BRM200 Randonneur Aniversar ! 10 ani de cicilism de anduranta in Romania ! (14 oct 2023)

Mi s-a intamplat si asta !!!

Nu ma refer, ca am finalizat 20 de curse de 200 km cu cea pe care am terminat-o astazi ci la cele intamplate la acest eveniment aniversar.

Se implinesc 10 ani de cand ciclismul de anduranta se desfasoara in romania si pentru a celebra acest eveniment se organizeaza o cursa de 200 km pe 14 octombrie.

Traseul nu este unul foarte dificil are 560 m diferenta D+, 197 km si trece peste sectoare de drum pe care le-am mai strabatut de-a lungul timpului. Vremea este superba pentru aceasta zi, chiar foarte calduroasa. Mi-am facut chiar si o strategie pentru aceasta cursa. Am zis sa profit la maxim de fiecare eveniment pentru a vedea ce rezultate obtin. Unul din obiective era sa cobor sub 4 h/100 km. Alt obiectiv era sa merg cat de tare pot pana la primul punct de control, adica la km 34. Sa termin cursa sub 10 ore, sa testez noul garmin explore. Alimentatia a avut si ea rolul ei.

Dimineata zilei de 14 octombrie ma gaseste conducand spre Bucuresti, in timp ce-mi savuram iaurtul cu fulgi de ovaz. Nu stiu din ce motiv, dar astazi am ajuns la start la 7:55. Abia am avut timp sa completez declaratia si acordul de folosire fotografii ca deja baietii erau pregatiti sa plece.

km 0 - 10 . Ma asez la start la coada plutonului. Se pare ca suntem in jur de 80 de ciclisti. Se pleca de la parcul Herestrau spre dreapta, directia Ploiesti, iar dupa 200 m rulati cei din fata isi dau seama ca s-a gresit traseul. In directia Ploiesti era prima varianta a traseului, care ulterior a fost schimbata. Aveam ultima versiune a traseului pentru ca am descarcat-o miercuri 11 octombrie si era spre Lehliu Gara. Ne intoarcem si plecam spre stanga. Traversam Bucurestiul, prin Kiseleff, Stefan cel Mare, Pantelimon. Se merge grupat, doar semafoarele mai rup din grup cativa rutieri.

km 10 - 27 La iesire din Bucuresti ma fixez in spatele la doi rutieri din Calarasi care rulau cu 30+. Aveau imprimat pe echipament sigla clubului. Ma simt bine si pedalez intens fara sa resimt efortul. Pe anumite sectoare de drum se ruleaza cu 35-36 km/h. Reusim sa inaintam destul de tare si prindem din urma alti rutieri. Unul din obiective prinde contur.

Ajungem la km 26 si intram in localitatea Posta. Suntem in aceiasi configuratie, in fata, cei doi rutieri de la Calarasi, eu dupa ei, iar in spatele meu multi alti rutieri. Ne deplasam cu viteza, peste 30 + km/h. Din stanga apare un caine negru de dimensiuni medii, derutat. Fara sa priveasca in fata incotro merge, mai degraba distras de altceva intra in fata plutonului, chiar in fata roti rutierei din Calarasi. Aceasta desi franeaza brusc, il loveste violent si-l da jos, cazand si ea destul de urat. In acele fractiuni de secunda, ale accidentului, afandu-ma in spatele ei si ruland cu aceiasi viteza am trecut peste toracele cainelui. Din fericire scap fara cazatura, iar patrupedul se ridica si fuge, facandu-se nevazut pe o ulita. Tot plutonul se opreste. Inca sunt in stare de soc, nu imi vine a crede ca am calcat (trecut) la propriu peste un caine. Din socul provocat de trecerea peste patruped mi-a sarit lantul iar schimbatorul s-a modificat pozitia. Dupa ce fixez lantul pe foaie, simt ceva dureri la tendonul lui Ahile. Oprirea violenta si brusca pe piciorul drept si evitarea cazaturi a lasat ceva semne. Nu vreau sa ma gandesc la suferinta cainelui lovit si calcat.

km 27 - 34 M-am urcat pe bicicleta dupa o verificare riguroasa si am inceput sa pedalez. Accelerez ca sa ajung la punctul de control. Lantul imi atingea de schimbator si nu reusesc sa-l fac din mers, asa ca ma opresc si-l aranjez cu mana. Acum zgomotul frecari a disparut. Ajung la punctul de control. Aici fac poza la Casa Galbena, dar Iulian are stampila la el si bifeaza pe B.C. Beau un suc si mananc un baton de fructe, ambele fara zahar adaugat si ambele din lidl. Ma dau la vorba cu cativa baieti cunoscuti despre incidentul petrecut mai devreme. Fara sa-mi dau seama, timpul trece repede, ma urc pe bicicleta si plec singur.

