Veliko Tărnovo  & Ruse ! (21 apr 2025)

La 12 km de Cascada Hotnitsa, aflat în itinerariu nostru, este orașul Veliko Tărnavo, unde ajungem foarte rapid. Orașul este situat în canionul sinuos săpat de Râul Iantra în podișul calcaros, iar acest lucru ofera citadelei un aspect unic. O parte din dealurile care formează Veliko Tărnovo sunt (Tsarevets, Trapezitsa, Sveta Gora, Momina, Orlovets). Cunoscut și ca "Orașul Țarilor" acesta a fost reședința Țaratului valaho-bulgar între anii 1185-1393. Aici aveam o listă de obiective de vizitat dar fără o ordine clară. Prezența în oraș implică o mare problemă, locurile de parcare. Așa cum era prezentat pe site-uri ne izbim și noi de această problemă când suntem nevoiți să parcăm lângă;

Cetatea Tsarevets. Pentru că nu găsim loc liber suntem nevoiți să coborâm într-o vale, virăm dreapta pe o străduță îngustă și urc mașina jumătate pe trotuar. Drumul înapoi spre cetate este istovitor pentru Alex. Cu greu se lasă convins să urce pe jos Dealul Tsarevets. Ajunși la casa de bilete aflăm cu uimire ca un bilet este 15 leva (40 lei). Facem o ședință și decidem să intru doar eu. La copii le-am luat câte o înghețată și s-au așezat la umbră. Plătesc cei 15 leva (cu cardul) și iau la pas uriașa cetate. Istoria acestei fortărețe:

Este cea mai populara atracție turistica a orașului. A servit drept principală fortăreață a celui de-al doilea Imperiu Bulgar între 1185 și 1393, adăpostind palatele regale și patriarhale. În 1393 fortăreața a fost asediată timp de 3 luni de imperiu otoman, ca într-un final să fie cucerită și incendiată pe 17 iunie, ceea ce a marcat căderea Imperiului Bulgar. Complexul castelului este situat în centru, ca de altfel și sala tronului, o biserică și camera regelui. Fortăreața a fost restaurată în onoarea a 1300 ani de la înființarea statului Bulgar.

Cum Lunea Luminată a influențat programul celei de a doua cetăți Trapezitsa îmi îndrept atenția spre un alt obiectiv și anume.

Monumentul Assen Dynasty pentru care mai traversez odată orașul. Găsesc loc de parcare în apropiere și apoi mergem la pas spre monument. Traversăm podul Stambolov și ajungem lângă monument. Totodată avem și o imagine parțială a cartierului N.Varusha. Pe acolo trebuie să fie și strada General Gurko, dar din păcate nu există un pod care să ne ducă în direcția aia. De lângă monument aveam de ales încotro mergem. Ne plimbăm prin parcul Sveta Gora care era la câțiva pași de noi sau ne întoarcem, luăm mașina și încercăm să găsim loc lângă strada Gurko. Cum Parcul Sveta Gora este izbitor de asemănător cu Parcul Trivale al nostru optăm pentru strada Gurko.

Cu puțin noroc reușesc să găsesc loc de parcare chiar la intrarea pe străduță. Străduța este pavată cu piatră și este îngustă. La pas, pare mai degrabă de asemănătoare cu străduță din orășelele vestice. Câteva taverne sunt deschise și au clienți. Dacă cumva, se întâmplă să rămâi fără apă, pe străduță găsești câteva izvoare frumos amenajate. Cam 20 minute îți trebuie să străbați toată strada de la un capăt la altul. De pe strada Gurko ai priveliști panoramice asupra dealurilor din jur, Sveta Gora, Trapezitsa și a cartierului Aflat deasupra Varusha. Tot pe această străduță se află și casa muzeu Sarafkina, construită pe la 1860, care din păcate era închisă. Casa are o arhitectură aparte în interior, iar muzeul cuprinde o serie de obiecte tradiționale bulgărești. După un tur-retur pe toată strada ne întoarcem la mașină și rătăcim puțin prin oraș la cumpărături. 

Odată cu trecerea timpului, atmosfera devine mai plăcută. Căldura de la prânz este în scădere vizibilă, ceea ce ne determină să facem o vizită în Piața Samovodska. Drumul către piață este plin de magazine și taverne cu terase mai mari sau mai mici. Nu este aglomerație obositoare a altor piețe asemănătoare, ba chiar este liniște și oamenii sunt rari. Această piață sau calea de acces către ea este asemănătoare cu strada Gurko. Din strada principală se desprind alei înguste cu locuințe înghesuite, treceri către alte străzi unde găsești câte o tavernă care se întinde pe toată lungimea trecători.

Mai era de vizitat Parcul mini Bulgaria, pe care l-am găsit închis, unde puteam admira miniaturile de la cele reprezentative clădiri ale Bulgariei.

Tura noastră prin Veliko Tărnavo se încheie după vizitarea Pieței Samovodska și mai aveam de făcut un mic popas într-un alt oraș bulgăresc înainte de revenirea în țară.

Orașul port la Dunăre, Ruse, unde am ajuns pe înserate (20:30). Am găsit loc de parcare în zona centrală. Obiectivul nostru pentru acest oraș, era o plimbare de seara pe strada Alexandrovska. Deși periferia orașului Ruse arată destul de neîngrijit centrul orașului pare din altă lume. Curat și plin de viață. Foarte mulți tineri urmează linia centrală a orașului pentru o plimbare nocturnă. Terasele sunt pline, casele cu arhitectura diferită, dar recent renovate îți dă senzația că ești într-un oraș din vest. Faleza Dunării este la câțiva pași și frumos luminată. Relieful, predominant deluros pune în evidență foarte bine acest oraș.

Concluzii:

-Pentru o ieșire de weekend se pot combina mai multe obiective turistice.

-Străzile sunt parțial bune

-Mi-a plăcut ideea micilor negocieri la intrarea de la obiectivele turistice și în plus că se găsesc soluții, chiar dacă privite în ansamblu par dezavantajoase. Cum ar fi fost să primești un răspuns de genul. "Nu ai leva, nu intri!" sau "Nu merge POS-ul, reveniți altădată!".

-Această ieșire a fost o simulare perfectă pentru a vedea comportamentul copiilor pentru alte proiecte. Au fost "foarte cuminți" și au respectat toate "instrucțiunile primite de acasă!" :)

-Bulgaria "pare" o țară săracă dacă percepție vizuală oferită de zonele rurale primează, dar își exploatează foarte frumos orice urmă de civilizație și forme de relief. Nu pot să mă plâng că România stă prost la capitolul exploatarea obiectivelor turistice oferite de natură și cele făcute de mâna omului.