BRM300! Calea Macilor ! (18 mai 2024)

Ar fi fost mai bine mach și totuși, în luna mai natura este una deosebit de colorată și încântătoare pentru zonele de șes. Culturile de rapiță, macii salbatici de pe marginea drumului sau alte flori, colorează peisajele plate ale Bărăganului. 

Drumul Pitești-București decurge fără probleme. Ajung la Arcul de Triumf, mă întâlnesc cu băieți, semnez declarația, pornesc dispozitivele de urmărire și fac câteva fotografii. Mă așez în poziție de plecare, ascult ședința tehnică susținută de Iulian și in jurul orei 8:00 plecăm cu toții.

km 0 - 20 Arcul de Triumf-Voluntari-Balotești. Părăsim parcul Herastrău aproape în pluton compact, însă multiple semafoare și pasaje încep să facă diferențe. Am venit la această cursă de 300 kilometri cu dorința de a merge încet și să termin cât mai aproape de finalul timpului de 20h, pentru că sunt la o săptămână de la cursa ultra de 75k. Dar de unde, cine apăsa în pedale și trecea peste pasaje fără să schimbe pinioanele. În spate am simțit fâșiala unor roți. Când mă uit, câțiva băieți mergeau la trena mea. Aveam un ritm bunicel, nu foarte mare. Mă gândeam că mă lasă singur, chiar îmi doream să rămân singur. Macii pe marginea drumului erau foarte frumoși și voiam să-i fotografiez. Pe de altă parte nu voiam să mă opresc așa de repede. Trebuia să rulez 40-50 km fără pauze.

km 20-45 Balotești-Fierbinți-Târg. Tot la trenă, nu mai mă uit în spate să văd cine este în urmă, dar scad ritmul pe la kilometrul 35. Brusc se schimbă trena, în față trec doi colegi care cresc ritmul. Mă uit în spate și pare că suntem noi trei, încep să împing în pedale. Se ruleaza cu 28-29 km/h.

Km 45 - 92 Fierbinți-Târg - Mizil. Ieșim din Fierbinți-Târg și intrăm într-o zonă valonată, viteza rămâne la fel de mare. Într-o zonă metropolitană, pe câmp, pe un drum aproape plat, aproape de localitatea Maia, viteza crește la peste 32 km/h. Moment în care mă rup de grup și încep să mă bucur de macii de pe marginea drumului. Pauze, poze. Rulez din nou, dar la o viteză mai mică. Pe unele porțiuni de drum am contact cu cei doi din față. Ajung în localitatea Grădiștea de pe DJ102D (am specificat dj-ul pentru a nu se confunda cu altă localitate cu același nume), fac o pauză în una din stațiile de autobuz. Resimt dureri ale muschilor aductor longus de îmi trebuie 20 minute să-mi revin. Până în orașul Mizil am mers ușor, singurul lucru care mi-a atras atenția a fost autostrada în construcție, cât de repede se înainteaza. Acum un an erau doar niște piloni de beton, acum chiar am traversat zonă asfaltată. La trecerea de cale ferată am reușit să prind din urmă doi băieți. La punctul de control ștampilez brevet cardul, trec ora sosiri, mai stau 2 minute și plec spre urmatorul punct de control.

km 92 - 170 Mizil-Cocora-Căzănești. Traversam rând pe rând, sat după sat, comună după comună. Opresc să mă aprovizionez cu apă plată în localitatea Pitulicea, pentru ca nu mai aveam . Moment în care sunt depășit de colegii care au mers în trena mea la începutul cursei. Pedalez liniștit fără sa forțez. Ma bucur de roșul macilor care umplu șanțurile și parți din parcelele cultivate cu cereale. Mă depășesc de câteva ori cu un băiat. Sincer nu mai voiam compania nimănui. Voiam să merg în felul meu, fără să mai forțez. Până la urmă pedalăm împreună, dar în ritmul meu fără să convenim lucrul ăsta. La una din pauze facem și cunoștință și așa aflu că merg alături de Victor. Conversăm pe diverse teme și trecem de zona rău famată, adică, o mică zonă plină de case ale romilor, care în trecut au creat probleme unor colegi. Ajungem la punctul 3 de control, care este Hanul Bucatarilor, unde trebuie să realizăm o fotografie și ne oprim pentru pauză de masă la stația de alimentare cu carburanți unde servim prânzul. Stația Petrom de la Căzănești a fost de-a lungul timpului punct de odihnă și alimentare. Pauza vine tocmai bine, un plus de odihnă prinde tocmai bine pentru următoarea bucată de drum. După aproximativ 20 minute plecăm spre următorul punct de control.