Km 34 - 86 Pedalez cativa kilometri buni si pe la km 46 sunt prins din spate de un grup numeros. Ma asez si eu in spatele lor si rulez destul de tare. In localitatea Tamadau cineva se apropie de mine si imi spune ca roata spate este descentrata. Ma uit in spate si are dreptate, dar merg mai departe. Ma rup de grup si trag tare sa-i prind din urma. Noroc cu bariera din Sarulesti Gara, ca asa reusim sa ne regrupam. Oricum mai erau 4 km pana la punctul de control. Nu vreau sa fabulez dar la punctul de control am ajuns in jur de 20 de ciclisti. Astept la rand sa fac poza de control. Ma urc pe bicicleta si incep sa pedalez.

km 86 - 103 Afara s-a incalzit bine si eu m-am dezechipat de la km 34. Constat ca mai am 13 km pana la 100 si 25' la dispozitie sa fac 100 km in 4 ore. Portiunea de traseu dintre Sarulesti Sat si Valea Argovei este valonata, urcari si coborari scurte, exista si mici portiuni plate. Asa ca aceasta posibilitate de a termina 100 km sub 4 ore este sub semnul intrebari. Timpul se scurge mult mai repede in comparatie la cum rulez eu. Ajung sa fac 100 km in 4h07'. De data asta am ratat obiectivul. Incidentul cu patrupedul, stationarea prea mare in primul punct de control, statul la coada la fotografie la Sarulesti Sat. Minutele s-au adunat. Pe langa asta am ramas si fara apa. In localitatea Valea Argovei ma opresc la un magazin sa iau apa. Cu mine mai era un baiat destul de amuzant prin felul lui de a se comporta. Saluta pe toata lumea, vorbea singur, ii injura pe chinezi ca avea probleme cu roata spate, tipa si era plin de dorinte. Imi iau si o doza de pepsi pe care o consum acolo. Umplu recipientul cu apa si bidonul il bag in rucsac. Iau bicicleta, trec strada si cand sa ma urc pe ea, pană !!!!!. Roata spate complet dezumflata. Stai si fa pana. A durat ceva vreme pana am remediat problema, in plus l-am ajutat si pe coleg sa desfaca si sa monteze roata ca pierdea aer si nu stia pe unde.

km 103 - 116 Intr-un final plecam la drum. Mergem bine si ajungem la Lehliu Gară cu acelasi tipete, dorinte si injuraturi. Stampilez b.c.-ul si pentru ca aveam la mine un bidon de iaurt si un sandvis decid sa nu raman La Partid. Un gest frumos facut de cei care administreaza restaurantul, prin faptul ca ne-a  oferit un card cu reducere de 15% la orice comanda, pe care putem sa-l folosim oricand. Le multumesc si plec la drum.

km 116 - 126 De acum pedalez linistit, fara sa mai fortez. In prognoza meteo se specifica ca vantul bate din spate, doar ca pe traseu batea din fata si din fata stanga. Imi indrept atentia in toate partile pentru a admira culorile toamnei. In localitatea Stefanesti gasesc o banca si ma opresc sa servesc pranzul. A picat bine mancarea si pauza.

km 126 - 161 Acum pedalez ca un cicloturist. Tot ce mi se pare interesant, ma opresc si fotografiez. Fac o pauza mai mare la intrare in localitatea Fundulea (10 min)  si alta in localitatea Branesti (7 min)

km 161 - 183 O tura prin nordul comunelor Ilfovului (Branesti,Pasarea,Ganeasa,Afumati,Stefanesti de Sus,Tunari). Ajung la Hotelul Bliss si fac o poza de control. Nu ma grabesc, dar nici nu stau aiurea, mai aveam 12 km pana la final. Afara era frumos si strazile erau pline de masini si oameni. Pedalez linistit si casc ochii de jur in prejur, fara sa pierd din vedere semafoarele si semnele de circulatie. La cat de frumos era afara si cum era atmosfera as fi pedalat ore bune.

km 183 - 196 Ajung la final dupa 9h35'. Parcul Herastrau este foarte aglomerat. Ma asez pe banca si stau ceva vreme sa ma odihnesc. Strang echipamentele, ma indrept spre masina si apoi spre Pitesti.

Concluzii:

- O cursa cu multe momente de suspans pe care le-am depasit.

- Am ratat o parte din obiectivele propuse, dar cursa a fost una buna.

- Am simtit ca am pedalat cu adevarat pe multe portiuni de drum.

- Sa vedem cat de repede trece inflamatia tendonului lui Ahile, ca atunci cand pasesc resimt disconfort.

- Dupa impactul avut cu patrupedul, bicicletei ii trebuie o revizie serioasa

- Nu am mai vazut asa de multi participanti la un brevet, daca nu ma insel, din 2018-2019, cand startul se dadea in doua valuri. Este ceva frumos, cand vezi strada plina de biciclisti si te intersectezi cu ei pe tot traseul.