BRM600 ! Cuptor ! (6-7 iul 2024)

Nu degeaba în calendarul popular românesc luna iulie se mai numește și cuptor. Știau bătrâni noștri ce știau. Nu trebuie să ni se pară aiurea temperaturile de peste 35°C (38°C cazul zilei de 7 iulie), care la nivelul asfaltului se resimt la valori de peste 43°C sau chiar mai ridicate în Bărăganul nostru drag.

După ce se definitivează ultima varianta a traseului de 600 km, uite-mă la startul cursei cu ceva strategii puse la punct pentru a reuși să parcurg acest traseu. Spunea odată un general chinez pe nume Sun Tzu; "Strategia fară tactici este cea mai lentă cale spre victorie", "tacticile fără strategie sunt zgomotul dinaintea înfrângerii". Ce implică aceste strategii și de ce sunt importante. Unul din cele mai importante puncte ale unei curse este să studiezi traseul. Trebuie să ști zonele în care ai urcări ușoare sau grele, zonele unde poti merge mai rapid, zonele în care nu există așezări (sate, comune, orașe), zone de unde iți poți procura hrană proteică. Toate aceste lucruri te ajută să estimezi niște timpi relativi. Trebuie să estimezi cât mergi noaptea, să ști dacă iți țin dispozitivele de luminat, ca să nu fi nevoit să cari echipament suplimentar sau mai rau să rămai fără, în același fel te gândești și la echipamentul sportiv. Studiezi meteogramele ( soare, ploaie, vânt) sau alte intemperii. Trebuie să ți cont că pe astfel de distanțe pot apărea probleme de sănătate sau probleme mecanice pe care trebuie să ști să le gestionezi că în punctele de control nu sunt ateliere mecanice, nici corturi de prim ajutor și nici mașină de asistență nu ai voie. Desigur, după ce ai o strategie, poți apela la niște tactici de abordare ale unor porțiuni de traseu în funcție de context. Cum am mai spus-o ciclismul de anduranță este un sport scump. Un echipament performant ajunge ușor la suma de 3000 euro, asta dacă nu ai pretenții de configurari speciale, începând cu bicicleta și terminând cu echipamentul, ca astfel tinzi spre valori mult mai mari. O altă importanță o are parte psihică, atunci când atingi punctele critice și apar durerile cât de bine depășești momentul, dacă îl depășești? Cu toate punctele astea studiate sunt departe de a deține o formulă magică care să mă ducă la sosire. Încă mai am multe de învățat și la fel de multe lucruri pe care vreau să le pun în practică.

Km 0 - 48 Arcul de Triumf - Budești. Suntem 24 de cicliști( din care două fete) la start. Se ține ședința tehnică, unde Iulian ne aduce la cunoștința punctele critice după traseu, facem poza de grup și plecăm. Rămânem în grup compact aproape pâna la ieșirea din București. Din Pantelimon ne așezăm pe două rânduri și începe să crească cadența. Trecem de Cernica, Fundeni, Cucuieți, Gălbinași și rămân în spatele plutonului fără a trece la trenă. Deși nu mai era mult până la Budești, o urcare scurtă m-a desprins de pluton. Am zis să nu forțez și să merg încet că mai am de pedalat 570 de km. De aici îmi intru în ritmul meu și bine am făcut. Ajung la Budești, fac poză bicicletei în fața primăriei, care este PC2, beau puțină apă și plec la drum. Pe bucata asta de traseu am avut vânt din lateral, adică dinspre est. 

