BRP300 Randonneur ! Cateva grade in plus ! (15 iul 2023)

După scenariul de la BRP600, mi-am construit si cursa de la BRP300. Mai întâi am încercat sa găsesc un traseu care sa nu aibă nici multe cățărări, dar nici sa fie plat si plictisitor. M-am uitat pe harta si am decis sa merg spre localitatea Vedea pe DN67B pana aproape de Drăgășani, sa cobor pe Olt pana după Slatina si apoi sa mă întorc la Pitești dinspre Roșiori. După ce construiesc traseul si aleg punctele de control, îl trimit spre omologare. După ce primesc răspunsul pozitiv, am un moment de suspans. Daca celelalte drumuri le cunoșteam, ca le-am mai tranzitat de-a lungul timpului, despre DN67B nu știam nimic. Începi si caută informații pe internet. Am rămas șocat de articolele negative scrise despre acest drum. Acum ce-i de făcut. Traseul a fost omologat. Contactez un prieten care merge frecvent pe acest traseu si îmi confirma ca este foarte prost si nu pot sa-l traversez cu cursiera. Ajung la concluzia ca este mai bine sa merg cu MTB-ul. Oricum este aproape jumătate din drum stricat si in plus nici cel de pe marginea Oltului nu era mai bun. Așa ca echipează Mtb-ul si pregătește-l de cursa lunga. Studiez si vremea pe sectoarele pe care le traversez si temperaturile ridicate, mai scad puțin. Valorile maxime se încadrează intre 34-35 °C  si un realfeel de 37-38°C. După cum se observa intre localitățile Dăneasa si Roșiori de Vede, am vânt din fata destul de puternic. Fac si strategia cursei, care se bazează pe parcurgerea primei 100 de kilometrii la primele ore ale dimineți intr-un timp rezonabil sub 6 ore. Deși mtb-ul nu este cursiera sa mă ajute sa înaintez așa repede, in plus are si cu 3,5 kg in plus, sper ca timpii sa fie prin apropiere, in prima suta de kilometri.

Km 0-33 Tronsonul Pitești - Vedea. Am început optimist aceasta cursa, chiar speram ca o sa termin destul de repede ținând cont de evoluția buna de la BRP600, in primii 200 km. Dar încă odată am primit o lecție pe măsura ca socoteala de acasă nu corespunde cu situația din teren. Drumul ( șoseaua ) strategica Pitești - Târgu Jiu, este construit din dale de beton, iar de-a lungul timpului peste acest beton s-a turnat asfalt intr-un strat foarte subțire. Cu timpul asfaltul s-a măcinat fix la îmbinarea dalelor de beton, dând naștere la șanțuri transversale din 4 in 4 metri. Deși locuitor al Piteștiului de 46 ani, nu am mers niciodată pe acest drum. Zona deluroasa foarte frumoasa, cu liziera de pădurea pana la marginea multor localități, ar constitui un rai al bicicliștilor pentru seria de cățărări, dar drumul... La ora 5:00, fac poza de control la Lidl Exercițiu si plec in răcoarea plăcută a dimineții spre a finaliza ultima cursa care sa-mi permită obținerea celui de-al 5-lea titlu de Super Randonneur. La ieșirea din Pitești drumul a început sa arate exact cum a fost descris, doar ca socul resimt pe mtb, este mai mic, datorita roților groase dar si a furci cu suspensie. Dar si așa, țăcăneala si zdrăngăneala nu au lipsit.

