BRP600 Randonneur !De la Dunare in Carpati! (6-7 iul 2023)

Brevet Randonneur Permanent pe scurt BRP. Sunt brevete care se pot parcurge in tot timpul anului, cu anumite excepții. L-as numi, brevetele șansă. In cazul in care nu reușești sa termini un BRM din orice motiv, exista si opțiunea de BRP. Cum eu nu am finalizat BRM600 din lipsa de odihna, mi-am pregătit revanșă.

De data asta, traseul l-am construit eu, ca ai aceasta opțiune, doar ca trebuie trimis organizatorului spre omologare. Uitându-mă pe harta, in orice direcție as fi mers tot aveam parte de urcări si nu puține. Așa este când stai intr-un oraș intre dealuri cum este Piteștiul. Iar 600 kilometri nu sunt o distanta mica. Dar am reușit sa creionez un traseu care ajunge la Dunăre, dar si in munți. Undeva la 2500 D+. Plecare nu se mai face de la București ci de unde vrei tu.  In cazul meu chiar de la mine de acasă. Câștigul fiind ca poți dormi mai mult si nu mai pierzi timpul cu desfăcutul bicicletei, ca mai apoi ajuns la București, sa o montezi iar. Numai lucruri pozitive.

Urmăresc de ceva vreme meteogramele si greu sa pui degetul pe ziua in care sa spui, acum merg, este perfect! Greu sa găsești o astfel de combinație pe o distanta așa lunga. Însă m-am decis ca sa încerc in data de 6-7 iulie (joi-vineri). Pregătesc cursa cu o mica strategie, cu posibili timpi, pe care o sa-i fac pe 100 de kilometri, starea vremii in localitățile pe care le traversez (canicula, vânt, ploaie). Orientativ in funcție de starea vremi mă si echipez, astfel fiind scutit sa car lucruri de care nu am nevoie. Hrana a constituit întotdeauna o parte importanta a unei astfel de curse si a trebuit sa o calculez minuțios pe distante si sa o prepar corespunzator.

In data de 6 iulie mă trezesc la 3:00 si mă pregătesc de start. Startul l-am planificat pentru ora 4:00 din fata de la Lidl Exercitu. Fac poza de control, pornesc ceasul, gps-ul ( care de data asta funcționează perfect după o săptămâna in care m-am chinuit sa-i fac update software), aprind farul si stopul si la 4:04 plec.

Km 0-70 : Tronsonul Pitești - Slatina. Un drum foarte cunoscut pe care l-am parcurs de peste 10 ori. Deși nu este o porțiune de drum ușoara, având peste 10 cățărări, il prefer pentru asfaltul foarte bun si porțiunea de aproape un metru aflata in afara carosabilului, care îmi da posibilitatea sa rulez fără sa fiu o "pacoste" pentru șoferi. Pe acest tronson fac trei opriri. Cea de la trecerea peste râul Olt, a fost pentru pauza de masa iar celelalte pentru foto. Vremea a fost foarte in regula, răcoarea dimineți tocmai buna ca sa salvez energie si sa nu forțez corpul, transpirând ca sa-l răcesc. Nu a suflat vântul din nicio direcție si asta a fost bine. In 2h50' am ajun la podul peste Raul Olt si nici măcar nu am resimtit efortul. Mi-am pregătit si următorul tronson din punct de vedere gastronomic, savurând sandvișul preparat acasă cu ou, brânză si mușchi.

Km 70 -100 : După ce trec podul peste Raul Olt, mai merg 6 kilometri si ajung in localitatea Găneasa, la indicatorul cu numele localități care este al doilea PC după start. Aveam 3h14' de la start si 76 km rulați din 605 km/40h. Fac fotografiile si după 200-300 metri virez stânga spre Caracal. Fac o oprire la km 100, după ce trec de Localitatea Potopinu. Înregistrez un timp foarte bun pe suta de kilometri, 4h10' .Drumul este foarte bun. Deși soarele a răsărit este acoperit de nori iar răcoarea dimineți este încă prezenta. De la Slatina se vedeau niște nori negri in zona, tocmai ce plouase.