Km 48 - 120 Budești - Giurgiu. Virez dreapta și intru pe DN4. Nu apăs foarte tare în pedale și deja resimt puterea vântului din spate. Este momentul sa profit la maxim de lucrul asta. Trec de colegii care s-au oprit pe stânga la un magazin alimentar și traversez podul peste râul Dâmbovița ,mai dau două pedale și virez stânga pe DJ301. După 400 metri de asfalt, dau de drum pietruit și un pod peste Râul Argeș. În dreptul acestei localitați Râul Dâmbovița se varsă în Râul Argeș. Contemplez momentul și merg mai departe. La intersecția DJ 301 cu DJ411, în localitatea Crivăț dau peste un izvor amenajat, mă opresc și alimentez cu apă rece. Mai fac o oprire pentru o fotografie de peisaj cu Balta Magura și apoi intru pe DN41 unde împins de vântul de spate pedalez intens. Pe raza localități Băneasa realizez pentru a doua oară performanța să cobor sub 4 ore pe suta de kilometri, mai exact 3h49'.  Trebuie să recunosc cu ajutorul vântului. Profit de mica pauză făcută și scot un sandviș preparat acasă pe care îl mănânc acum. Era planificat pentru a fi servit între km 70-80, dar dacă vântul sufla în vele, am profitat. Până să ajung in E85, drumul continuă cu o suită de urcări și coborâri. De aici până la Giurgiu au mai rămas 10 km pe care îi parcurg într-un ritm confortabil. Aveam 4h48' de când am plecat de la start și 120 km parcurși. Strategia era făcută să parcurg prima sută de kilometrii în maxim 5 ore, a doua sută în maxim 6 ore, a treia sută + cei 19 km până la punctul de odihnă în 7 ore. Asta însemna să fiu la ora 1:00 noaptea în Valea Lungă. Deci primul obiectiv realizat. Ajung în PC3 cu ceva emoții, pentru ca ruta de pe gps, traversa o parcare și ajungea în spatele consiliului județean. Aici mă întâlnesc cu grosul plutonului. Înaintez BC, primesc ștampila și servesc un pahar de cola, apoi două de apă și două banane. Momentan mă simt bine, nu resimt niciun disconfort și nici obosit nu mă simt. Plec ultimul dintre cei prezenți până la acel moment în punctul de control.

Km 120 - 188 Giurgiu-Drăgănești Vlașca-Videle. Din Giurgiu intru pe DJ503 și continui înaintarea spre nord. Bucata asta de drum a mai fost parcursă cu ocazia altor brevete. Se face ora 14:00 și atmosfera devine fierbinte. Fac pauze scurte, unde găsesc banci la umbră, ca în cazul dat localitatea Răsuceni. Ce m-a impresionat negativ pe acest drum dj503, este multitudinea de lacuri/bălți colmatate. În ani precedenți erau pline de apă, acum doar unele mai aveau. În Drăgănești-Vlașca mă opresc și profit de prezența unor colegi ca să fac o reaprovizionare cu apă și ceva dulce. Mă pun în mișcare și ajung repede la micuța și frumoasa (din punct de vedere arhitectural) Manastire Pantocrator. Mereu un obiectiv foto pentru telefonul meu. Această manastire are o arhitectură atipică pentru zona de șes și iese repede în evidență. Ajung la PC4, benzinaria OilTri Invest la 15:32, după 8h29' de la start și 188 km parcurși. Mă uit pe foaia de control și văd doar 3-4 semnături. Probabil colegii din plutonul majoritar s-au oprit să mănance pe la unul din restaurantele din oraș. Cum închiderea punctului de control este ora 19:32, au suficient timp la dispoziție pentru semnături. Pentru că timpul meu este foarte bun decid să fac o pauză mai mare, ca să mă hidratez suficient și să mănânc alte două sandvișuri. Am avut și un partener de dialog pe toată durata șederi acolo. Se face timpul să plec. Mulțumesc pentru ospitalitate și mă pun în mișcare. În afară de disconfortul termic pe care îl resimt, dar îi fac față nu am alte probleme. 

