BRM300 Randonneur! O aniversare nebuna,nebuna,nebuna! (11 iun 2022)

               Desi cuvatul "Aniversare" ar fi trebuit sa    reprezinte   distractie si    voie buna in orice    circumstante,la tura aceasta a insemnat supans,multe catarari,transpiratie si ploaie.Astazi,11 iunie 2022 se implinesc 100 ani de cand a avut loc primul brevet de 300 km,fix la ora 8:00.

               Lasand la o parte "aniversarea" ,pentru o astfel de cursa,trebuie  sa ai o  strategie  separata.De ce?Pentru ca i  ntr-o portiune de cativa zeci de kilometri(68 km mai exact) ai o succesiune de urcari si coborari.Adica mai toata diferenta de nivel a acestei curse.Ai nevoie de energie multa sa poti trece cu brio peste.Una dintre  catarari,este "zidul"  SULTANU,in plus se va merge pe Valea   Prahovei,unde  mai exista catararea de pe Posada si restul mai mari sau mici pana la Predeal.

                Ajung la Arcul de Triumf destul de repede,dupa ce imi servesc iaurtul  cu cereale si imi asamblez bicicleta.Completez  declaratia pe propia raspundere si primesc brevet cardul,foaia de parcurs.Urmeaza sedinta tehnica si ne indreptam spre start.

-km 0,plecam in grup compact pe bulevardul Kiseleff.Raman pe la coada plutonului cu Laurentiu.Este o portiune unde se merge foarte tare,asa ca prefer sa merg mai temperat(parte din strategia cursei)

-km 10,intram in localitatea Otopeni pe care o tranzitam destul de repede.Incepe sa ploua destul de tare,dar continui sa merg.Ma uit inapoi la Laurentiu sa vad daca el vrea sa opreasca sa ne imbracam adecvat.Dă,din cap ca nu si ne continuam drumul.O alegere buna,pentru ca in urmatorii 2 km ploaia ne-a lasat.La fel de repede tranzitam si localitatile Balotesti,Saftica si Tâncabesti.Dupa 24 de km,parcursi prin Bucuresti si DN1,viram stanga si mergem catre loc. Periș.Chiar daca este inorat si ploaia sta sa cada in orice moment este perfect pentru pedalat.Strabatem liziera de padure Scrovistea si strazile serpuite din localitatile Peris,Burias,Tariceni...

-km 57,facem prima pauza dupa 2h20' de mers,in loc. Cocorăștii Grind si totodata servesc si un hamburger de vita si un pireu de fructe.Stam cam 15 minute dupa care pornim la drum.Traversam pe rand o serie de localitati(Manesti,Zalhanaua,I.L.Caragiale,Moreni),totodata intersectand diverse drumuri nationale.Din Moreni,mai avem 12 km pana la Valea Lunga,unde este si al doilea p.c.Drumul este unul foarte cunoscut,pentru ca in cei 6 ani de ciclism de anduranta l-am strabatut de multe ori.

-km 98 ajungem la Valea Lunga dupa 4h22',de rulaj.O medie de mers de 24,2km/h iar un overall de 22,4km/h.Ne este stampilat brevet cardul,apoi incepem sa ne alimentam.Ne strangem ceva biciclisti acolo.Stam de vorba.Mananc niste muschi cu paine cumparat de la magazinul din zona si un pahar de coliva foarte buna.Imi prepar si o sticluta de 250 ml electroliti,aveam nevoie,ca urmeaza o serie de catarari,iar transpiratia o sa fie excesiva si inevitabila,chiar daca pe cer norii negrii de ploaie erau deja deasupra noastra.

-km 98-107,laș numi "drumul spre zid",drumul spre primul obiectiv al acestui brevet si anume,SULTANU.Ce este Sultanu?O localitate intre judetele Dambovita si Prahova.Dah!Dar ca sa treci dintr-un judet in altul trebuie sa urci un deal(zid) numit Sultanu.O panta medie de 12,4% pe o lungime de 1,12km cu 140 metri D+,asa cum spune Strava.Cei 9 km pana la zid sunt valonati,multe urcari si coborari scurte,menite parca sa te antreneze pentru ce va urma.

