BRM600 Randonneur ! Hypnos ! (24 iun 2023)

Frăția zeilor (RA, HELIOS sau Apollo, Shamash, Sol, Surya) a fost aspra cu mine. Dar nici RA si nici ceilalți nu a putut sa mă învingă, chiar daca vremea arata așa in unele perioade (35°C, realfeel 38 °C, la nivelul asfaltului 45°C)

 Însă un alt zeu, avea sa-mi vina de hac. Zeul somn, Hypnos. Fără ora aia de somn atât înainte de cursa cat si după primii 272 km si-a spus cuvântul asupra evoluției mele.

Prologul cursei;

Strategie, acesta a fost cuvântul utilizat si fredonat mai tot timpul când aduceam in discuție BRM600. La orice cursa lunga, ca si aceasta, o strategie buna, te ajuta sa-ti gestionezi bine timpul, energia, hrana in așa fel încât sa poți termina in cele 40 de ore. Pentru asta trebuie sa faci o analiza tehnica a traseului. Sa vezi diferența de nivel, ca in cazul acestei curse unde sunt peste 1800 m D+. In ce parte a traseului este diferența, sa ști când si cum sa te hrănești corespunzător efortului, când si cum sa tragi mai tare sau mai încet. Distantele dintre punctele de control si timpii in care trebuie sa ajungi. Doar pentru ca poți sa mergi cu o anumita viteza, asta nu înseamnă ca chiar trebuie sa si mergi cu acea viteza. Daca, spre exemplu, ai in fata o bucata de traseu plat de 10-15 kilometri, după care urmează o cățărare lunga de câțiva kilometrii, trebuie sa-ti dozezi efortul ca sa faci fata si cățărări fără sa cazi fizic. Aceste lucruri pot face diferență intre a finaliza o cursa si a abandona. Un alt detaliu important este vremea. Deși zona desfășurări cursei este întinsa, iar cele 40 ore înseamnă aproape 2 zile, vremea poate fi diferita.

Traseu pe care il parcurg este format din doua bucle, cu startul si sosirea in București. Prima bucla are 272 km si a doua bucla 320 km.

Cursa aceasta, de 600 km a început cu câteva zile bune înainte de a lua startul fizic efectiv.

O metoda pe care vreau sa o testez la aceasta cursa este zona de alimentare. O metoda importata din ciclismul de sosea de la marile tururi. Exemplu: într-o etapa ce se învârte in jurul a 200 km, cum au in general mai toate cele 21 de etape ale marilor tururi, cicliștii beneficiază de zone de alimentare, care presupune, ca o persoana din cadrul echipei sa le dea la cicliști o geanta de provizii (apa, energizante, sucuri, geluri, banane, etc), fără ca rutierul sa coboare de pe bicicleta. Aceasta hrana este servita din mers. Același lucru vreau sa-l testez si eu. Singura diferență, ca eu o sa-mi pun hrana la îndemâna pentru distanta de 100 km si când am nevoie servesc ,fără sa mai fiu nevoit sa opresc. Un singur impediment are aceasta metoda, atunci când mănânci, mai exact când mesteci, nu poți rula cu viteza. O viteza mai mare, presupune oxigen mai mult, iar respirația pe nas ,nu este suficienta ,trebuie sa deschizi gura. Partea buna ar fi ca astfel poți parcurge distante mai mari fără pauze ,daca vremea ne permite. Poți ajunge la distante de 30-40-50 km sau chiar mai mari parcurse fără pauza. Cum ar fi sa ai 100 km parcurși cu 15-20 minute pauza, fata de 1h-1h30' pauza ? La cursa de 400 km, după 97 km aveam 40 minute pauza, bine, la cursa aceia vântul a fost un factor decisiv si a influențat pauzele negativ. Fiind vorba de Bărăgan, aceste vanturi pot exista si in mijlocul veri, așa ca așteptam prognoza meteo.

O parte negativa la aceasta cursa de 600 km, este ca nu avem loc amenajat de odihna. Sa vedem in ce măsura influențează factorul odihna desfășurarea brevetului si ce soluții găsesc. Procentajul de reușită al brevetelor de 600 kilometri este de 50/50 din 8 încercări. Pana, vânt, strategie proasta si ceasul deșteptător au fost cauzele abandonurilor precedente.

Partea pozitiva a unui traseu format din doua bucle care pe la km 270, intersecteze zona de start, îmi da posibilitatea ca echipamentul transportat pe bicicleta sa fie mai ușor. Îmi iau la mine haine si mâncare pentru primii 270 km, iar când ajung in zona de start mă aprovizionez si echipez iar.