Km 188 - 257 Videle - Găești. Urcând spre nord ajung repede la km 200 pe raza comunei Cosmești. Realizez și al doilea obiectiv. A doua sută sub 6 ore. La km 200 conform strategiei trebuia să am 11 ore de la start, iar eu practic aveam 9h43'. Aveam un plus de 1h17', trebuia doar să gestionez bine acest timp care era afișat alături de alte date pe gps. Pe drumul spre Găești, PC 5 m-am intersectat de mai multe ori cu o parte din pluton, chiar am avut pauze comune. De tot atâtea ori m-au invitat să rulez alături de ei. Ar fi fost o plăcere să și pot ține ritmul lor. Dar ritmul lor era ridicat și asta ar fi însemnat oboseala acumulată nejustificat. De ce să forțez și să mă complic când timpul era de partea mea. După ce trec podul peste autostradă, în localitatea Greci trag pe dreapta și mă odihnesc puțin. O pauză de 5 minute tocmai bună. Plec de aici spre Găești, trecând podul peste Râul Argeș și puțin mai în față pasarela peste calea ferată. Ajung în intersecția unde se virează stânga spre Târgoviște și văd două magazine Profi și niciun biciclist. Intru puțin în panică și consult rapid gps-ul și foaia de parcurs. Trec de primul magazin, trec și de biserică și imediat pe dreapta îi văd pe colegi. Mă dau jos de pe bicicletă și merg în proximitatea lor. Un domn amabil mă întâmpină și îmi cere BC pentru al ștampila. 12h38' este timpul pentru PC 5, parcurgând 256 km. După ce îmi ștampilează BC-ul îmi dă o caserolă ce pare a fi de înghețată și o furculiță. Deschid și ce să vezi, pepeneee, tăiat frumos în cubulețe și rece. A fost delicios. Nu aveam o părere prea bună despre pepene în timpul pedalatului, tocmai pentru că este posibil să-ți provoace indigestie. Însă proba practică, cel puțin la mine nu a confirmat lucrul asta. Nu știu dacă a durat mai mult de 10 minute să termin caserola, dar nu era suficient. Așa ca am intrat în profi și mi-am luat un iaurt pentru proteină și niște cipsuri pentru sare. Îi mulțumesc pentru ospitalitate, mă ridic și plec singur. Ceilalți au plecat cu 10 minute înainte.

Km 256 - 319 Găești- Târgoviște - Valea Lungă. Obiectivul meu imediat era să ajung pe lumină la Târgoviște și exact lucru ăsta am făcut. La ora 21:22 eram la intrare în oraș. Fac o poză de peisaj și merg înainte pe ruta afișată de gps cu scopul să găsesc stația peco petrom. La 2 km de la intrarea în orașul care este viu la ora asta și plin de viață, găsesc acea stație. Merg în interior si iau un bidon de sana și două sandvișuri, cam scumpe ce-i drept. Mâncarea pentru mâine dimineața și la prânz. Profit de pauză și mă echipez de mers noaptea, la fel procedez și cu bicicleta, apoi plec spre Pucioasa. Doar că a mai trebuit să merg câțiva kilometrii ca să ies din oraș. Prin oraș încă mai erau deschise o grămadă de fastfood-uri si diverse localuri. DN71 spre Pucioasa este foarte aglomerat, dar înaintez destul de bine, deși drumul este în urcare ușoară 1-2%, pe alocuri chiar 3%. După 15h25' ating km 300, deci jumătate de cursă. Mai rămân de parcurs 19 km până la odihnă, nu ușori. Mai merg puțin prin Pucioasa, apoi virez dreapta pe DJ710 și imediat începe o urcare abruptă. Drumul este proaspăt asfaltat, este perfect. Nu vreau să mă laud că am urcat cățărările alea pe bicicletă, dar până la Vârfuri am făcut și push bike. Partea grea a zilei de astazi era depășită, timpul era excepțional, aveam șanse mari să ajung până in 12 noaptea la odihnă. Pe coborâre la o bifurcație văd în față mai multe echipaje de poliție, mașini, ofițeri, cadeți. Un ofițer întinde bagheta în fața mea și mă trage pe dreapta. Incredibil, îmi zic !!! La câteva secunde în spatele meu apare o parte din colegi. Și ei sunt trași pe dreapta. Pentru prima dată oprit de poliție în trafic. Doar că domnii polițisti erau puși pe glume și au făcut o oprire de rutină. Când au văzut că suntem echipați corespunzător ne-au urat succes și ne-au lăsat să plecăm. Doar puțin am mai mers și am ajuns la Valea Lungă. 16h39',319 km ora 23:43. Excelent exclam în sinea mea, foarte bine, mă încurajez. Este ștampilat BC de Iulian, Carolin ne aduc o tavă de pepene. Mănânc câteva felii, apoi îmi iau dispozitivele de pe bicicletă și mă bag la somn. Era o temperatură plăcută în sală. Scot păturica din rucsac, mă întind pe saltea și somn. Au mai trecut câteva zeci de minute, până am căzut într-un somn adânc. Dar a fost bine și bun, chiar dacă pe la 3:55 m-am trezit cu mâna amorțită că am dormit cu ea sub mine, iar la ora 4:00, am fost înștiințat de Carolin că este timpul să mă trezesc. Înainte să ne băgăm la somn, noi biciclisti înștiințăm organizatorul la ce oră trebuie să ne trezească. Merg la dușuri, mă spăl cu apă rece, imi pun bluza termică pe mine,apoi tricoul curat, pantaloni de schimb. Ies afară echipez bicicleta, mănânc două banane, bag apă în bidon și la 4:32 plec spre PC 7.