-km 107,ajung la baza zidului.Ma opresc,scot camera video sport,o prind in jurul pieptului cu un ham special,iau bicicleta de langa stalp,mut transmisia pe foaia mica(T30) si pinionul mare(T32) si incep urcarea.Direct cu o rampa de 7-9% aproximativ 200 metri urmata de o portiune ceva mai blanda,dar scurta cu rampa de 5-7%.Restul pana in varf au fost cranceni.Maximul pantei, indicat de gps,pe o curba de nivel a fost 25%.Am apelat la urcarea serpuita,pentru a da posibilitatea muschilor piciorelor sa "odihneasca" pentru cateva secunde.Am avut norocul,ca in timpul urcari sa treaca doar o masina.Ultimii 150m din urcare sunt foarte usori,panta de 2-3%.Cand ajung in varf,țip de bucurie,am reusit sa urc SULTANU.Un obiectiv reusit!La inceputul urcari aveam 530 D+ iar in varf gps-ul arata 692 D+.O diferenta de 160 m,aproximativ in 1,12 km serpuiti.Mult,putin!?Mie, gps-ul imi indica 1,6 km,dar pentru ca am mers serpuit am acumulat un plus de lungime.Sunt la a doua incercare.In anul 2018,BRM400 a trecut prin aceasta localiate.Atunci dupa primii 200 metri urcati,cand am ridicat privirea si am vazut ce este in fata am descalecat si am facut (push bike),adica am mers pe langa bicicleta.

 Dupa o scurta pauza in varf,unde am devorat un plic cu pireu de fructe si am luat si cateva guri de electroliti,asteptand sa vina si Laurentiu,am inceput coborarea,care este la fel de dificil de abordat datorinta pantelor abrupte,in plus mai erau si denivelari si zone cu nisip.Practic ti se inclesteaza mainile apăsând pe frane.Eu am pe cursiera,franele pe saboti si franarea este mai greoaie,in sensul ca bicicletei ii trebuie ceva mai mult rulaj sa se opreasca dupa ce ai actionat frâna.Cauciucurile sunt mate,nu au nicio striatie,pentru ca sunt de viteza.De aici drumul continua serpuind printre casele de la baza dealului,iar la cateva minute incepe sa picure.Picaturile se transforma in ploaie in toata regula.

-km 116 Ne oprim brusc in loc.Ocina de Jos la un magazin care avea umbrela.Langa noi a mai venit un baiat Cristi,dupa ce am coborat Sultanu,iar la cateva minute distanta alti doi baieti si o fata.In curtea magazinului,decid sa pun celofanul clasic din Jumbo,in detrimetul bluzei de ploaie.In fata noastra,atat cat se vedea erau nori de ploaie foarte consistenti,iar geaca trebuia sa-mi fie utila mai tarziu.Aplicatiile meteo,dadeau ca probabila vreme cu ploi torentiale 100% pe valea Prahovei,asa ca am ales strategic.Dupa mica pauza de echipare ne punem in miscare un pluton de 6 ciclisti.

-km 123,ajungem in Breaza si ne oprim la un restaurant.Ne asezam sub acoperisul acestuia unul langa altul,adapostindu-ne de ploaie.Am oprit pentru regrupare.De la ultima oprire si pana aici,au mai fost doua urcari,nu foarte lungi dar cu pante de 10-11% si asta a pus ceva diferente intre noi.Pauza nu este una lunga,pentru ca baietii vin repede.Stabilesc cu Laurentiu sa facem o pauza la izvorul de pe Posada.Plecam la drum.Inca ploua si nu sunt semne sa se opreasca.Traversam Breaza,care este in usoara urcare.Fara sa-mi dau seama,inaintez destul de repede,asa ca o las mai moale sa vina si cei din spate.Desi m-am udat la picioare,ca deh,cand ploua nu te poti proteja 100%,a mai trecut unul cu masina,fara sa tina cont ca sunt balti pe strada si in plus si noi ca rutieri si m-a facut fleasca pe incaltaminte.Pe bicicleta,nu am sistem SPD(shimano pedaling dynamics) ci pedale clasice,iar incaltamintea este una usoara.Incaltaminte sport,in general folisita la alergare cu branturi(talpice) modificate.Am niste branturi cu gel,care s-au mulat perfect pe forma labei piciorului.Nu am nicio protectie anti udatura pentru picior,pentru ca vreau sa fie cat mai aerisit.Ma ud repede in caz de ploaie,dar ma usuc la fel de repede dupa ploaie.

