Vacanta la Marea Neagra ! Initierea !  (15-19 aug 2023)

Lucruri bune și povești frumoase despre litoralul românesc nu prea găsești în ultimii ani. Totuși, ne-am propus să încercăm, găsirea acelui spațiu la Marea Neagră, care să ne aducă un minim de liniște și bucurie la un preț rezonabil. Fără un plan pus la punct, fără cazare sau rezervări făcute de dinainte, așadar, cu toată viteza înainte spre mare. 

Ajungem dimineața pe la 5:50 in Mamaia Nord, pregătiți să vedem răsăritul. De pe bulevardul Mamaia Nord virez stânga pe strada D13 și înaintez printre hotelurile nou construite, până aproape de strada Promenada. Găsesc repede loc de parcare. Când mă uit in oglinda retrovizoare constat că Mary și Max erau in lumea viselor. Dormeau fiecare în felul și poziția lui. Alex în schimb, era treaz și bucuros că am ajuns la mare. Mă dau jos din mașină și întreb timid, cine vrea să meargă pe plajă să vadă răsăritul. În afară de Alex care se fixează la mine în brațe, ceilalți 2 sunt de neclintit, doar mormăieli. Cunosc aceste episoade. Cel mai dulce somn, este cel în jurul orei 5 am. 

Afară era parțial înnorat, iar soarele se lasă văzut destul de greu. În schimb, briza mări ne umple plămânii cu aer curat. Stăm ceva vreme pe țărm în timp ce în jurul nostru începe să se aglomereze. Oameni de toate vârstele și copii veneau încet și umpleau plaja pentru același ritual, rasărit plus aerosoli marini. După ce zăbovim ceva vreme pe plaje ne întoarcem la mașină și încercăm să facem un plan, dar fară să rezulte ceva concret. Întorc mașina și merg în bulevard, unde fac câteva ture prin stațiune doar-doar apare cineva care să fluture niște chei, așa cum s-a întamplat in urma cu 2 ani. Deși exista varianta internet pentru a căuta cazare, conchidem că este mai bine să încercăm în alte stațiuni. Se conturează un plan. 

Căutăm cazare în Eforie Nord, că era prima stațiune după Constanța spre sud și apoi ne întoarcem în orașul port pentru festivitatea de ziua Marinei. Porțiunile de autostradă și bulevardele largi ne ajută să ajungem destul de repede în Eforie. Cum intrăm în stațiune, apar samsarii, atât pe dreapta cât și pe stânga. O imagine familiară și mult așteptată datatoare de speranțe. Opresc mașina și pornesc o serie de negocieri cu fiecare în parte. Oferte și prețuri de toate felurile. Distanța față de plajă este determinantă în prețul cazări. Pe noi ne interesa, să ne ofere o cameră cu baie și pat (saltea) suplimentară și să aiba wi-fi la un preț rezonabil. Nu exagerez, dar cred c-am avut cel puțin 15 astfel de negocieri. După ce facem turul stațiuni, ne întoarcem la o doamnă care ne-a oferit fix ce-am vrut noi la 150 lei/noapte. Ce-i drept, destul de departe de plaje, dar aproape de Lidl. Vila era la marginea stațiuni într-un câmp necultivat, era nouă și foarte bine îngrijită. Camera si baia aratau impecabil. Pentru 4 nopți era suficient. Luăm camera în primire, căram bagajele în cameră și ne schimbăm de gală. Planul era să ne întoarcem în Constanța pentru festivitatea ce avea loc în port cu ocazia Sf. Maria. Plecăm pe același drum pe care am venit, doar că la ora asta strazile s-au aglomerat. Cu cât ne apropiam de zona unde aveau loc festivitățile cu atât părea că intrăm într-un blocaj. La un moment dat, scot telefonul, pornesc Waze-ul, introduc destinația și ce să vezi, toate străzile din jurul portului erau roșii. In plus atat pe stânga cât și pe dreapta nu sunt locuri de parcare. Ne resemnăm doar cu suneteul produs de salva de tunuri și ne mulțumim că putem întoarce mașina ca să ieșim din zona asta aglomerată.

