BRM200 Randonneur! Botezul ! (8 apr 2023)

Ma trezesc pe la 4:30,cobor bicicleta,echipamentul si portabagajul de biciclete.Afara este rece, mohorat si doar un grad.Merg in trivale si o iau pe Mary.Pun a doua bicicleta pe portbagaj si pe aici ne este drumul spre Bucuresti

Incepe sezonul 7 al ciclismului de anduranta.La start sunt intr-o nou configuratie.Nu stiu cum,dar a vrut sa participe la BRM200.Nu este la prima tentativa.In sezonul 2019 a participat la brevete clasice GFR50,75,100,150,terminindu-le cu succes.Iar la BRM-uri,pe cel de 200 l-a terminat in 12h20',iar la BRM300,am abandonat amandoi,chiar in Predeal dupa ce-am urcat dinspre Timisul de Sus.Prea multa diferenta de nivel si-a spus cuvantul pentru ea.Atunci traseul a fost configurat cu ceva diferenta de nivel mai mare pentru ai antrena pe cei care au mers la PBP.

Asadar,ajungem la Bucuresti.Gasesc repede loc de parcare si incep pregatirea bicicletelor.Ulei pt lant,echipat cu backpack,gps.De la aceasta editie,am decis sa renunt la rucsacul,pe care il caram in spate,in detrimentul unui backpack de bicicleta cu un volum total de 15 l.(Tot ce bagam in rucsac,acum pun in acest voluminos backpack).Obiectele de vestimentatie(pantaloni de noapte,dupa caz si pantaloni scurti,tricou,veste reflectorizanta,mancare dupa caz,plus alte lucruri marunte).Mai am o borseta de ghidon,unde tin telefonul,acumulatorul si alte lucruri de care am nevoie rapid fara sa fiu nevoit sa opresc pedalarea si o borseta de cadru unde tin("farmacia",trusa compacta,de interventie asupra bicicletei,camera,spite,cleste).Ne deplasam catre intrarea din parc,unde ne intalnim cu ceilalti ciclisti.Predam declaratia,primim BC(brevet-cardul) si foaia de parcurs.La scurt timp se tine sedinta tehnica,unde suntem anuntati sa folosim o aplicatie noua pe telefon,pentru a bifa trecerea prin punctele de control.Desi startul era programat la ora 8:00,s-a intarziat cu aproape zece minute,explicatii suplimentare,poze de grup.Nu-i nicio problema,13 ore si jumatate de cand pleci.

Km 0:Incepe sa ploua marunt.Mergem spre iesirea din parc.Incet ciclisti ies pe Bulevardul Kiseleff.Noi mai asteptam putin,moment in care pornesc ceasul si gps-ul.Intr-un final intram si noi pe bulevard si incepem sa pedalam.

Km 8:Mary incepe sa se vaite ca bicicleta nu merge mai repede.Ma uit la bicicleta si pare in regula.Doar eu am curatat lantul si-am verificat schimbul vitezelor pe toate foile.

Km 16:Dupa ce trecem pe rand de Baneasa,Otopeni ajungem in Balotesti unde iesim de pe DN1 si intram pe DJ101.Aici facem o prima pauza.Mary imi zice sa facem schimb de biciclete,ca la brevetul trecut de 200 asa am procedat si a reusit sa-l termine.Nu am nimic impotriva si ii dau bicicleta.Mergem cam un km si se opreste iar.Normal saua trebuie reglata.Ii spun ca bicicleta ei merge chiar foarte bine si atinge viteze 22-23 km/h fara probleme.Cred ca mai degraba lipsa de antrenament este factorul problemei.Problema este ca nu reusim sa gasim un ritm in care sa stam unul langa altul.Drumul este perfect se inanteaza bine.

