Turul plajelor! (14-18 iul 2025)

Anul acesta am decis să vedem plajele din sudul litoralului Românesc și nu doar ,fapt pentru care am ales ca reședință de vară Mangalia. Dacă nu reușim să găsim ceva care să ne satisfacă dorințele aveam ca a doua opțiune stațiunile 2 Mai și Vama Veche. Nu neg că am accesat olx-ul de câteva ori și chiar am găsit niște oferte bune, dar la o consiliere de familie am renunțat la a suna pentru detalii sau rezervări și am lăsat totul pentru întâlnirile față în față din oraș sau stațiuni.

Cu bagajele făcute de câteva zile pe la ora 2:00, după ce tragem un pui de somn, coborâm cu toții la mașină și începem să înghesuim bagajele. Scot niște bani de buzunar de la bancomat, că deh, așa este bine să ai, alimentez cu carburant și la 3:00 suntem pe autostradă. Prima dată spre mare de acasă numai pe autostradă. Ajungem în Mangalia pe la 7:30.  Găsesc loc de parcare vis-a-vis de gară și merg să discut cu câțiva samsari, că numai proprietari de apartamente nu arătau. Probabil proprietari ca să nu mai stea în strada și să vânture cheile, au lăsat lucrul asta pe seama samsarilor, probabil contra unui comision. Ce prețuri, ce cazări, mi-a fost suficient să văd doar două. Satul deja, mă grăbesc să merg spre 2 Mai și Vama Veche în speranța chei fluturate în vânt. Dar ce să vezi, nici măcar o mâna întinsă, niciun carton cu "cazare", nimic. De necrezut. Situația devine încet neplăcută. Întorc mașina la ieșire din Vamă și deschid olx-ul. Caută, sună, explică câți suntem ce vârsta avem, mergi să vezi. 10 astfel de conversații am avut, în doua dintre ele am fost convins să mă deplasez să văd despre ce este vorba. Nimic la prețul care să ne mulțumească. Al 11-lea apel însă a fost cu noroc. O doamnă tocmai din Eforie Sud, a zis că are o cameră în care să încăpem toți 5, la un preț de 200 lei. Să mergem să vedem despre ce este vorba. Din Vamă până în Eforie Sud este ceva de mers. Ne apropiem ușor de Eforie și începem să scrutăm cu privirea după vila din poză, care conform descrieri era la ieșire din stațiune. Dai și învârtă-te cu mașina, uite-te în toate direcțiile dar nimic care să semene. Cum ne uitam noi după vilă, pe stradă lângă noi, un domn cu un carton în mână, pe care scria "Cazare" , ne abordează și ne spune de cazare. Acceptăm să mergem să vedem. Doar că, atunci când ajungem la vilă și ne dăm jos cu toții, concluzionează că suntem potriviți pentru un apartament cu două camere, care se află în altă vilă mai aproape de plajă. Ne urcăm cu toții in mașină și mergem acolo. Ce înseamnă să ai răbdare și să nu-ți pierzi încrederea. Camera mare pentru mine și Mary, cameră separată pentru copii, cu pat supra etajat, baie in cameră, balcon, bucătărie la parter, plus multe alte facilități în curte, la doar 250 lei. Mai mult decât perfect. Dezechiparea și la plajă, pardon, la bălăceală. Nimeni nu este atras de idee de a prinde bronz întins pe șezlong. În familia noastră nu se practică arsul cu soarele.

În 5 minute suntem pe plajă. Odată ajunși constatăm cu uimire, că plaja este mare și goală. Hai nici chiar așa de goală 10-15 persoane maxim. Apa limpede și fără alge. Marea liniștită, fără valuri.  Acest privilegiu de a fi aproape singur pe o plajă mare și aproape goală îți dă acea satisfacție de parcă ești tu proprietar. Nu stăm mult la bălăceală că soarele începe să-și arate colții. Înapoi la cazare, duș și mergem la cumpărături la Lidl Tuzla. La întoarcere ne băgăm la somn. După 18:00 ne întoarcem la plajă și stăm până stingem lumina, apa liniștită și caldă este de vină. Cazare, duș și plimbare pe faleză.