Iată-mă la startul acestui brevet:

Km 0: după ce primesc B.C.-ul mă duc lângă o banca libera, ca sa sprijin bicicleta si sa pornesc ceasul si GPS-ul. Pornesc ceasul si este in regula, apoi gps-ul. După ce pornește vreau sa fac un zoom pe traseu, dar ce sa vezi, pe gps apar doar harta traseului fără niciun alt detaliu, străzi, localități, etc. Măresc, micșorez dar nimic. La 8:08 se pleacă de la Arcul de Triumf si am deja un handicap. Singura soluție, ca sa nu ies de pe traseu era sa merg cu băieții sau sa mă țin de ei. Lucrul asta l-am făcut pana in localitatea Balotești. Deși cu câteva zile înainte am finalizat un update software cu ultima versiune de harți, tocmai de la Garmin, special pentru dispozitivul meu si acum nu funcționează.

Km 25 : Îmi continui înaintarea, deși am pierdut contactul cu băieții din fata, dar pentru ca drumul era cunoscut de la tura de 200 si 400 îmi era ușor sa intuiesc traseul. Timpul era bun, aveam o medie de deplasare de 25 km/h. Afara începea sa se simtă căldura. Știind ca era însorit si temperaturi ridicate am optat pentru o bluza tehnica subțire, ca sa mă protejeze de UV si sa nu mă prăjească pe mâini. Peste bluza am pus un tricou subțire. Eram conștient ca o sa am o deshidratare mai accelerata, dar aveam la mine un bidon pregătit cu electroliți gata sa înlocuiască ceea ce pierdeam. Savurez si primul sandviș din mers, exact așa cum mi-am propus si reușesc lucrul asta fără pauza speciala de masa. In satele din apropiere punctului de control am timp si de câteva fotografii, in principal casa lui Jack (așa l-am numit eu pe respectivul proprietar, după povestea cu vrejul de fasole)

Km 53 : Ajung la punctul de control de la Maia unde ii găsesc pe toți băieții. Unii se pregăteau sa plece, alți erau încă la mese. Pun stampila pe BC si scriu si ora. 2H04' pentru 53 km, foarte bine îmi zic. Am intrat pe terasa Casei Stoichiță (punctul de control) un fel de bufet, restaurant, pizzerie, ca sa mă adăpostesc de soarele arzător, dar am dat de sauna, pentru ca terasa era acoperita cu tabla. Îmi cumpăr o doza de pepsi si un bidon de 2l apa plata ,ca m-ai aveam o singura gura din cei 950 ml. După ce golesc recipientele plec la drum. Trec pe rând de localitățile Adâncata, Sălciile si mă vad singur in mijlocul câmpului cu RA deasupra.

Km 72: Mă opresc in mijlocul câmpului, pentru câteva fotografii cu lanul de grâu auriu. Constat repede ca in bidon mai am doar doua degete de apa. După ce mă chinui sa fac câteva poze, nu știu pe ce apaș si blochez funcția de fotografiere. Mă urc pe bicicleta,  puțin precipitat si încep sa pedalez cu privirea ațintita in fata, fixând cu ochii orice indicator sau piatra kilometrica care sa indice unde este următoarea localitate. Nu fac mai mult de 5 kilometri si ajung in localitatea Boldești-Grădiștea, iar la primul magazin apărut in fata, opresc. Aici sunt plăcut surprins ca mă întâlnesc cu o parte din băieți. Iau o sticla cu apa si merg la o masa de pe terasa. Transpirația era asiduă si nu înțelegeam de ce? Când mă uit in sus, tabla, pufff !!! Sauna !!! Nu stau mult si plec din sauna aia, totodată reușesc sa fac si telefonul printr-un rest al setărilor camerei foto.

Km 77- 90 : 13 kilometri de câmp, fără copaci cu gândul la Baba Ana, dar hidratat si cu bidonul plin. Doar ca, după 2 km apa era calda buna pentru ceai.

Km 96 : După ce trec calea ferata si merg câteva sute de metri prin orașul Mizil, ajung la punctul de control, care era o cafenea la intersecția cu DN1B. Aici stampilez BC-ul si mănânc un sandviș, stand pe treptele metalice care duceau spre un bancomat. Pentru ca apa era calda, mă răcoresc cu o limonada care m-a costat 10 lei. A fost prima pauza mai serioasa, pentru ca timpul total al celor 96 km, a fost 4h14'. Daca trăgeam puțin mai tare poate reușeam sa cobor pentru a doua oara sub 4 ore pe 100 kilometri. Dar a fost foarte bine si așa, încât pauza mai mare a fost justificata. Plec la drum si îmi propun sa parcurg 35 km fără pauza, dar...

Km 118 : sunt obligat sa fac pauza, datorita faptului ca am rămas fără apa, nici măcar calda nu mai aveam. Așa, ca după 22 km rulați bine, sunt nevoit sa opresc. Fac repede plinul de la magazinul din localitate si plec la drum.