Km 33 - 71 Tronsonul Vedea - Drăgășani. Odată cu trecerea graniței dintre județul Argeș si județul Olt, situația s-a mai schimbat. Drumul a fost reabilitat, recent, cu un strat subțire de asfalt pe diverse porțiuni. După o lunga coborâre pe dale de beton, ajung in localitatea Dobroteasa si încep sa mă uit după indicatoare cu sfârșit localitate. Aveam punctul doi de control localitatea Câmpul Mare, dar înaintând nu găsesc niciun indicator, nici cu început localitate nici cu sfârșit localitate. Mă opresc, întreb in stânga si-n dreapta daca asta este localitatea Câmpul Mare, mi se confirma doar ca indicatoarele nu sunt. Abia după mai mulți kilometrii rulați apare un indicator cu numele localități Dobroteasa. Probabil Câmpul Mare era un sat din localitatea mai sus menționata. Fac poza de control aici si îmi continui drumul pana in localitatea Poganu unde părăsesc DN67B. Aveam 71 km de la start si era timpul sa mănânc ceva. Drumul nu a fost ușor, aveam aproape 700 m D+. Îmi cumpăr o sticla de iaurt pe care o consum cu un wrap de pui. In timp ce mâncam de zor, îmi arunc ochii peste bicicleta. Observ ca gps-ul este oprit. Mă gândesc ca de la zdrăngăneala conexiunea cu acumulatorul s-a întrerupt. Împing cablul, dar nimic. Îmi zic, ca lipsa conexiuni cu acumulatorul s-a întâmplat cu ceva timp înainte si gps-ul a mers pe baterii, care s-au descărcat complet acum. Cumpăr baterii noi, dar nimic. Mai fac câteva încercări sa-l pornesc, schimbând cablul, mufa, dar nimic. Constat cu mare regret stricăciunea si încep sa mă gândesc la restul traseului. Este ușor sa privești o harta pe sus si sa spui, ca mergi pe aici, pe colo si gata. In teren situația este alta. Pentru asta am cumpărat gps-ul, ca sa evit sa pierd timp căutând pe unde trebuie sa merg. Mă urc pe bicicleta si pedalez puțin dezamăgit pentru pierderea gps-ului.

Km 71 - 103 Tronsonul Drăgășani - Slatina. Pe marginea albiei Oltului, o zona superba pe care doresc sa o revăd si totodată si nașterea unei idei. Ce-ar fi, daca as face un traseu al râului Olt, pe bicicleta, de la izvor si pana la vărsare in Dunăre ? Pauzele pentru fotografii au fost numeroase, dar si bucuria traversări acestui sector. Se face km 100 si înainte sa intru in Slatina, fac o pauza, moment tocmai bun sa iau sărurile de hidratare. Aveam 5h19' de când am plecat din Pitești si soarele a început sa dogoare.

Km 103 - 150 Tronsonul Slatina - Dăneasa. Efectele defectări gps-ului au început sa apară. Zici ca indicatoarele sau hârțile sunt suficiente. In Slatina, care nu este un oraș mare, am urmat indicatoarele cu Drăgănești - Olt, următoarea destinație si am reușit performanta sa ies de doua ori după traseul inițial. Prima data doar 200 metri, a doua ora un kilometru si ceva. După ce revin in traseul inițial, îmi continui drumul in aval pe marginea râului Olt. Pe la km 136, fac o noua pauza pentru hidratare, aveam 7h40' si mă apropii de jumătatea cursei. Soarele dogorea, iar asfaltul încins amplifica aceasta căldura. Ca sa nu am probleme din cauza climei făceam pauze aproape in fiecare localitate, rulam încet si beam apa calda din bidon de pe cadru. Aveam si apa rece in rucsac, înfășurata in vesta reflectorizanta, dar luam cate o gura, când făceam pauza ca sa-mi dea senzația de răcoare. Așa ajung la km 149, in localitatea Dăneasa, unde aveam un punct de control.