Km 33:Continuam deplasarea pe acelasi dj101 si suntem la intrare in localitatea Gradistea,cand in fata noastra la o suta si ceva de metri,direct pe carosabil,fara sa iasa nici macar un centimetrul in afara acestuia opreste o masina model van.Soferul se da jos si merge pe marginea drumului sa vorbeasca cu o alta persoana.Observ lucrul asta,ridic mana stanga,asa cum se procedeaza regulamentar si incep depasirea acestuia.Termin depasirea si ma apropii de marginea drumului,cand aud o bubitura.Franez instant si intorc capul.O vad pe Mary pe jos pe rigola de scurgere la marginea drumului.Pana dau in spate la fel de repede se ridica de jos.Asta este bine!imi zic,dar ce s-a intamplat?Ma apropi de ea si era murdara pe haina si pe pantaloni.O intreb daca o doare ceva si ce s-a intamplat?Mi-a zis ca a incercat sa depaseasca masina stationata pe carosabil pe partea dreapta,ca era loc.Cand m-am uitat,intradevar era loc,spatiul de cativa centimetri pana la dunga alba de pe margine,plus dunga alba,plus spatiul de asfalt pana in rigola de drenaj,plus rigola.Dar cum a intrat in masina.Cornul stang,ar fi sters dubita si astfel,ne putand controla bicicleta in fractiunile acelea de secunda,contactul acesta ar fi cauza cazaturi.Cert este ca in urma acrosajului,stopul dreapta de la masina a fost spart,iar etrierul fata de la bicicleta a fost putin strambat lucru pe care l-am constata cand am verificat bicicleta.Din pacate etrierul nu a putut fi indreptat si astfel l-am decuplat,ca altfel la actionarea franei acesta ar fi picat pe cauciuc uzandu-l rapid.Avem un dialog civilizat cu soferul,dupa care plecam la drum.Dupa cateva pedale Mary resimte niste dureri la umar si la picior dar continua sa pedaleze.Mai aveam 19 km,pana in punctul de control.

Km 52:in localitatea Fierbinti Targ iesim de pe DJ101 si intram pe DJ101U spre localitatea Maia unde este punctul doi de control.Ajungem in acest punct ultimii,dar in timpul dat de organizator.Adica, ora la care se inchidea punctul de control era 11:33 si noi am ajuns la 11:05.Mary decide in prima faza sa nu mai continue si uite asa suntem pusi in fata gasiri unor solutii.Printre acestea,posibilitatea sa ramana in pc pana termin eu cursa,apoi sa iau masina si sa vin sa  o iau.Asta insemna sa fac restul traseului(142 km) foarte rapid.Cu totul ar fi insemnat 8 ore.O alta solutie,ar fi fost sa ia trenul pana in Bucuresti din halta Fierbinti Targ,dar problema era ca nu stim daca o accepta cu bicicleta.Dupa ce consultam mersul trenurilor,urmatorul care trecea pe acolo era la 15:00 si ceva,in plus ca asteptarea in acea halta cateva ore,ridica un anume risc pentru o femeie.A mai existat si posibilitatea sa mearga la Bucuresti cu masina celor de la restaurant,dar acestia mergeau in Colentina si de acolo ar trebui sa se descurce pana in centru,in plus bicicleta ramanea in punctul de control si urma sa ma intorc sa o recuperez.Dupa 15 minute de sfaturi si discutii,Mary decide sa continue cursa.Asa ca la drum.Schimbam strategia.O las pe ea in fata la trena sa mearga cum poate.Pana la urmatorul punct de control care era la km 115,mai erau 63 km.

Km 65:In apropiere de localitatea Moldoveni,pe DJ201A dupa ce iesim din liziera de padure facem o prima pauza de masa dupa ce-am plecat din punctul de control.Drumul pe langa Râul Ialomita a fost de partea noastra,nu a reprezentat nicio dificultate pentru picioare,chiar era intr-o usoara coborare.Mancam fiecare cate un sandvis preparat acasa cu ou si salam.