Km 100-150 : Este timpul pentru ciocolata, neagra ! din aia cu 85% cacao. Servesc din mers câteva bucatele. Traversez orașul Caracal si nu fac pauza, ceea ce este de văzut, privesc de pe bicicleta. După ce ies din localitatea Vladila, la km 126, fac o pauza de odihna de 15 minute. Norii s-au risipit si soarele strălucește cu toata puterea. La km 140 in localitatea Vișina fac pauza de masa, mănânc un al doilea sandviș preparat acasă. Totodată iau si un bidon 2l apa ca mai aveam un deget, iar temperatura in termometru creștea foarte repede. Aveam 6h01' de la start si 140 km parcurși, un timp foarte bun. Mai aveam de parcurs 365 km/34 ore. La intrare in Corabia fac o oprire pentru PC 3, apoi merg către faleza Dunării, unde este si loc de promenada. Pentru ca scurtul drum pana pe faleza (150 metri) presupunea, drum pavat, calea ferata ( 4 sectoare) si scări, iau bicicleta in brațe. Aici stau ceva vreme. Tocmai buna odihna asta.

Km 150 -186 : Tronsonul de drum Corabia - Turnu Măgurele, pe malul Dunării, dar si confluenta Râului Olt cu Dunărea, EuroVelo 6 sau Drumul Dunării. 30 km foarte frumoși sau cel puțin așa ar trebui sa fie. Doua lucruri am constatat când am ieșit din Corabia. Mizerie, foarte multa, pe marginea drumului, in fapt era gunoi, grămezi de moloz, mă uitam uluit si încercam sa înțeleg cum au privit cei 4 rutieri ce păreau ca vin din Slovenia, ca aveau imprimat pe trocuri ( toate la fel), numele tari. O ruta ciclista internațională, EuroVelo 6. Crâncen. Greu sa vorbești de ciclism in Romania. Se potrivește proverbul , "din fata muzeu, in spate wc". Al doilea lucru constatat, vânt din spate ! Dai pedala. Cum este sa rulezi cu 30 km +, fără sa te forțezi. Pe la km 176 fac o pauza mai mare ca sa ma bucur in de aproape de acest peisaj creat de Raul Olt, după ieșirea din localitatea Islaz. Ajung in Turnu Măgurele si spre ieșire îmi aduc aminte ca exista Lidl, Kaufland, stații de alimentare cu carburant. Mirosul de grătar dinspre Kaufland atrage ca un magnet. Deși era coada, am avut noroc si mi-am luat o ceafa cu castravete, mici nu mai aveau, iar restul stăteau la pui. După ce mă hrănesc, mai fac o oprire sa iau un bidon cu apa, pentru ca urmează aproximativ 45 km de câmp iar temperatura a ajuns la 33°C. Aveam 8h26' si 186 km parcurși.

Km 186 - 231 : Tronsonul Turnu Măgurele - Alexandria. Era sa zic ...URA!!! alți 45 de km cu vânt din spate, entuziasmul a început sa pălească puțin cate puțin, kilometru după kilometru, dar nu din cauza vântului care a fost si s-a făcut treaba, ci din cauza drumului care este in reabilitare completa pe toata lungimea lui. Acum chiar a devenit un drum periculos iar eu o pacoste pentru șoferii care trebuiau sa mă depășească, cei mai mulți chiar erau nevoiți sa oprească. După ce fac o scurta pauza in Furculești unde savurez o înghețata, ajung in Alexandria. Merg chiar la stația de alimentare cu carburant si cumpăr un iaurt si o sticla de apa plata. Căldura mare. Servesc iaurtul cu un al treilea sandviș preparat acasă, după care îmi strâng lucrurile si plec mai departe.

