Valea cu povesti & Sat Pestera (01 iun 2024)

Norii negri și picăturile răzlețe de ploaie ce se iveau la orizont nu ne-au schimbat planul de a merge de 1 iunie la Valea cu Povești. Familiarizarea cu astfel de parcuri tematice sau de aventură este benefică pentru a îmbogăți cultura copiilor, socializarea cât și dobândirea de noi abilități. Drumul până la Bran este relativ ușor, deși cele 3 semafoare între Fundata și Moieciu de Sus, ne-au încetinit puțin. 

Localizarea acestui parc este ușor de găsit. Localitatea Bran, din strada principală (DN73), direcția Pitești-Brașov ,se virează dreapta dupa Motelul/Pensiunea Club Vila Bran (a cincea stradă la dreapta după Castelul Bran) și se urcă pe străduță până la parc. Locuri de parcare sunt într-un număr satisfăcător. Parcarea este gratuită. Am intrat în parc, traversând un pod. La o primă vedere tot parcul este într-o vale abruptă și pare înghesuit. Achiziționez biletele (30 lei copil și 50 lei adult). Daca valoarea biletului la copii nu implică nicio abordare, la adulți prețul de 50 lei mi se pare exagerat, acesta fiind un prim minus. Discutabil ar fi și lipsa unei oferte cu ocazia zilei de 1 iunie, dar până la urmă managementul unei astfel de afaceri îl fac cei care se pricep mai bine la această meserie.

Copii și-au luat rolul în serios și au început să se bucure rând pe rând de fiecare construcție in parte. Casa Albei ca Zăpada a fost prima vizitata, destul de interesantă. A urmat Casa lui Moș Crăciun, care pe afară părea destul de placută, însă interiorul deloc inspirat. Turul l-am continuat cu Casa Dragonului. Pot spune ca trecerea peste podul suspendat dintre cele doua turnuri a creat ceva emoții copiilor. (obiectiv atins). A urmat Grota lui Culiță, o alta construcție interesantă, decorul interior fiind inspirat. Trecem la urmatorul edificiu, Castelul Prințesei, care este cea mai impunătoare clădire din parc. Urcarea spre etajele superioare se face pe niște scări în formă de spirală. Dacă construcția în sine este plăcută ochiului ca aspect, cultul pentru detaliu mai trebuie mult îmbunătățit. Acesta fiind un al doilea minus pentru aproape toate interioarele clădirilor. Coborâm la ultima construcție vizitabilă, Casa Vrăjitoarei. Și aici, subsolul clădiri a creat ceva emoții copiilor. Același minus pentru detalii. Alte două edificii ale parcului nu sunt vizitabile, din motive ce țin de organizator. Casele lui Bambi si Scufiței Roșii. Complexul Valea cu Povești, mai dispune de o mini grădină zoologică, care din punctul meu de vedere, este destul de slab populată (porumbei, fazan, păun, iepuri și poate atracția principală, un frumos exemplar de cerb carpatin). O terasă, un loc de joacă și o piscină de copii completează ansamblul poveștilor. Un alt castel se află în construcție, ceva mai in spate. Dacă pe mine nu m-a impresionat foarte mult, copiilor în schimb le-a plăcut. Cum ziua de 1 iunie este despre ei, părerea lor primează.

Ne întoarce in centrul localități Bran unde servim niște sandvișuri cu cârnat și cartofi, iar ca desert niște kurtos (cozonac secuiesc), în parcul central al localități, cu o frumoasă priveliște a Castelului Bran.

În curtea Castelului Bran cu ocazia Zilei Copilului, are loc o expoziție cu tehnică militară. Copii văd și vor acolo, așa că mergem. Mașinile de razboi (tabul) îi atrage în mod special. Intrarea gratuită și amabilitatea militarilor profesioniști au făcut expoziția plăcută. Aici a fost un adevărat rai pentru copii. Cozi interminabile la cele două instalații de tiroliană. Traseul de antrenament, mașinile de razboi, echipamentul de artilerie, armele AK, dronele, echipamentele de viziune au fost o adevărată încântare. Deși nu era în planul nostru pentru ziua de astăzi a reușit să stârnească destul de mult interesul copiilor și nu doar alor mei. Alex ș-a exprimat trăirile ca fiind mai plăcute decât la Valea cu Povești. Ce-i drept și eu am fost destul de fascinat.