Km 84:In localitatea Condeesti pe DJ201 facem o a doua pauza in care mancam o jumatate de ciocolata cu alune.Timpul nu era rau,aveam un overall de 15.7,iar dupa pauze scadea la 15.5,dar eram la  limita.O pana sau alt incident care necesita ceva mai mult timp pentru rezolvare ne-ar fi obligat sa mergem cu viteza.Intrebarea era daca putea Mary sa creasca viteza de deplasare?!Nu putea,ar fi fost un efort mare si ar fi condus la un abandon sigur.Oricum media de deplasare nu era rea.Aveam 17.9km/h.

Km 94:In localitatea Axintele,viram dreapta pe DJ313 si imediat urmeaza o urcare de aproximativ un kilometru.Pe la jumatatea pantei Mary se da jos dupa bicicleta si trece pe metoda "salvare energie" si relaxat picioare.Metoda cunoscuta in lumea ciclismului sub numele de "push bike"(impinge bicicleta sau mers pe langa bicicleta).De-a lungul timpului si eu am apelat la aceasta metoda.Din varful pantei mai ne raman 21 km pana la Lehliu Gara.Urmeaza un drum de 15 km prin mijlocul Baraganului.Bucuria lui Mary,care a ambitionat-o si i-a ridicat moralul,a fost faptul ca asa cu mersul nostru am reusit sa prindem din urma doi ciclisti si chiar sa-i depasim.

Km 115:Ajungem la Lehliu Gara,la 15:10,cu o jumatate de ora inainte sa se inchida punctul de control.Stampilam BC-urile,luam niste apa de la organizator si mancam repede ultimele sandvisuri.Mai aveam 81 km pana la linia de sosire si 6h30'.Trebuia gestionat foarte bine timpul pauzelor,mai ales ca intre kilometrul 130 si 180,era cea mai multa diferenta de nivel din cursa.La acest brevet,diferenta totala a fost aproximativ 440 m,iar noi am acumulat pana la Lehliu Gara 270.Dupa o pauza de 10 minute plecam.Urmeaza o portiune de drum pe care am traversat-o de foarte multe ori de-a lungul timpului in ambele sensuri.

Km 120:Ne intalnim cu ultimul concurent ramas in urma,mergea catre Lehliu Gara,celalat a reusit sa ne depaseasca inainte cu un kilometru sa ajungem in pc-ul 3.Pe alocuri,pentru intervale mici de timp soarele ne mai incalzeste cu razele lui.Acum avem apusul in fata.Ne oprim la fiecare 10 km,pt a manca putina ciocolata si a bea apa.

Km 137:Suntem la intrare in localitatea Florica in linistea apusului,deranjata rar de cate o masina care trecea razlet pe DN3,undeva in partea stanga in fata curti unei case derapanate,stateau doi cani tolaniti.Ii reperam,dar si ei ne au in vizor pe noi.Se urnesc si alearga spre noi.Plec din spatele lui Mary si incerc sa o flanchez din stanga,mergand in paralel cu aceasta astfel sa le blochez inaintarea.Cel mic latra fioros si se opreste brussc la doi metri de bicicleta mea.Cel mare ma ocoleste prin spate si se apropie la cativa metri de bicicleta lui Mary latrand agresiv.Mary se sperie si vrea sa se dea jos de pe bicicleta,dar piciorul stang loveste saua,aceasta se dezechilibreaza si cada pe marginea santului in iarba.Pufneste in ras si imi spune,ca de data asta nu s-a lovit si nu o doare nimic.A doua cazatura.In lumea ciclismului lucrul asta este echivalat cu "botezul",mai exact,nu te poti numi ciclist de anduranta pe deplin,daca nu cazi cel putin odata.Dupa incident ne urcam pe biciclete si pornim la drum.Am mai facut o oprire pe la km 147.