Ne întoarcem la cazare și începem rutina cotidiană. Ne pregătim pentru plaje și mare. Ne urcăm în mașină și mergem spre marginea stațiuni Eforie Nord. În fapt între cele doua Efori. După ce fac un drum în plus pentru că Strada Mări, are un singur sens, ajung în sfârșit lângă plaje, unde sunt o grămadă de locuri de parcare libere. Plaja începe chiar din marginea străzi și astfel bucuria de a merge desculți este aproape. Mersul pe nisipul arzător pare chinuitor, dar nu-l domolește pe Alex, dorința de a fi lângă mare este uriașă. Ne fixăm la câțiva zeci de metri de postul salvamarului. Pe baraca acestuia era arborat steagul roșu. Datorită condițiilor meteo, mare era învolburată. Valurile mari care se formau în larg se spărgeau cu putere lângă țărm. Nu aveam voie să intrăm în apă, iar lucrul ăsta ne era adus la cunoștință de fluierul salvamarului. Cred că eram 30 de persoane pe o plajă lungă, care masura ușor peste un kilometru și foarte lată. Aglomerație !!! Suntem în august, nu în aprilie-mai ! Nici vremea nu era însorita, iar vântul încă mai persista destul de tare. Rafalele trebuiau luate în serios că altfel te trezeai cu nisip in ochi. În geanta de plajă aveam două galetușe de nisip, parcă eram în deșert. Copii se joacă în nisip, strâng scoici, stau pe marginea plajei și așteaptă să ajungă valurile sparte la ei. Nu stăm mult pe plajă și ne întoarcem la cazare.

Seara prin Eforie. 

Facem o tură de noapte pe plajă și apoi alta pe faleză. Dacă ziua pe plajă a fost lejer, noaptea pe faleză și în zona centrală a fost foarte aglomerat. În plimbare, am intrat în multitudinea de terase-restaurant cunoscute ca "împinge tava" pentru a vedea ce feluri de mâncare servesc și ce prețuri au. La o primă vedere, mâncarea este destul de scumpă, iar felurile de mâncare sunt aproximativ aceleași.

Ciorbele se învarteau în jurul a 20 lei. Diferența între terase este de 1-2 lei. Cum ciorba face parte din meniul copiilor aproape în fiecare zi am comandat una, iar pe lângă și un pilaf sârbesc. Ce-i drept, castronul de ciorbă este destul de mare. Copii mănâncă pe săturate și chiar le mai ramâne. La fel au făcut și cu pilaful. Una peste alta, ca să saturi doi copii mici la împinge tava 35-40 lei. Micul dejun l-am servit la cazare, pentru că bucătaria era curată și utilată complet, iar supermarketul foarte aproape. Pe lângă untul pe pâine cu dulceață, cornul cu iaurt, pateul pe pâine și omletă tradițională, am mai servit și aperitive reci. Masa de prânz nu exista, că oricum nimanui nu-i era foame. Cu excepția primei seri, când am servit cina ceva mai târziu, restul zilelor am mers la împinge tava în jurul orei 18:00. Pe 18 august am avut un sărbătorit și am servit pizza.

Dimineața la plajă câteva ore și după-amiază la plimbare prin stațiune sau alte locuri. Cam așa ne-am petrecut restul de 3 zile la mare. Am dat o fugă în Techirghiol, ca să vedem stațiunea și să fim aproape de lac și turnul de televiziune, am trecut și prin Tuzla și Eforie Sud, iar în ultima zi ne-am aventurat în Cheile Dobrogei pentru a explora și această zonă carstică. Aici vreau să mai adaug, că în Cheile Dobrogei trasele spre obiectivele turistice nu erau marcate și nici indicatoare nu existau. A trebuit să săpăm bine pentru a obține informații legate de intrarea în traseu sau localizarea peșterilor.

Concluzii:

-Ratarea festivități de ziua Marinei, datorită traficului infernal. Cei drept, ca și noi, în mare parte toți s-au îmbulzit cu mașina blocând bulevardele din jurul portului.

-Plaja a fost exact cum ne-am dorit, mai mult goală. Pot spune că am găsit unul din acele locuri liniștite la Marea Neagra.

-Lipsa unei arhitecturi sau plan urbanistic face ca stațiunea să fie puțin plăcută ochiului

-Mizeria este prezentă pe cele mai aglomerate alei. Nu responsabilizez administrația stațiuni, pentru că există coșuri de gunoi peste tot.

-Mâncarea foarte scumpă și aici mă refer la hrana preparată în restaurantele "împinge-tava". Un alt minus ,este lipsa meniurilor variate.

-În lipsa unui peisaj pitoresc sau al unui plan urbanistic aparte (select), litoralul românesc ar trebui să compenseze cu prețuri mici la cazare și mâncare, ca să poata face față concurenței.

-cele 4 nopți ne-au costat în jur de 1500 lei (600 lei  cazare, 500 lei mâncare, 400 lei combustibilul).