Km 131 :Intru in comuna Glodeanu-Siliștea si înaintez încet. Îmi aduc aminte ca in localitatea asta la tura de 400 km am savurat un sandviș de acasă, acum vad doua mâini ridicate in fata la un supermarket. Era Oana, o ciclista de anduranță încă de pe la începuturi in aceasta breasla a randonneur-rilor. Ea si prietenul ei m-au depășit mai devreme si m-am gândit ca au o problema cu bicicletele, nu de alta, dar la câțiva zeci de kilometri in spate am mai trecut odată pe lângă ei si atunci curățau cauciucurile de noroi. (de unde noroi, pe arșița asta? pai de porțiunile de drum care ocolesc stâlpi de beton ai viitoarei autostrăzi a Moldovei. Iar cei care lucrau acolo au udat zdravăn aceste porțiuni de 200-300 metri, ca sa nu se mai ridice praf).Cum umblu cu tot service-ul după mine m-am oprit. Plăcută a fost surpriza sa constat ca era o invitație la pepene. Tibi era in supermarket tocmai il cumpăra. Am fost puțin sceptic vis-a-vis de mâncat pepene. In general fructele grăbește fluxul intestinal si pot apărea surprize. Mănânc doua felii, precum un copil mic, murdărindu-mă pana la urechi. Am stat de vorba cu toții despre diverse, apoi le-am mulțumit si am plecat mai departe. In primii kilometri parcurși am fost cu urechile la stomac, dar nimic negativ, in schimb am constatat o creștere in forța de pedalare, deși asfaltul dogorea ca la ușă sobei.

Km 139: După ce mă fugăresc doi dulăi de la o ferma de pe stânga, ceasul de la mana mă atenționează ca este pe final si trebuie reîncărcat. Mă opresc la umbra unor copaci si-l pun la încărcat, pe drum il mai verific si nimic. Schimb portul USB, dar nimic, nici măcar 1%. Mă chinui cu el așa câțiva kilometrii buni.

Km 156 : Mă opresc in localitatea Cocora, ca sa mă alimentez cu apa si sa vad ce are ceasul de nu se încarcă. După gps, asta îmi mai lipsea sa pierd si ceasul. Am reușit sa identific problema si sa găsesc o soluție de compromis, ca sa-l încarc pana la 32%. Dar asta m-a costat timp. Imediat după ce-am ieșit din localitate am simțit o slăbiciune in picioare, ultimul sandviș mâncat a fost in urma cu 70 km la Mizil. Tot acest tronson de drum județean DJ102H mă fascinat la propriu fără ca soarele sa-mi fi jucat feste. Câmpurile ne arate erau pline de popândăi. Atât de mulți ca iti erau greu sa-i numeri.

Km 157 : Mă opresc si scot un hamburger din backpack-ul bicicletei. Era in regula, căldura nu-l afectase. Era in ambalajul lui original, vidat, apoi eu, l-am băgat într-o punga de hârtie alături de alte sandvișuri, pe care le-am băgat într-o punga de plastic mai groasa, iar punga am înfășurat-o cu vesta reflectorizanta. Exact așa cum mi-am propus l-am servit relaxat pedalând 12 km, pana la intrare in localitatea Căzănești unde aveam P C. Fac repede poza de control, ies la drumul național 2A si mă opresc la stația de alimentare cu carburant, Petrom.

Km 170 : Căldura mare mon cher. Aici servesc un pepsi, rece la "umbra". Doar ca nu vedeam soarele, dar era la fel de cald ca-n atmosfera.

La câteva minute bune vin in urma mea alții 3 băieți (Adi, Florin, Mihail). Când ei au ajuns eu mă pregătesc sa plec. Pana la km 204, unde era punctul de control mai aveam 34 km. Am zis sa-i fac din doua bucăți 19 km cu 15 km, pentru a putea alimenta cu apa rece. In bidonul de la bicicleta apa se încălzea instant. Pedalam 2-3 km si era ca la robinetul de calda. Dar buna si așa.

Km 190 : Ajung in localitatea Rași. Deși nu-mi place, dar nu am încotro, mă opresc la un magazin care era doldora de săteni, de toate vârstele. Când am băgat bicicleta in curte toți ochii erau ațintiți pe mine. Intru, iau o sticla de apa si mă așez la singura masa a magazinului. Ceilalți formau un cerc de 15 persoane, așezați pe scări, lăzi sau alte improvizații la intrare in magazin. Cum se întâmpla de obicei, cineva vrea sa știe, de unde vin ? încotro merg ? ce bicicleta am ?zeci de astfel de întrebări. După ce servesc câteva guri de apa si răspund la diverse întrebări, mă urc pe bicicleta si merg pana la Lehliu Gara. Era in jurul orei 19:00 si soarele a slăbit in intensitate ,se merge altfel. Când ajung in dreptul lizierei de pădure, de lângă localitate, simțeam o adiere rece, da parca era aer condiționat.