Km 163:Ajungem in localitatea Branesti.Ne mai raman 33 km pana la final si 21 pana la pc-ul 4,care era un hotel din localitatea Tunari.Ca timp,ne mai raman aproximativ 3h.Aici facem o pauza de 10 minute,timp in care bem impreuna o doza de cola.Pornim la drum.Trecem printr-o zona valonata de cativa kilometri cu multe vai,unde urcarile scurte si coborarile la fel de scurte pun ceva presiune pe Mary.Dar trecem si de aceasta zona.Cu fiecare kilometru parcurs suntem constienti ca o sa reusim sa terminam brevetul in timpul dat,doar ca trebuie sa ne pastram concentrarea.

Km 185:Ajungem in Tunari si scrutam cu privirea fiecare cladire mai aparte atat pe stanga cat si pe dreapta,care sa arate a hotel,pentru ca punctul 5 de control este Hotelul Bliss.Si il gasim undeva pe partea dreapta.Facem repede o poza cu bicicletele,iar pe fundal sa apara hotelul.Este ora 19:55.Pentru ca se intunecase si trebuia sa ne echipam adecvat atat noi,cat si bicicletele,scot din borsete farul fata si cateva stopuri.Doua mici le montez la mine si pe cel mare il instalez pe bicicleta lui Mary.Ii dau si ei o veste reflectorizanta si pornim la drum pentru ultimii 11 km.Aveam la dispozitie aproximativ 1h20' ca sa-i facem.Zona Tunari-Pipera este una fascinanta,din aproape toate punctele de vedere.Mai putin soseaua,care era sparta,plina de canale,denivelata si cu multe zone unde erau resturi de beton intarit.Mirosul de la fastfoodurile si terasele de pe marginea drumului care iti inundau stomacul,arhitectura constructiilor cat si zona cladirilor inalte de birouri frumos luminate,ne-au lasat o impresie pozitiva.Parasim Soseaua Pipera si intram pe Bulevardul Beijing,care merge paralel cu Parcul Regele Mihai.Ultimii doi kilometrii, intram pe pista de biciclete care inconjoara parcul.La 20:49 facem prima poza cu bicicletele langa ceasul de la intrarea in parc.Dupa 12h50' cu tot cu pauze terminam aceasta cursa.Ne felicitam pentru reusita care parea imposibila pe la km 52 pentru Mary si apoi mergem spre masina.Trecem pe langa Arcul de Triumf si facem o poza de grup.Montez portbagajul,fixez biciclete,trimit pozele cu BC-urile si cele din punctele de control spre a fi validate lui Iulian Ene si plecam spre Pitesti.

In concluzie:

-Cat am stat in fata(la trena) am fortat-o pe Mary sa mearga cu o viteza mai mare decat putea sa duca,fara intentie.Undeva in jur de 20-22 km/h.Dupa ce-am schimbat rolurile am mers in medie cu 17.9 km/h,abia spre final,in ultmii 25 km am mai coborat media un pic.

-Lipsa de antrenament specific andurantei s-a pus serios amprenta pe evolutia lui Mary pe bicicleta in acesti 197 km,ceea ce pune sub semnul intrebari participarea la urmatorul brevet de 300 km.Cuvantul imposibil nu il pot folosi dupa cursa asta,dar foarte greu cu siguranta o sa fie.

-Bicicleta ei,um mtb clasic cu 3 foi si 7 pinioane,chiar daca are o echipare Shimano,care in configuratia data o poate ajuta pe urcari,trebuie sa suporte unele update-uri,pentru ture lungi.

-Pentru mine,acesti 197 km au fost o plimbare obisnuita pe bicicleta,abia cand aparea cate o panta mai mare acceleram sa pun muschii la lucru.Chiar mi-a trecut la un moment dat prin gand,ca exista posibilitatea sa ma intorc mai greu acasa cu 1-2 kg,decat aveam inainte sa plec in cursa :) .Dar nu au fost pe plus,ci pe minus,0.5 kg.