețuitoare, cele mai multe, ruine, sunt: Tabularium, Scările Gemoniene, Stânca Tarpeiană, Templul lui Saturn, Templul lui Vespasian și Titus, Arcul lui Septimius Severus, Curia Julia, Rostra, Bazilica Aemilia, Piața Forumului, Bazilica Iulia, Templul lui Cezar, Regia, Templul lui Castor și Pollux, Templul Vestei, Rostra Augusti, Umbilicus Urbi, Milliarium Aureum, Lapis Niger, Bazilica lui Maxentius. Timp de secole Forul a fost centru vieți de zi cu zi. Situat în mica vale dintre dealurile Palatine și Capitoline a fost nucleul, procesiunilor triumfale, al alegerilor, locul discursurilor publice, al proceselor penale, al meciurilor de gladiatori și centru afacerilor comerciale. Inima Romei antice a fost numit cel mai celebru loc de întâlnire din lume și din toată istoria. "Toate drumurile duc la Roma". Îmi aduc aminte că atunci când vizitam diverse situri arheologice din România și ghizii îmi spuneau că localnicii și-au construit case și garduri din cărămizile și pietrele din zidurile cetăți mi se părea ciudat, chiar îmi dădea o stare de repulsie. Cei peste 2800 de ani care au trecut peste centrul Romei Antice și aici mă refer la perioada pre romană, la Republica Roma, la Roma Imperiala, Roma Medievala, Roma Renascentistă, până în perioada modernă, au lăsat urme adânci templelor. La fel ca pe la noi, în perioada renascentistă, clădirile Forului Roman au fost dărâmate la propriu de către papi, pentru a folosi marmura și alte materiale pentru construcția bazilicilor și a altor clădiri administrative. Greu de imaginat, dar cat se poate de real. Chiar a existat o carieră de piatră și var în interiorul Forului. Astazi cu ajutorul tehnologiei putem vedea aceste clădiri reconstruite virtual.

Spre marele Coloseum, vizibil aproape din orice zonă centrală și parțial în renovare, rămâne una din cele mai emblematice clădiri ale lumi. Ajuns lângă "colos", mă așez la una din cozile  nu prea mari la bilete, de sub primul rând de arcade. Am în față cel mai mare amfiteatru din lume, în formă eliptică. Dacă eu am mai văzut construcții uriașe, cum oare arăta acest edificiu în ochii oamenilor din acele vremuri. Construit de dinastia familiei Flavian, început în anul 72 d.C. de Vespasian (69-79), terminat de moștenitorul său Titus(79-81) în anul 80 d.C. și recondiționat sub domnia lui Domițian (81-96), edificiu poartă numele Amfiteatrul Flavian (latină: Amphitheatrum Flavium). Construit din roca vulcanică, cărămidă și ciment poate gazdui in medie 65.000 spectatori. Folosit pentru lupte de gladiatori, execuții, spectacole publice sau prezentarea unor bătălii celebre a fost utilizat până în Evul Mediu timpuriu. După această perioadă a fost folosit ca locuințe, ateliere, cartiere pentru ordin religios, fortăreață, o carieră, altar creștin. El a fost catalogat ca una din cele 7 minuni ale lumi moderne, fiind singurul din Europa. Numele de Colosseum se pare că provine de la statuia colosală lui Nero, care a fost mutată lângă amfiteatru de către împăratul Hadrian. 

Un ultim obiectiv avut pe itinerariu, este Arcul de Triumf a lui Constantin cel Mare, aflat între Colosseum și Dealul Palatin. Am vrut să văd în mod special statuile dacilor plasați pe Arc. Pot să confirm că sunt acolo, dar cum au ajuns acolo este destul de straniu, cel puțin așa mi se pare mie din varianta spusă de italieni. Arcul a fost construit la cererea senatului în urma victoriei lui Constantin împotriva lui Maxențiu de la podul Milvian. Un fel de razboi civil. Este cel mai mare Arc de Triumf roman, construit din ciment și căramidă, imbrăcat in marmură. Deși este dedicat lui Constantin o mare parte din decorațiuni, sculpturi, statui au fost luate din monumentele triumfale anterioare ale lui (Traian, Hadrian și Marcus Aurelius). Arcul  a fost construit între anii 312-315. Sunt multe controverse cu acest Arc și mai ales cine a inceput construirea lui, unii susțin că Hadrian, alții că Maxențiu. Pe lângă statuile dacilor, pe care istorici italieni spun că au fost luate din Forul lui Traian (mie, nu mi se par că acei daci, ar fi triști sau supuși, ba din contră chiar stau în poziții ferme. Chiar așa de slăviți să fi fost dacii in Forul lui Traian, să ne uităm pe Columnă ?). Pe lângă statui, mai sunt două panouri mari de 3 metri care decorează podul cu razboaiele daco-romane, iar culmea, istoricii spun că cele două reliefuri din interiorul arcadei centrale proveneau dintr-o friză mare care SARBĂTOREȘTE VICTORIA DACILOR, iar locul inițial ar fi fost Forul lui Traian. (Aici cred că se fabulează zdravăn). Dăcă în Forul lui Traian, dacii aveau frize cu victorii, ce pot să mai spun. Păi să ne gândim la Plinius cel Tânăr, cronicarul lui Traian, cât a put să-i denigreze în scrierile sale pe daci. Deci !? Despre Constantin cel Mare, dacofili spun că ar fi de origine dac. Că a fost născut în Dacia Ripensis (Moesia) în orașul Naissus (acum Nis, Serbia) dintr-un ofițer roman de origine iliră șî mama Helena de origine greaca, nu pot crede nici varianta dacofililor. În plus în timpul domniei lui, a atacat sudul Daciei, câștigând titlul de  dacicus maximus în anul 336.

Cu acest ultim obiectiv termin circuitul istoric prin Roma.

Concluzii:

-Cum era de așteptat părți importante din istoria noastră o aflăm de la alții sau măcar încercăm să o ințelegem.

-Roma nu este un oraș scump, taxe de acces s-au platit doar la; Castelul Sant'Angelo, Forul Roman și Colosseum. Se pot prinde diferite oferte cu reduceri substanțiale, ex (Colosseum + Dealul Palatin)

-Traseul între obiective este unul scurt și se poate face la pas

-Prețurile în zona centrală sunt destul de ridicate la tot ce ține de mâncare și băutura, însă cu cât te îndepărtezi de centru lucrurile revin la normal.

-În afară de Colosseum nu am stat la cozi.

-Dărâmarea clădirilor istorice ale Romei Antice și transformarea lor în materiale de construcții, sub ordin papal, a fost ceva grotesc, care credeam că se întâmplă dor pe plaiuri mioritice.