Km 204 : Pauza de masa, după atâtea răcituri ce putea intra mai bine, decât o ciorba de fasole cu salata de ceapa servita alături de alții 7 colegi, ca deh aici este un fel de nod rutier pentru cicliști. La Partid, este pentru nu știu a câta oara masa de cina. Afara vântul se intensifica, in depărtare se auzeau tunete. Aplicațiile meteo dădeau ca probabilitate mare, precipitații in București si in jurul acestuia. De aici mai aveam 70 km pana sa închidem bucla si sa ajungem la ceasul de la Palatul Parlamentului. Când mă ridic de la masa si mă uit in spate nori negri înspăimântători, in plus si vânt. Plecam la drum cu toți. Presiunea atmosferica a făcut ca vântul sa fie foarte puternic la rafala. Noroc ca bătea din lateral. Încă era lumina.

Km 237 : Intru in localitatea Fundulea si mă opresc într-o stație de alimentare cu carburant sa mă echipez de noapte. După 32 km pedalați continu, nu mai aveam apa in bidon, așa ca mi-am luat un bidon de apa plata. Nu stau mult si plec mai departe. Urmează 15 km intre Fundulea si Brănești fără case, deci fără lumina, in fapt doar 13 km, in care privirea era doar la asfaltul pe unde rulam. Un asfalt cojit, datorita denivelărilor. Din Brănești lucrurile au stat altfel, asfalt bun, strada luminata, doar un sector de 3 km, cat am traversat pădurea Cernica a fost lipsit de lumina. Intram in localitatea Pantelimon si după câțiva kilometri rulați aici pe un drum la fel de prost ajung in București.

Km 260 : Trafic intens pentru o seara de sâmbătă dar reușesc destul de repede sa ma adaptez, mai ales ca pe lângă mine au mai apărut si alții bicicliști de la firmele de livrări. Ce m-a făcut sa pierd foarte mult timp prin București au fost cele 25 de semafoare, cel puțin cate am reușit eu sa număr pana la ceasul din fata Casei Poporului (Palatul Parlamentului). Nu apucam sa plec bine de pe loc, sa accelerez puțin ca imediat se pune roșu la alt semafor. Foarte mult timp pierdut.

Km 272 : Ajung, urc bicicleta pe spațiu verde, o duc sub ceas si fac câteva poze. Beau putina apa si plec spre Arcul de Triumf unde aveam mașina. Eram bucuros ca am terminat prima bucla in 15h30', deci timp suficient de odihna. Parcurg greu cei 5 km, datorita semafoarelor dar si a faptului ca nu aveam trasata ruta pe gps.

La mașina începe calvarul. Desfac bicicleta si o bag in mașina. Întind izomatul, dar si sacul de dormit si încerc sa adorm, dar nu reușesc deși ochii erau închiși. Poate poziția corpului, poate cele 25 de grade de la ora 1:00 noaptea. Orice poziție adoptam, nu era convenabila. Cert este ca la 2:45 când a sunat telefonul, eram neodihnit. Mi-a venit in cap sa iau izomatul si sa-l întind pe iarba, dar aspersoarele udau de zor spațiul verde. Abandon scria pe mine, nu puteam pleca la drum așa. De la 3:00 la 4:00 am mâncat cate ceva si am încercat sa adorm, dar nimic. Ceva era diferit si nu înțelegeam. Am mai tras de mine pana la 5:00, dar nici urma de somn. Deja intrasem in timpul dedicat buclei de 320 km. Zeul Hypnos, nu mă lasă sa dorm. Aveam deja 36 ore de la ultima repriza de aproximativ 3 ore de somn. Am decis sa renunț ca sa nu am alte probleme de la lipsa odihnei.

In concluzie:

- poate singura parte pozitiva a acestei tentative de BRM600, este ca am reușit sa trec fără probleme peste perioada de canicula. Chiar mai bine decât am anticipat.

- despre odihna corespunzătoare, chiar daca este putina trebuie sa existe, altfel nu poți continua cursa. O ora de somn, este suficient pentru o distanta de 200 km. La cea mai lunga cursa a mea de 1400 km, aceste perioade de odihna au existat si am putut lega 2-3 ore somn brut, iar lucrul asta s-a cunoscut.

- deși am încercat de mai multe ori sa țin o evidenta a consumului de lichide pe o astfel de vreme si la o astfel de cursa, nici de data asta lucrul asta nu a fost posibil. Motivul este foarte simplu. Nu consum toata apa dintr-un bidon de 2l. Estimativ, am consumat in jur de 6 litri apa, 0,8 litri limonada, 1,2 litri (băuturi carbogazoase).

- chiar daca nu am reușit sa termin cursa de 600 km, rămâne o experiență din care am învățat multe.

-am scăzut procentajul reușitelor curselor de 600 km sub 50%