Km 231 -265 : Tronsonul Alexandria - Roșiori de Vede. Chin !!!. Când ieși din orașul Alexandria, pe DN6, dai in localitatea Nanov. Din fata se simte o adiere a vântului, dar mă gândesc ca este de la mașinile care vin din fata. De ce ar bate aici vântul din fata daca pana acum a bătut din spate? Pierdut intr-un dialog cu mine însumi, ajung la sfârșitul localități. Așa ceva nu poate fi adevărat, chiar bătea din fata foarte tare si constant, nu doar rafala. Asfaltul este foarte bun, dar se înaintează greu. In localitatea Buzescu mi-a atras atenția zona cu palate ale unei minorități. După 14 km rulați, fac o pauza mai mare in localitatea Plosca. Aici scot telefonul si studiez vremea pe localitățile prin care urma sa le străbat. Vânt din nord pana la 12 noaptea. Iar traseul meu, mergea numai spre nord. Cum se simte căldura la nivelul asfaltului cu vânt din fata ? precum ai sta in gura sobei si tot acel val de căldura vine spre tine, iar tu trebuie sa te miști. Sărurile de hidratare puse in apa, ca si magneziul m-au ajutat sa nu mă deshidratez. Intr-un final ajung la Roșiori de Vede si merg la capătul orașului la ieșirea spre Pitești. Aici fac o pauza mai mare si pentru ca ceasul refuza sa se mai încarce din acumulator. Am găsit o soluție si l-am încărcat din far. Pe lângă apa rece îmi iau si o doza de cola. Aveam 265 km rulați in 13h21', au mai rămas 340 km si 26h39'. In 2021 am încercat sa fac același traseu in regim BRP, fix pe sectorul asta am avut același condiții meteo, canicula si vânt din fata. Cat de mare sa fie coincidenta !!! Dar atunci după ce-am plecat din Roșiori vântul s-a oprit, acum...

Km 265 - 300 : Tronsonul Roșiori de Vede - intrare in județul Argeș. Am sperat ca scap de vânt, dar in zadar. Când intram in localitățile de pe traseu intensitatea era mai mica, puteai sa înaintezi mai ușor, cum ieșeai in câmp deschis sufla in continuu si din când in când mai venea si cate-o rafala de te dădea jos de pe bicicleta. Intre localitățile Cucueți si Dobrotești este un câmp deschis pe o lungime de 10 km si in urcare. Ajung la km 287 si 15h00'. In Dobrotești mă opresc la un supermarket, care avea si terasa afara. Am mai fost prin locurile astea. Aici mănânc ultimul sandviș preparat acasă si cumpăr un bidon cu iaurt. Stau afara la terasa. Fără 13 km ratasem unul din obiectivele secundare, sa merg suta de kilometri in 5 ore (adica 300 km in 15h, media sa fie de 5h/100km) cu pauze cu tot. Dar asta este, trebuie sa fiu mulțumit. Stand la terasa îmi atrage atenția vegetația din jur. Nu se mai mișca nimic, nicio creanga de copac, nici iarba si alte plante. Urmăresc câteva minute bune si spre uimirea mea vântul a încetat sa mai bata. Îmi strâng lucrurile, mă urc pe bicicleta si plec. Altceva, altfel se pedalează. In localitatea Balaci îmi atrage atenția un MIG 22 F13. Mă opresc, fac o poza si pedalez spre intrarea in județul Argeș. Fix la km 301 in 16h01' fac poza de control, ca in cazul in care nu reușesc sa termin BRP600 sa rămână un brevet de 300.

Km 300 - 365 : Ultimii 65 km, ca sa închid bucla si prima zi. Era ora 20:07 când intram in județul Argeș si acum aveam ca obiectiv sa parcurg cat mai mult din distanta pe lumina. Reușesc sa ajung in localitatea Vulpești la 21:45, aveam rulați 330 km, trecusem de jumătatea cursei, in plus, băiatul cel mare era la bunici si mă bătea gândul sa merg sa dorm cu el câteva ore, dar mă abăteam mult de la plan si riscam sa nu finalizez cursa, așa c-am abandonat ideea. După ce cumpăr o doza de pepsi rece si mă echipez de mers noaptea, plec spre Pitești. Ultimii 35 km, ca atât arata borna kilometrica, i-am parcurs dintr-o bucata, intr-o cadența mica de rulaj. Răcoarea nopți mi-a picat foarte bine, ca mi-am scos si încălzitoarele de la mâini. Încălzitoare, pe care le-am purtat ca sa mă protejez de soare. După 19h28' si 365 km rulați ajung la Lidl Exercițiu care era si PC 5 de control. Fac poza, sting dispozitivele de luminat, gps-ul, pun ceasul pe pauza si merg repejor acasă. Aici aveam totul pregătit, mâncarea pentru când mă trezesc, hainele. Pun toate device-urile la încărcat nu înainte sa pun ceasul sa sune, ca sa nu pățesc ca in 2021 si fac un dus fierbinte după care mă bag la somn.