Km 319 - 420 Valea Lungă - Moreni - Maia. Nu apuc decât să ajung în Moreni că deja era ziuă afară, așa că opresc dispozitivele de luminat. De la Moreni urmează un fals plat în coborâre, unde se merge cu viteză și exact lucrul ăsta îl fac. După ce traversez DN1, în localitatea Potigrafu fac prima pauză mai mare să mananc sana cu sandvișul luat ieri. Pică chiar bine. De aici nu mai merg mult și pe raza localități Lacu Turcului ating borna 400 km în 4h de când am plecat de la Valea Lungă. Un timp bun. Mai aveam 20 km până în PC, unde ajung pe la 9:28. Afară începe să se încălzească. Fac poza de control cu supermarketul, apoi traversez strada și stau ceva timp la umbră. Meditez la cei 180 km rămași și îmi fac calcule pe unde o să mă prindă canicula. Cele 38°C anunțate. Mai ronțăi una alta și rămân mirat că nu a mai trecut niciun coleg. Mă pun în mișcare.

Km 420 - 483 Maia - Lehliu Gară. A început să se simtă oboseala. Nu mai am putere să împing în pedale. Clar trebuie să mănânc ceva proteic. Așa că în prima localitate unde găsesc un magazin, mă opresc și iau un bidon de sana. Profit de o lizieră de pădure aflată pe raza localități Moldoveni și mănânc, ultimul sandviș cu sana. Merg încet și mă apropii de localitatea Axintele. Urc panta și caut un loc la umbră. Îl găsesc lângă o fermă pe un gazon verde sub un brad. Mă întind pe iarbă și bag rucsacul sub cap. Ce bine este să stai întins și la umbră. Rămân uimit, că nu m-a depășit niciun coleg, deși am avut o grămadă de pauze. Mai greu, dar mă ridic și merg spre Lehliu traversând câmpiile întinse ale Bărăganului. Ajung la PC 8. Ora 13:20, km 483, timp rămas 9h40 și 117 km de parcurs. Decid să fac o pauză mai mare. După ce ștampilez BC. Primesc o sticla de pepsi una de apă din partea organizatorului și merg în spate unde mă așez la o masă. Pe foaia cu semnături nu erau decât câteva. Chiar nimeni să nu fi trecut în tot acest timp. Comand o mancare de fasole cu salată. Chelnerul mi-a făcut o surpriză plăcută și în momentul în care am platit a folosit un card de reduceri, pentru că eu l-am uitat acasă. Vine mâncarea și încep să mă bucur de ea. Nu apuc să termin și apar primii colegi. Adi, Oana și alți 3 colegi. Îl întreb pe Adi dacă mai sunt și alți și îmi spune că înca 3 nu mai fac pauză de masă la Partid și că continuă. Mai stau 15 minute, mă echipez și plec. Ce căldură! 