km 170 - 200 Căzănești-Lehliu Gară. O porțiune de drum foarte des frecventată, încât nu mai are nicio necunoscută. Singura urcare serioasă din ultimi 200 km a fost spectaculoasă datorită macilor de pe marginea drumului. Trebuie să surprindem aceste cadre, așa că descălecăm pentru câteva fotografii, apoi continuăm fără oprire până la Lehliu Gară. Aici facem o pauză mai mare. Aproximativ o oră. Profit de cardul "la partid" care îmi oferă o reducere de 10% și îmi iau o ciorbă de fasole, beau și o doză de pepsi, apoi ne pregătim de plecare. Ne întâlnim cu alți colegi care au ajuns și ei la punctul de control.

km 200 - 240 Lehliu Gară-Lehliu-Tămădău. 40 de kilometri frumoși. Aproape de Lehliu am gasit cei mai frumoși maci, dar și alte flori. Chiar nu puteai rezista fără să te oprești. După câteva minute bune, mă urc pe bicicletă și nu apuc să merg decât 200 metri că o altă câmpie plină de flori mov se arată la orizont. Iar mă opresc, iar fotografiez. Trecerea prin localitatea Fântâna Doamnei, pentru prima dată, ne-a adus la cunoștință un alt loc minunat, care poate exista în mijlocul Bărăganului. A fost ultima oprire, înainte să ajungem la Tămădău la DN3. Obligați de apusul tot mai insistent, ne oprim să ne echipăm de noapte. Far, stop, vestă și alte echipamente reflectorizante.

km 240 - 296 Tămădău-Brănești-Poșta-Cernica-București. Mers noaptea, 56 km, ceasul indica 20:57. Victor trece la trenă și trage destul de tare până la Brănești unde facem o pauză. Aici consum o pudră proteică, după ce mă chinui ceva vreme să o prepar. Afară este rece și sunt nevoit să pun geaca "foița de ceapă" pe mine. Ne punem iar în mișcare. De data asta mergem 15 km până la indicatorul cu localitatea Poșta. Aici facem o pauză scurtă, pentru că era punct de control și trebuia fotografie. Ca să luminăm indicatorul pentru a se vedea în noapte, am făcut cu rândul lumină cu farul de la bicicletă. Traversăm o zonă rece pe lângă Padurea si stăvilarul Cernica, trecem la pas de centura Bucureștiului și dupa 1,5 km ajungem in Pantelimon. Ultimi 3 km fiind prin oraș, până la Grill la Family unde este punctul final al brevetului. Iulian ne aștepta la final. Ștampilează B.C. primesc medalia, beau un pepsi, vorbesc cu Victor diverse. Mi se face foame și Victor îmi da jumătate din sandvișul preparat de soția lui. Între timp ce savurez cu placere sandvișul, mai apar colegi. După ce termin de mâncat ne luam la revedere de la băieți rămași la terasă și plecăm. Traversăm Bucureștiul la propriu. În dreptul străzi Floreasca, mă mai salut odată cu Victor și fiecare merge în direcția lui.

Concluzii:

-Traseul cursei de 300 km, a fost unul de viteză. Asta s-a văzut din timpii scoși de colegii care au ajuns înainte.

-Abordarea traseului de către mine a fost greșită. Și eu am vrut să merg cu viteză, dar ultramaratonul de sâmbătă mi-a zis să mă temperez. Până să mă fac eu înțeles, organismul a raspuns.

-Acasă pe cântar aveam cu doua kilograme în minus.