-km 129 trecem podul peste raul Prahova si intram pe DN1.Traversam loc.Comarnic si incep singur catararea pe Posada.Fata de ce am urcat pana acum aici este chiar usor.Sunt mici portiuni cu 10-11% in rest se urca chiar bine.Soseaua este larga,se poate merge lejer si nu sunt denivelari.

-km 136 ajung la izvor si ma opresc.Ma alimentez cu apa proaspata si decid ca pana vin baietii sa-mi dau celofanul jos.Ploaia se oprise,iar pana la Predeal era mult de urcat.Asa ca daca nu ma uda ploaia ma fac fleasca pe dedesubt din cauza celofanului.Incet,incep sa apara si cei din urma.Stabilim ca urmatoarea oprire sa fie in Sinaia la gara.Ma pun in miscare.Resimit aerul altfel,din cauza pauzei mai mari.Trebuie sa pedalez putin mai accelerat ca sa ma incalzesc.Lucru asta face ca pe ultima parte din Posada sa raman iar singur.Trag repede concluzia ca daca mai ma opresc,pauza nu trebuie sa fie mai mare de 5 minute,ca sa nu ma racesc.Prin boaghea care acopera muntii Bucegi se intrezaresc crestele ascutite si din cand in cand se vede si Crucea Eroiilor de pe Caraiman.Trec prin fata gari si ma opresc 5 minute, incep sa ma uit in spate,dar nu apare nimeni,asa ca imi continui drumul

-km 149,ajung la intrare in Busteni si fac o pauza de 5 minute.Mananc un pireu de fructe si imi continui drumul.Statiunile erau foarte aglomerate.Chiar daca afara picura,trotuarele erau dolodora de oameni.In stanga si in dreapta cum priveai era viata.Odata ce intri in Azuga urmeaza o lunga urcare pana in Predeal,nu ca pana acum,prin Sinaia si Busteni nu am urcat,dar aici este continua.

-km 160 ploaia se intețeste iar,ma opresc,scot celofanul si ma acopar ,dar nu fac decat cateva sute de metri si ploaia se opreste,asa ca trag pe dreapta si il scot.Imi zic,ca daca ploua iar,mai am 5 km pana la p.c. si acolo ma schimb.Singura mea grija mare,era sa nu ud bazonul de la pantaloni.Pe drum ciclistii care au ajuns inaintea noastra se intorceau spre Bucuresti.In sinea mea,ce bine este la vale.Cu un mic efort ajung si eu la p.c.-ul 3 restaurantul Fontanella.

-km 166,bag bicicleta pe terasa restaurantului,scot brevet cardul si il stampilez.O rog pe doamna de la bar sa-mi faca o pizza repede.Nu termin de vorbit,ca afara se pune o ploaie torentiala de nu mai vedeai nimic in fata.Nu am mai vazut asa ceva de cand eram copil.Nu doar ca ploua ci era si un curent de aer care facea ca stropii sa pice oblici.Imediat s-au format siroaie de apa peste tot.Apa a patruns chiar si pe terasa restaurantului.Ma grabesc sa merg sa ma schimb.Si o fac complet,de la brâu in sus.Pun o bluza termica,apoi un tricou,schimb si buff-ul.Imi mai pastrez o bluza groasa de noapte,o geaca de vant si geaca de ploaie.Datorita efortului depus de a ajunge repede,iar ma dor muschii din jurul genunchiului.Sunt nevoit sa mut bicicleta de doua ori datorita ploii oblice.Ma apuc sa mananc din pizza.Era calda si pica foarte bine.Servesc si cateva bucatele de ciocolata,o banana.Apare si Laurentiu,dar si multi altii,biciclisti.Timpul limita pentru acest p.c. era ora 19:00.Eu am ajuns la 18:05.Timpul se scurge foarte repede,iar ploaia pare ca nu se mai opreste.Unii ciclisti renunta si merg la gara din Predeal,altii se gandesc sa abandoneze,iar eu ma uit la cer si stau ca pe ace sa plec.Al doilea obiectiv,era sa termin cursa.Dau sa plec de doua ori dar mai aman plecarea pt 7 minute odata si inca 10 minute a doua ora.Ma uit pe site-urile de vreme si ploaia inca persista in aceasta zona,insa spre Bucuresti,mai exact de la Breaza nu ar mai ploua.Intr-un final aceasta informatie este impartasita si de un alt baiat si cu aceasta pun celofanul pe mine,fac cateva miscari de incalzire ma urc pe bicicleta si imi dau drumul la vale.Suntem un grup de 5 biciclisti plecati in acelasi timp.Laurentiu,ne urmeaza.Aveam manecile de la bluza termica ridicate,pentru ca celofanul imi ajungea pana la coate si voiam sa nu ma ude.Tremur din toti rarunchi,cativa kilometrii buni,pentru ca acum se coboara si se da rar din pedale.Abia la intrare in Sinaia cand am intrat in centrul orasului si am inceput sa urcam m-am incalzit si eu.Rand pe rand trecem de toate localitatile(statiunile) de pe valea Prahovei si ajungem in Comarnic,unde ne oprim,pentru a ne dezechipa la o benzinarie. 