Ziua a doua, bucla a doua.

Dorm fix doua ore si jumătate. Un somn adânc. Mă spăl cu apa rece, mă îmbrac si merg la bucătărie unde servesc o porție de  ciorba de perișoare cu un bidon de iaurt. Montez device-urile, curat lanțul de la bicicleta, pun al doilea pachet de mâncare in rucsac si cobor la scara, de unde încep a doua bucla. 4h30' a fost staționarea cu totul.

Km 365 - 427 : Tronsonul Pitești-Găești-Titu. Odihna buna, chiar si doua ore de somn brut contează mult, foarte mult. Poate face clar diferența si asta s-a văzut in urma cu doua săptămâni, când am fost nevoit sa abandonez. Acum, spre exemplu am mers Pitești- Găești (40 km), fără oprire. La Găești am oprit la o patiserie si am servit ceva cald. Aveam 25h46' si 408 km parcurși de la start. Mai rămân de rulat 204 km in 14h14'. Ghiftuit plec la drum si distanta dintre Găești si Titu (21 km) o parcurg dintr-o bucata. Afara era plăcut, chiar daca soarele a răsărit era răcoare. La intrare in Titu este PC 6 de control, așa ca fac poza de control cu indicatorul localitati. Îmi continui deplasarea si merg câțiva kilometri buni pana ajung la ieșirea din Titu spre Târgoviște. Porțiune asta de drum a fost foarte proasta si am început sa mă jeneze fundul. La ieșire din Titu mai fac o pauza unde mă hidratez corespunzător, ca pe cer nu sunt nori, iar soarele începea sa ardă.

Km 427 - 470 :Tronsonul Titu - Târgoviște. Un drum național foarte prost si foarte intens circulat. Vineri, când toata lumea se întoarce sau pleacă de  acasă. 33 de kilometri grei pe care i-am parcurs cu 3 pauze. Nici fosta capitala, Târgoviște nu a excelat cu drumuri mai bune, chiar am nimerit pe zone din oraș decopertate. Ajung la monumentul "Poarta Bucureștilor" din centrul orașului si fac poza de control, era PC 7. Nu stau in oraș, ci merg si fac o pauza mai mare la ieșirea din comuna Dragomirești. Aici mă bag la umbra si consum un gel SiS, ca urmează mulți kilometrii de cățărare.