Km 483 - 546 Lehliu Gară - Manăstirea - Luica. Parcă pedalam în fața sobei. Depășesc repede cei 10 km până in Valea Argovei și la magazinul din intersecție mă opresc să fac o realimentare cu apă să-mi ajungă pâna la Manastirea pe cei 19 km rămași. De obicei, duminica, în satele de câmpie magazinele sunt închise în jurul prânzului. Deși este o zonă clasică de șes, drumul spre Manastirea arată ca unul dintr-o zonă deluroasa. Multe urcări și la fel de multe coborâri. Practic sunt acele gropi în formă literei V unde nu există tranziție între coborâre si urcare. Îți ei elan pe coborâre, ajungi la baza urcări și din inerție urci mai bine de jumătate din pantă. Astfel fiind nevoit sa dai din pedale foarte puțin. Salvezi energie. M-a impresionat o baltă Mostiștea, peste al carui dig treci in localitatea Frăsinet și continuă spre sud, cu o altă baltă, care cred că este cea mai mare din Bărăgan. Mai trec câteva "gropi" și ajung la Manastirea. Soarele arde de sus, iar la nivelul solului miriștile și asfaltul clocotesc. În localitatea din sudul țări găsesc o bancă liberă pe dreapta fix la intersecția cu DN31. Petrec ceva timp la umbră. Când îmi revin merg la magazinul de peste drum și mă realimentez cu apa rece. Apa din bidon nu rezistă rece nici 5 km și apoi devine bună de duș. Noroc că am luat rucsacul de la Valea Lungă și am reușit să bag sub haine restul de apă să se păstreze cât de cât rece. Urmează să traversez 26 de km de drum fără nicio localitate, doar câmp și pădure. Cu plinul făcut, plec la drum. Merg 2,5 km pe DN31 și apoi virez dreapta în ușoară urcare pe DJ403, că despre el este vorbă. A două oară pe aici, de data asta sub soarele arzător, primă dată, noaptea, de am înghețat de frig încât nu am putut mânca niciun sandviș, că așa rău tremuram. Partea proastă acum, este că soarele bate din față-dreapta, partea bună, drumul este excepțional de bun, chiar dacă este în ușoară urcare. Mă adaptez și aplic o tactică că să evit soarele. Privesc în față câteva sute de metri să văd dacă sunt găuri în drum, apoi bag capul între umeri și pedalez uitându-mă tot timpul în dreapta la marginea drumului. Am împărțit cei 26 km în două, ca după 13 km rulați să fac pauză de hidratare, dacă simțeam nevoia chiar mai devreme. Spre uimirea mea am mers excepțional de bine și am ajuns la porțiunea de pădure unde aproape de ieșirea din lizieră am făcut pauza. Iau rapid un plic cu săruri de hidratare și mă odihnesc ceva vreme. Nu mai aveam mult până la Luica, așa că ies iar în câmp deschis și pedalez fix în același fel. Mă bucur ca un copil când ajung în localitate. Din mers întreb două doamne de pe margine unde este gara Luica, unde aveam PC9. Acestea îmi raspund că la aproximativ 2km în față. Nu mă uit la gps și stau cu ochii când în dreapta când în stânga să văd gara, dar gara lipsă. Merg, merg...apare indicatorul cu sfârșit localitate Luica, după care urmează o urcare nu prea ușoară. Ajung în vârf epuizat și mă dau jos de pe bicicletă. Mă întreb; să fi trecut pe lângă gară? să fi făcut ce-i 2 km? să fi făcut mișto de mine cele două doamne, păreau serioase în gesticulații. Mă uit pe gps și observ că undeva mai în față la câteva sute de metri, calea ferată intersectează drumul, poate este ceva acolo, îmi zic! dacă nu trebuie să mă întorc în localitate, ceeeee !!! să mai urc odată dealul ăsta, nuuu! Fac poză cu intersecția și îi zic lui Iulian că am ratat PC9, dar de coborât nu mai cobor. Scot telefonul, deschid google maps, dau pe localizare și după ce mă găsește, măresc harta până îmi arată simbolul gări. Respir ușurat. Mă urc pe bicicletă și ajung în dreptul intersecției odată cu trenul. Culmea, oprește chiar pe drum, se urcă niște oameni și după ce pleacă apare în toată splendoarea o baracă pe care scria "Stația CFR Luica". Fac poza, trec calea ferată si stau la umbră. Era ora 17:51 și eram la km 546, încă 54 km și 5h la dispoziție să termin cursa. Mă urc pe bicicletă si pedalez spre următoarea localitate, unde vreau să fac o pauză mai mare ca să mananc ceva.