Km 150 - 185 Dăneasa - Roșiori de Vede. Tronsonul de drum in care am făcut cele mai multe pauze, atât pentru căldura nimicitoare, dar si pentru drumul in reconstrucție, plin de semafoare. Deși nu puteam sa prind pe bicicleta culoarea verde, pentru ca distantele intre semafoare erau lungi, ca sa evit întâlnirea cu mașinile care veneau din fata, mergeam pe lângă bicicleta. S-a pierdut ceva timp, dar siguranța mea era importanta si in plus nu trebuia sa cedez psihic, deși erau îndeplinite toate condițiile. De exemplu, pe urcarea de la Dăneasa spre Radomirești, când treci din albia inferioara a Oltului in albia superioara, toata cățărarea se face pe o jumătate de banda, cealaltă fiind in construcție, un turist, care părea ca vine de foarte departe, s-a dat jos de pe bicicleta, care cred ca avea 20 kg si a început sa facă push bike, chiar si pe canicula nu a renunțat. La km 161 in Radomirești am făcut si pauza de masa. In timpul pauzei, am simțit cum începe sa mă doară genunchiul drept, in fapt erau niște înțepături. Aveam si bănuiala de unde mi se trage (drumul de beton), dar încă eram la început. Nu era o durere permanenta ci doar niște înțepături. Însă, când am plecat la drum a început sa mă jeneze genunchiul. Era clar, trebuia sa intervin, am inflamat ligamentele din jurul genunchiului drept. Deși nu sunt adeptul analgezicelor pentru astfel de dureri de ligamente ci prefer locomoția, acum situația era puțin diferita. Iau un nurofen, dar întind si niște voltaren in jurul genunchiului. Cert este ca abia după o ora au început sa-si facă efectul, pana atunci am pedalat ca la o plimbare prin parc. Așa ajung si la PC 4, indicatorul cu drumul spre casa.

Km 185 - 298 Roșiori de Vede - Pitești. Un drum pe care l-am trecut de mai multe ori in ultimii ani. Ușoara urcare, mereu vânt din fata si căldura. După o scurta pauza de aprovizionare in Scrioaștea, plec spre Dobrotești unde aveam propus sa fac o pauza de masa. Cu gândul la vântul din fata si haina caniculei pe mine, înaintez greu. Ajuns in câmp, spre uimirea mea vântul adia din lateral. Aici ating km 200 si 12h03'. Pauza de masa de la supermarketul din Dobrotești, a fost o binecuvântare. După ce beau un bidon de iaurt si mănânc un sandviș, in timp ce device-urile se încărcau lent, mă uit pe aplicația meteo sa vad daca vântul își schimba direcția. Pronosticurile erau bune. Soarele încă ardea, iar atmosfera era încărcata de căldura, ba de la miriștile ramase după recoltare, ba de la asfaltul încins. Intre comunele Burdeni si Surdulești, la granița dintre județele Teleorman si Argeș, pe lângă râul Burdea, exista o liziera de pădure de stejar pana la strada. Aici pe un cap de pod m-am întins la umbra si m-am odihnit ceva vreme, dorind sa scap de canicula. Mi-a prins chiar bine aceasta odihna, rulajul pana acasă l-am făcut de parca atunci am început cursa, bine, nici soarele nu mai ardea așa rău, in plus umbra copacilor din stânga carosabilului, a început sa se reverse peste drum. Opriri am mai făcut la km 250 pentru alimentare cu apa, in punctele de control, indicatorul cu Gruiu 18 km si localitatea Coșeri, la trecerea peste A1. O cursa de 300 km, mai grea decât cea de 600 km, pentru doar câteva grade in plus.

Concluzie:

-Mtb-ul nu este pentru viteza, din toate punctele de vedere si nu poate egala o cursiera la capitolul asta.

-Drumurile proaste din Argeș si Olt au stricat frumusetea celor doua zone traversate. Pitești- Drăgășani si Drăgășani - Dăneasa, chiar daca pe alocuri erau si porțiuni bune de drum

-Am pierdut, sper recuperabil funcționalitatea hardware a GPS-ului, probabil tot de la drumul prost.

-Genunchiul drept, chiar si la 3 zile după eveniment, încă mai mă jenează. Abia aștept sa încep sa alerg sa mă refac la loc. Si acest incident are cauza, tot starea proasta a carosabilului.

-Este prima cursa de 300 km, după parcurgerea căreia mă simt obosit. Si canicula are procentele ei din starea asta.

-Odată cu aceasta cursa s-a mai născut o idee. Ce ar fi daca as face "Drumul Oltului" ?

-Unele zone de pe acest traseu, trebuie parcurse din nou, dar după ce drumurile sunt modernizate.

-Un traseu de 300 km, poate fi mai greu decât unul de 600 km, doar pentru câteva grade in plus in termometru.