Dimineața zilei a două ne găsește pe plajă la Costinești. Stațiunea arată acum pustiu după festivalul Beach Please. Probabil în cursul săptămâni fluxul de turiști este mai mic. Tocmai bine "avem loc la plajă". Vremea ține cu noi, afară este plăcut. Ne acomodăm repede cu apa și începem bălăceala. Spre deosebire de anul trecut, copii petrec tot mai mult timp în apă în detrimentul jucăriilor. La anul sper să nu le mai car deloc. Se face timpul să plecăm spre cazare. Duș, mâncare și somn. Pastele gătite repede de Mary au fost delicioase. Pe la 17:30 ne hotărâm să mergem pe plaja de la Tuzla. Pentru că anul trecut ne-a plăcut mult, am zis să încercăm și anul acesta. Doar că, odată ajunși pe plajă avem să constatăm că nici măcar umbreluțe nu mai sunt. Pun șezlongul și mă bag în apă. Apa limpede de acum un an este plină de alge, chiar foarte multe. Acum, personal nu mă simt așa stânjenit de prezența lor și fac câteva ture de înot. Dar sunt singur în mare, aproape singuri pe plajă. Copii și Mary nu vor alge, așa că strângem repede totul și ne întoarcem pe plaja de la Eforie Sud. Iar stingem lumina pe plajă. Faleza din Eforie Sud este mai aerisită și mai liberă chiar dacă măsoară în jur de un kilometru. Scăpăm de cumpărat jucări și a două zi, deja este un progres.

Ziua a treia începe la 5:30 pentru mine cu o alergare de 12 km între și prin cele două Eforii. Prind și un frumos răsărit. Mă întorc la cazare și ai mei dormeau de rupeau. Fierb câteva ouă și pregătesc micul dejun. După ce servim cu toții ce ne place de pe masa întinsă, ne urcăm în mașină și ne deplasăm spre Vama Veche. Ajungem destul de repede,  doar trecerea prin Mangalia ne-a încetinit puțin. Găsim loc de parcare la liber și mergem la plajă. La ora asta a dimineții pare destul de goală. Găsim loc lângă apă, pun șezlongul, umbreluța și ne îndreptăm spre mare. Apa de un albastru azur și foarte limpede este gata să ne primească. Este ce-a mai limpede apă pe care o întâlnesc pe litoralul românesc. După ce dau două ture de înot mă duc și iau masca de snorkeling. Este pentru prima data când reușesc să fac snorkel în România. Când m-au văzut copii că plutesc pe deasupra apei și nu mai ies din apă, au vrut să încerce și ei. Noroc că am luat de acasă și restul măștilor. Așa de bucuros am fost că au început să înțeleagă acest sport. Pe lângă zecile de întrebări au urmat încercări multiple de a învăța cum să plutească cu masca. În apa se  aglomerează la fel ca pe plajă. Ocupați cu snorkelul nici măcar nu am luat seama timpului, care nu a avut răbdare cu noi. Asta este una din zilele alea în care meteorologii au anunța temperaturi de peste 35°C iar soarele a început să muște. Cum să le spun copiilor că este timpul să mergem, când eu voiam să mai dau o tură. Hai câte o tură de fiecare și ne cărăm le zic. Oricum nu m-au auzit. Mă uit la ceas și aveam peste un kilometru de snorkeling. Cu greu reușim să plecăm. Cu o concluzie generală asemănătoare, că apa marii din Vama Veche este cea mai curată și limpede. Probabil și datorită faptului că sunt interzise ambarcațiunile cu motor. Ne oprim puțin la lidl Tuzla, apoi mergem la cazare, facem duș și ne băgăm la somn. După 17:30 mergem la plaja din Eforie unde avem același ședințe de bălăceală. Seara ne plimbăm pe faleză, dar de data asta suntem nevoiți să scurtăm plimbarea datorită vântului și amenințări de furtună.