-km 203,ploaia se oprise si urma o catarare scurta in Breaza.Dau celofanul jos.Facem o pauza mai mare.Era ora 21:08 si mai aveam 106 km pana la final,pe care trebuia sa-i parcurgem in 7 ore.Teoretic,era foarte posibil,avand in vedere traseul in usoara coborare.Dar acestea sunt niste calcule virtuale.Plecam la drum si cum intru pe dn1 si incep sa pedalez,tremur,doar ca de data asta apare repede o urcare scurta si anume podul peste raul Prahova.Trecem repede,peste urcarea sinuoasa de la Breaza si in varful patei mai facem o oprire.Profit de momentul asta pentru a pune pe mine inca un obiect vestimentar.Si anume o geaca subtire de vant.Un obiect vestimentar de un real folos.Nu am mai resimtit deloc frigul seri,chiar daca eram in picioarele goale.Traversam Breaza,care inseamna o coborare lunga,apoi Poiana Campina si odata ce parasim si aceasta localitate,scapam de zona deluroasa.De aici avem numai campie. 

-km 264,gasim o statie peco si mai facem o pauza.In fapt este a doua pauza de cand am plecat de la Breaza.La precedenta am profitat de ea ca sa mananc ultimul hamburger de vita si sa pun ceasul la incarcat.Era ora 00:20 si mai aveam 45 km pana la Bucuresti.Timp ramas 3h40'.Plecam la drum si rulam 30 km fara pauza.Se merge bine.Foarte rar se atinge 28-29km/h,ceea ce imi da si mie posibilitatea sa ma tin de grup.De la ultima oprire ni s-a mai alaturat un baiat. 

-km 295,facem o ultima oprire pe dn1,la o benzinarie OMV,cu 2 km inainte sa intram in orasul Otopeni.Era ora 2:13 si mai aveam,14,5 km si 1h47' pana la sosire.Baietii beau cate o cafea,iar eu ma chinui sa beau o doza de pepsi.Nu beau decat jumatate si o arunc.Pentru ca am tras tare si am transpirat,am decis sa ma schimb.Scot bluza tehnica si tricoul si pun o bluza de vreme rece si peste,geaca subtire de vant,incat la plecare din omv,nu am resimtit deloc frigul.Pana la final,am mers nebuneste tot plutonul.14 km cu 30+,incat la 3:05 eram la linia de final.

-km 307,kilometrul oficial al sfarsitului cursei BRM300,chiar daca gps-ul meu arata alta distanta se intampla destul de des ca la turele lungi sa acumulezi niste kilometrii in plus.Iesi dupa traseu pentru diverse,opresti la diverse magazine si se acumuleaza metri.Una peste alta reusesc sa termin tura.Al doilea obiectiv este realizat.Stampilez brevet cardul,primesc diploma si medalia contracost(35 lei).

In concluzie:a fost o tura nebuna,nebuna,datorita vremi,dar si a multiplelor catarari de pe traseu.Le-am facut fata pe rand si cea mai mare satisfactie este ca la a doua trecere peste Sultanul,l-am urcat pe bicicleta.Fara probleme fizice sau medicale,pot spune ca am mers perfect.Astept cu nerabdare provocarea turei de 600km,mai ales ca s-a schimbat traseul si in plus trece si la 150 metri de unde stau eu.