Km 470 - 533 : Tronsonul Târgoviște - Voinești - Stoenești - Dragoslavele, spre munte, care trebuia sa fie cel mai frumos si pitoresc, a lăsat de dorit, datorita carosabilului grotesc. Încep deplasarea spre Voinești, fiind conform organizări proprii primul sector din tronson, Ieșire Târgoviște - Oncești. Am împărțit acest tronson in 4 părți pentru a fi mai ușor de străbătut, gândindu-mă ca din punct de vedere psihologic, cățărări mai scurte sunt mai ușor de realizat si iți da acea satisfacție si imbold de moment c-ai reușit. Celelalte 3 tronsoane sunt, Oncești - Malul cu  Flori, Malul cu Flori - Stoenești, Stoenești - Dragoslavele. Pe aceasta strategie am mizat. Am început urcarea cu o cadență mica, nu voiam sa forțez nici când urmau coborâri. Drum plat nu exista in aceasta porțiune de traseu, măcar este parțial bun, dar spre uimirea mea este tranzitat de camioane de tonaj mare (tir). Îmi plac acest gen de cățărari, lungi si blânde fără pante ascuțite. Fac prima pauza in stația de alimentare cu carburant de la intrare in Voinești, mănânc un baton proteic si beau apa. Aveam 495 km parcurși si 30h38', mai aveam 110 km si 9h22'. Ar părea o banalitate, dar eu veneam după aproape 500 de km si cei 110 km nu erau ușori. Ca de fiecare data zona Voinești impresionează cu livezile de pomi fructiferi. Daca acest sector ar fi fost la începutul cursei sau ar fi fost o tura cicloturistica as fi făcut o grămadă de poze, dar acum am preferat sa rulez. Afara era cald, dar nu canicula din sud, nu bătea vântul si aerul de munte era omniprezent (cirezi de vaci, fan cosit) in loc de miriști dogorâtoare. Mă ridic si plec spre următorul sector. Trec podul peste râul Dâmbovița si intru in al doilea sector. Un alt sector fără porțiune de drum plat. O surpriza neplăcuta avea sa-mi strice bucuria acestui traseu. Drumul era groaznic de stricat, asfalt crăpat, plin de găuri, peticit, cum nu se putea mai rău si era de înțeles de ce arata așa. Daca era tranzitat de camioane de tonaj. Din ceva ce trebuia sa fie frumos așa cum a fost in urma cu câțiva ani, acum s-a transformat in chin. Au fost unele porțiuni in care am făcut "push bike" nu pentru ca nu mai puteam împinge ci pentru ca mă durea fundul de la denivelari. Degeaba or repara ei drumul asta intr-un viitor, daca o sa fie tranzitat de camioane de tonaj. Așa, mai mult chinuit trec graniță dintre județe si intru in Argeș. Drumul la fel de prost atât in Cetățeni cat si in Stoenești. Nu pot înțelege cum sa compari zona Cetățeni cu relief aproape asemănător cu cel din Grecia de la Meteora, sa o declari zona turistica, chiar sa ai si turiști, nu putini iar tu ca județ sa ai drumuri grotești. Ajung la bifurcația din Stoenești, unde trebuie sa fac dreapta spre Dragoslavele, 11 km arata indicatorul. Virez si mă opresc pentru o pauza mai mare la umbra unei case pe o banca. De data asta asfaltul arata impecabil. Nu apuc bine sa scot din rucsac un baton proteic ca vad un camion de tonaj (tir) ca trece prin fata mea. Si pe aici !!??. Pe cer norii negrii si-au făcut apariția, s-au auzit si tunete, iar vântul a început sa bata, din ce direcție, ghiciți !? După ce mă simt odihnit pornesc la drum, chiar daca vântul sufla tare din fata, drumul era plin de serpentine, atât pe urcare cat si pe coborâre si intensitatea lui nu se resimțea la adevărata lui viteza. Pe drumul îngust străbătut, primul lucru care mi-a venit in minte a fost, pe unde trec aceste T.I.R.-uri ?? Ajung in Dragoslavele si in valea Dâmboviței cerul se vedea mult mai bine. Ploaia era eminenta, mai trebuia sa apară primi stropi. Iau un bidon de apa de la un magazin si merg spre ieșirea din localitate unde fac o poza cu indicatorul "fără nume". Probabil natura l-a smuls, furat, etc !?

Km 533 - 540 Tronsonul Dragoslavele - Mateiaș. Ultima cățărare a traseului, mă refer la o cățărare care depășește câțiva kilometri. Fixez o cadență si încerc sa o păstrez, dar partea dorsala a avut mult de suferit, datorita drumului foarte prost. Acum vântul era din spate, dar drumul era si el șerpuit. Cu un kilometru si ceva înainte sa ajung in vârf a început sa ploua, din ce in ce mai tare. Mă adăpostesc sub o strașina de pe dreapta si încep sa mă echipez corespunzător. Aveam 540 km parcurși. Dau jos încălzitoarele si pun pe mine celofanul. Vin si avertizările de vreme severa pe telefon. Inițial când a început telefonul sa urle, m-am oprit instant din activitate si m-am uitat repede in jur, mă gândeam ca mesajul are legătura cu un urs. Dar temerile au fost risipite când am citit mesajul. Cu ploaia care continua sa cada am decis sa încep coborârea.