Ziua 4, ne găsește în drum spre vecinii noștri de la sud. Scopul vizitei, cele câteva plaje până la Balcic. Prima plajă la care ne oprim este la doar câțiva kilometri (8 km) sud de România. Plaja Durankulak că așa se numește, este complet sălbatică și are o lungime de câțiva kilometri. Se poate merge cu mașina prin spatele plajei până în locul unde doriți să puneți șezlongul sau cearceaful. Ici-colo câte un cuplu sau o familie dau de înțeles că este o plajă. Dacă nu sunteți pretențioși și vreți să aveți liniște, propria bucată de plajă și mare acesta este locul potrivit. Marea este la fel ca pe la noi, nici urmă de azur. Nu se percep taxe pentru nimic (parcare, șezlong, etc). Copiilor nu le-a surâs idee cu plaja sălbatică, oricum nu venisem să stăm. Următoarea oprire a fost în Tiulenovo la malul stâncos de calcar. Arcul de stâncă care formează un pod natural peste mare atrage turiști pentru frumusețea sa și in plus acest loc este vizitat si de cei care practică cliff diving. Chiar în acele momente am asistat la câteva sărituri. Zona merita explorată, mai ales că în anumite locuri stâncile îți permit să faci cățărări. Nu am ezitat niciun moment și m-am aventurat într-o astfel de coborâre. Zona de coastă este prima întâlnire cu marea azurie. Nu stăm mult aici și ne continuăm călatoria spre sud, următoarea oprire o avem în Golful Bolata lângă Capul Kaliakra. Micul golf se află între stâncile roșii de gresie. Dacă ar lipsi vegetația ai spune că ești pe Marte datorită culorii portocali a stâncilor. Găsim loc de parcare destul de greu, dar acesta este în proximitatea plajei. Chiar dacă pe alocuri drumul mai are porțiuni stricate în general este practicabil. Aici este locul unde întindem șezlongul, umbreluțele și ne pregătim de intrat în apă. Ne jucăm cu mingea, înotăm, traversăm golful dintr-un mal în altul și explorăm zonele muntoase din împrejurimi. Plaja nu este foarte aglomerată cum mă așteptam, deși identific turiștii în afara localnicilor, moldoveni, ucraineni și români. Chiar am rămas impresionat de un grup mare de turiști din Cluj, care făceau cursuri de scufundări. Cum programul din prima parte a zilei mai conținea vizitarea Capului Kaliakra și Castelul Reginei Maria de la Balcic, nu prindem rădăcini aici. Cele două ore de bălăceală sunt suficiente. Astăzi o să avem cea mai călduroasă zi, cum spun cei de la meteo. Odată ce ieși în drumul principal, virezi stânga și în câteva sute de metri ajungi la casa de bilete. Plătim 30 lei, bani românești, pentru că acceptă. Nu se plătește cu cardul. Ajungem in parcare, unde găsim o toaletă și o cișmea. Valul de căldură ne prinde per pedes către capul stâncos, care este cel mai estic punct al Bulgariei. Aproape de destinația finală avem parte de puțină umbră. Este frumos, dar canicula ne taie din entuziasm. Câteva poze, vizitarea micului muzeu din grotă încheie acest tur, dar drumul de întoarcere în parcare toarnă plumb în picioarele noastre. Datorită caniculei renunțăm la vizitarea castelului de la Balcic și ne întoarcem la cazare. Însă după ce trecem granița în România, vremea este complet schimbată. Nori negri, vânt și câteva picături de ploaie. Cu cât ne apropiam de Eforie ploaia era mai densă, doar că se termină foarte repede. La cazare ieșim la terasă și mâncăm. Ne odihnim puțin. Pentru că norii s-au spart și împrăștiat mergem la plajă. Apa era caldă în continuare doar că acum aveam să experimentăm valurile. Ce distracție a ieșit încercând cu toții să le facem față. Iar stingem lumina pe plajă, oricum era ultima seară la Eforie. Seara ieșim la o hamsie.