Ne luăm la revedere de la Bran și mergem spre Satul Peștera. Aici aveam în plan să facem o drumeție scurtă de câțiva kilometrii prin satul montan, pentru al obișnui pe Alex cu mersul pe jos și renunțarea la backpack. În Moieciul de Jos virăm dreapta din DN73 spre Peștera. După un kilometru parcurs printre casele de la poalele dealului, începem un urcuș susținut chiar și pentru mașină. Ajungem la intrarea în traseul spre Peștera Liliecilor după ce mergem pe un fel de creastă a dealului. Din păcate zona intrari în traseu era plină de mașini și nici locuri amenajate de parcare nu erau. O las pe Mary și pe copii la intrare în traseu și urc cu mașina câteva sute de metri până găsesc un loc de parcare neamenajat. Intrarea în traseu este marcată cu o cruce de lemn, nu exista niciun altfel de marcaj. Eu am folosit trackarul făcut acasă și încărcat pe gps pentru a nu avea probleme cu intrarea în traseu. Traseul spre Peștera Liliecilor urmează un fel de uliță, care pare destul de circulată. La 600 metri de la intrarea în traseu întâlnim primul indicator cu peștera, iar după alți 100 metri, din uliță se desprinde o potecă pe care se urcă în abrupt 20 de metri până la o scobitură în peretele de calcar, care pare a fi o peșteră, dar în realitate scobitura are doar 3 metri adâncime și pare mai mult a fi folosită ca wc. Plecăm dezamăgiți, doar ca la 10 metri mai la dreapta apare un panou info destul de mare, în care se explică ce tipuri de lilieci există si peștera în sine. Aceasta arată într-adevăr a peșteră. Intrăm și era întuneric beznă. Am uitat lanterna la mașină, așa ca folosesc blițul de la aparatul foto și lanterna de la telefon pentru a înainta și a studia tavanul. Cu noi au mai intrat în peșteră un domn cu doi copii la fel de mari ca ai mei. După ce-am pătruns aproximativ 50 metri în adâncime și am analizat metru cu metru toți pereții plecăm dezamagiți 😡că nu am văzut niciun liliac 🦇🦇🦇. Ne întoarcem în uliță și continuăm traseul planificat. 

Traversăm parcele cu fânețe, livezi de pomi fructiferi. Ici colo, mai apare și câte o gospodărie. Un sat de munte autentic, cu gospodări împraștiate pe toate coclaurile, chiar dacă pe alocuri, în unele zone erau și case moderne. Singurul loc unde am întâlnit case apropiate era drumul principal care leagă Peștera de Măgura. Traseul ăsta era făcut cu dedicație pentru Alex. Scurt ca distanță, doar 4 km, o urcare lejeră, scopul lui fiind inițierea. Trebuie să renunțăm la mersul în backpack și să îl formăm pe trasee scurte, doar că astăzi după ce s-a zbenguit și alergat cu frate-său la cam prins oboseala fix pe scurta urcare 🤸😓. Normal, s-a cerut în brațe. Rând pe rând l-am dus în brațe pe scurte porțiuni din traseu. După ce părăsim drumul de asfalt cu un viraj brusc la stânga, urmează o coborâre lejeră pe o pajiște alpina, apoi traversăm o pădure ca-n povești de mesteceni, iar după ce pierdem ceva din altitudine, ochii nu mă trădează și găsesc într-o poieniță fragi. Strig, FRAGIIII !!!🍓🍓🍓 și dintr-o dată toate privirile se îndreaptă spre mine!!! Cu toți, pentru câțiva pumni de fragi, am înfruntat, mărăcini, urzici și pante abrupte, parcă "nu ne mai dor picioarele" ,parcă "nu mai este nimeni obosit", toate au dispărut brusc...😀. Aroma fragilor sălbatici face diferența. Ultimii 200-300 metri până la mașină au revenit toate pe noi și oboseala și durerile de picioare, asta după ce le-am adus la cunoștință că mai avem un traseu de 10 km de făcut...😀.

Al doilea traseu l-am facut parțial privind din mașină. Deja, ora 19:00, era târzie să începem o a doua drumeție.

Concluzii:

-Am încercat să îmbinăm mai multe tipuri de activități și parțial am reușit.

-Valea cu Povești, un startup autohton, în care mai sunt multe de făcut, pentru a deveni un parc de distracții autentic.

-Alex mai are nevoie de timp și alte câteva drumeții scurte pentru a reuși să depășească un anumit grad de disconfort pentru ieșiri viitoare mai lungi.

-La o săptămână de la 1 iunie, la intrebarea ,care activitate ți-a placut mai mult ? Valea cu Povești, Expoziția echipament militar sau Drumeția, copii au raspuns:

  Max: 1.Valea cu Povești 2.Expoziția echipament militar 3.Drumeția

  Alex: 1.Expoziția echipament militar 2. Valea cu Povești 3. Drumeția

-Noi,cei mari, stim ca singura durere acceptata de lumea medicala ca fiind buna/benefica, este durerea musculara, in urma unui efort fizic 😃😃😁