Km 540 - 605 : Drumul spre casa. Mateiaș - Câmpulung - Pitești. Nu forțez coborârea, drumul era plin de șiroaie de apa in plus era denivelat, iar la viteze mai mari de 40 km, exista posibilitatea sa zbori cu tot cu bicicleta. Ajung in Câmpulung si mă opresc pe podul peste râul Târgului. Fac câteva poze si admir împrejurările. De jur-imprejur sa vedeau norii negri plini de ploaie. Aveam rulați 547 km si 34h31'. Pana la Pitești, acasă, mai aveam 58 km si 5h29'. Prin Câmpulung strada era plina de bălti, apa de la ploaie încă mai șiroia pe carosabil. In centrul Câmpulungului, Bulevardul Pardon era in reconstrucție. Nu am urmat indicatoarele auto de ocolire ci m-am dat jos de pe bicicleta si am traversat prin centru. Pentru ca îmi era foame am oprit la un fast-food si mi-am luat un Burger cu șunca cu de toate. Așa de mare l-a făcut încât cu toata foamea avuta nu am reușit sa-l termin. La ieșirea din Câmpulung pe o porțiune destul de mare ( câțiva kilometri buni), mai exact pana in localitatea Schitul Golești, drumul arata grotesc. Am preferat sa merg pe nisipul din afara carosabilului, decât prin drumul plin de găuri, peticit si plin de apa. Din Schitul Golești pana in Stâlpeni, mai dădeam si eu din pedale, ca sa zică lumea ca merg pe bicicleta, ca la cat de bun era drumul si la vale te lua somnul pe bicicleta. In Stâlpeni mai fac o pauza ca sa termin Burgerul si sa aștept sa treacă ploaia care era tot timpul înaintea mea. Cel puțin, când am ajuns in proximitatea orașului Pitești, era lacuri pe drum, nu bălti. Ajung pe Exercițiu, fac poza de final. De bucurie uit sa fac poze si la device-uri. Oricum era ora 18:00 ( ora fotografiei, "detalii"). 38h00' si 605 km. Am reușit sa termin acest brevet greu.

In concluzie:

-Drumurile din județul Argeș sunt zob, greu sa practici ciclismul de sosea. Dezolare totala

-Am trecut prin toate intemperiile meteo ale luni iulie (vânt fata - spate, un pic de canicula, ploaie). Era imposibil ca intr-un areal așa mare sa ai aceiași vreme.Daca ma uit pe ce urmeaza spre exemplu in localiatatea Corabia,pot spune ca cele 33 de grade au fost asa de incalzire.

-Traseul a fost configurat in așa fel, sa mergi la Dunăre dar si in Carpați, sa treci prin toate formele de relief.

-Am readus procentajul curselor de 600 km la 50/50 șanse de reușită

-Somnul brut, așa cum îl numesc eu, pe cel fără vise, este de aur.

-Am avut foarte mulți kilometrii de drum prost, chiar foarte mulți. Daca adaug si drumurile de prin orașe, proximitatea orașelor as strânge la acest brevet peste 150 km.

-Bicicleta, cumpărata de la Decatlon, deci, făcută in Franța, in cei 7 ani de ciclism de anduranța, la drumurile grotești pe care le avem s-a comportat exemplar.

-Înainte sa plec in cursa, la ieșirea de sub dus, aveam 79,8 kg. După terminarea cursei si dusul de rigoare, cantarul arata 77,1 kg. Testul de urina, era in regula, nu eram deshidratat, deci, am ars grăsime.

-Odată cu aceasta reușită am redeschis posibilitatea pentru cucerirea celui de-al 5-lea titlu de SUPER RANDONNEUR. Rămâne sa vedem pe unde configurez traseul pentru BRP300 si totodată sa-l si parcurg.