Ziua 5, începe cu o trezire matinală. Căram bagajele la mașină, ne luăm la revedere de la gazde și ne îndreptăm spre Balcic. Ajungem destul de repede de data asta. Lucrurile care nu mi-au plăcut la Balcic și care m-au făcut să renunț la vizitarea castelului. Locul de parcare, lipsa unui pos la casa de bilete, imposibilitatea de a vedea doar castelul și în ultimul rând prețul de intrare care este aproape cât cel de la Luvru. Intrare Castel + grădină 22 leva (57 lei) la care se adaugă comisionul de schimb. Preț intrare Luvru 15 euro (75 lei). Ce vezi într-o parte și ce vezi în alta.? Fără niciun regret mergem spre Nisipurile de Aur.

Nu foarte departe de Balcic, ajungem destul de repede. Intru în stațiune și mă învârt de 3 ori până găsesc un loc de parcare, desigur contra cost (2 leva/h). După ce cobor din mașină văd destul de multă mizerie. Rămân puțin surprins de această situație, mă gândeam că,  fiind vorba de mult slăvita Bulgarie și de înghesuiala conaționalilor noștri lucrurile arată altfel. Nu spun că și pe drum până să intrăm în stațiune erau gunoaie. Ne luăm o umbreluță și două prosoape și mergem spre plajă. Aici altă uimire, plaja este foarte îngustă și astfel pare extrem de aglomerată. Singurul lucru care mi-a plăcut este culoarea nisipului, care chiar pare de aur, mai ales în strălucirea razelor soarelui. Ne găsim greu loc pe plajă îngustă. În jurul nostru destul de mulți români. Sunt un pic confuz și refuz să cred că românii vin într-un număr atât de mare aici doar pentru mâncare. În larg în afara unei braci cu motor care plimbă turiști nu am văzut nimic altceva, a...și două SUP-uri.  Apa era limpede, dar plină de diverse lucruri, chiar și alge am văzut. Noroc că s-a făcut timpul pentru ora mesei și 80% dintre turiști au plecat. În 20 minute plaja a rămas aproape goală. Avem suficient spațiu de înot. Cam 3 ore am petrecut în Nisipurile de Aur și nu prea m-a dat pe spate. Când îi auzi pe cei din jur cum vorbesc despre Bulgaria și la ce găsești acolo, rămâi puțin surprins. Varna, cel mai mare port al bulgarilor la Marea Neagra este ultima noastră destinație. Deși nu sunt multe lucruri de văzut aici am zis să ne întoarcem acasă pe Ruse, iar intrarea pe autostradă să o facem din Varna.

Ajuns în oraș ne învârtim puțin prin centrul dar nu găsesc loc de parcare, motiv pentru care decid să merg la cel mai pare parc din oraș care este un fel de rezervație naturală. Și aici am probleme în a găsi un loc de parcare, dar într-un final văd "P"-ul și bag mașina acolo. Mergem cu toții la o plimbare prin parc, copii mănâncă câte o înghețată. Coborâm până în zona falezei unde era amenajată o plajă, plină de pescăruși, foarte "obraznici". Când ajungem înapoi la mașină găsesc roata stânga blocată și doi indivizi îmi fotografiau mașina. În parcare, !? Mă duc la un individ și-l întreb prin gesticulații de ce mi-a blocat roata. Cică nu am plătit parcarea. Amenda este doar 20 leva! Uimitor, aveau pos mobil și plătesc cu cardul. Undeva la 50 lei a fost amenda. În Franța la Mount Blanc, în Italia la Firențe, Pisa, Milano, Napoli, Verona am parcat în locuri amenajate, dar nu exista plată pentru locurile respective, cu atât mai mult nu a venit nimeni să-mi reproșeze ceva sau să-mi blocheze roțile sau să-mi lase amenda în geam. Diferența este că acolo aveai ce vizita.  După episoadele astea, chiar dacă intr-un viitor mai avem de urcat pe Munții Pirin, nu mai vreau să am tangențe cu o astfel de țară. Luăm drumul spre România și nu mai privim înapoi.