Km 546 - 580 Luica - Poșta. Ajung în localitatea Șoldanu și pe stânga DN4 mă opresc la un mini market. Îmi iau un iaurt și o pungă de cipsuri, mă așez pe prag și încep să mănânc. Ciudat că nu m-am întâlnit cu cei 3 colegi din față plecați de la Lehliu Gară și nici alții din spate nu au trecut. Asta este îmi zic. Gata cu mâncarea, gata cu pauza, trebuie să ma concentrez pe ultima parte. Mai rulez câțiva kilometrii pe DN4 și în Budești virez dreapta. Trec de localitatea și mă apropii de Vasilați, mergeam binișor. Dintr-o dată am început să am ușoare stări de vomă. Nu mă durea stomacul, ci doar aveam senzația de a vomita destul de frecvent. Mai aveam 19 km până la PC10 și 39 km până la final. Ce fac, a fost întrebarea ? Tocmai acum ! Nu prea mă împac cu gândul și pedalez cu 9-10 km/h. Mă gândesc că a fost o stare de moment și vreau să cresc viteză. Cum creșteam viteza apărea și senzația de voma și mai acută. Mă opresc pe marginea drumului și încep să fac câteva exerciții de respirație, poate-poate scap de starea asta. Trag aer direct în stomac, de câteva ori. Mă urc pe bicicletă și pedalez foarte încet de zici că sunt la plimbare prin parc. Apoi îmi aduc aminte de metoda lui Wim Hof și de cartea lui despre cât de importantă este respirația în astfel de situații și nu doar. Pedalez încet și bag câte 10 cicluri de respirații adânci, apoi o iau de la capăt și o țin așa până ajung la indicatorul cu localitatea Poșta. Dacă in Luica gară PC9 am fost la 17:51 la PC10 am ajuns la 20:10, deci după 2h19'. Km 580, eram așa de aproape, mai aveam 20 km și 2h50'. De când m-a prins starea de vomă nu am mai pus gura pe apă și pe nimic altceva. Simțeam uscăciune în gură, iar buzele erau de celofan. Am tras atât de mult aer în stomac, cred că umflam toate cele 4 roți ale mași, dar acum îmi este bine. Hai că mai este puțin, mă încurajez. Fundul mă durea și el.

Km 580 - 600 Poșta - București. Având atât timp la dispoziție decid să mă opresc la un magazin alimentar, deși nu am făcut nici 200 metri de când am plecat de lângă indicator. Intru în magazin și iau o sticla de apă minerală "cu bule" ,rece, Borsec. În magazin era o doamnă de 70+ ani. O întreb cine vinde aici și îmi raspunde cu o voce foarte colorată ca eu. Îi plătesc și ies afară. O întreb dacă pot să stau pe scaunul cu pernă și îmi raspunde la fel de vesel că da. Iau bidonul de la bicicletă vărs apa, clătesc bine supapa și pun jumătate din sticla de apă cu bule. Îmi umezesc buzele, apoi iau o gură și o înghit ușor. Repet acțiunea de câteva ori, până îmi dispare uscăciunea. Las sticla doamnei, care îmi mulțumește și plec spre București. Ajung în Cernica, trec pe sub autostradă, urc în localitate și merg pe marginea lizierei de pădure de stejar spre centura Bucureștiului. Din spate mă depășește primul coleg care mergea foarte tare. Ajungem aproape în același timp la CB. Când îmi ridic capul, în fața lui, trecuse deja CB, alți doi colegi. Ouh! Mai sunt 5 km și după ce depășesc traficul aglomerat din București, ajung la final după 38h20'. Primesc felicitari de la Iulian, intru cu bicicleta pe terasa Gril la Family și încep să dezechipez bicicleta. Mă așez pe scaun și încep să realizez că am terminat a-6-a cursă de 600 km. Rând pe rând au început să apară și colegii.

Concluzii:

-cursele de 600 km, nu sunt în general ușoare, dar canicula a îngreunat-o destul de mult, atât în prima zi, dar mai ales în a doua zi.

-strategia făcută înainte de cursă a fost bună și m-a ajutat enorm să termin cursa.

-cele aproximativ 4 ore de somn la Valea Lungă, au contat enorm și s-au resimțit chiar pe drumul de întoarcere spre Pitești, când nu am mai fost nevoit să trag pe dreapta pentru odihnă

-am mers pe toate condițiile meteo (ploaie, vânt, ger, caniculă), însă, cât de mult am urât vântul din față, canicula este crâncenă

-am trecut cu bine peste starea de vomă, folosind metoda Wim Hof, cu serii respirați adânci.

-termin a 6-a cursă de 600 km, din 10 încercări.

-obțin al 6-lea titlu de Super Randonneurs

-depășesc bariera de 16000 km brevetați