BRM600 Supremus! Vant si canicula! (5-6 iul 2025)

Ziua de 5 iulie a venit, vremea nu arată prea bine, dar sunt prezent la startul brevetului de 600 km. În drumul spre al 7-lea Super Randonneurs, trebuie sa trec si prin astfel de situații.

Km 0 - 49 București (Parcul Teilor) - Pădurea Baba Ana(Troiță). După un start bun și o încercare de a mă ține de pluton, renunț repede și mai mă gândesc odată,la cat am de rulat. La tura asta sunt în teste, ca atare trebuie să abordez altfel rulajul pe bicicletă. După ce ies din București am parte de vânt puternic din față care mă încetinește substanțial, dar nici nu forțez. Constat bătea cu 20km/h, iar la rafală cu 40km/h. În zonele cu sate, eram mai feriți de rafală, dar când ieșeam în câmp deschis era groaznic. Primii 50 km îi pot caracteriza foarte simplu, vânt din lateral, vânt din față, numai din spate nu.

Km 49 - 118 Pădurea Baba Ana (Troiță) - Lehliu Gară (La Partid). Trece binișor de ora 10:00 și atmosfera începe să se încălzească. După prima oprire în punctul de control pentru check-in, mai fac o oprire ceva mai departe, prin localitatea Luica, pentru că urmează 25 km fără localități. Îmi fac plinul cu apă rece, beau și o doză de cola. În timp ce stăteam la masă, trece pe lângă mine un coleg (Alex). Îi fac cu mâna și se oprește și el. Stăm puțin de vorbă și plecăm împreună.  După calculul meu ar trebui să am vântul din spate sau lateral spate, dar cu fiecare kilometru avansat lucrurile nu stăteau deloc așa. Suflă tare și suflă din stânga față. Este deranjant, pentru că pe această porțiune ar fi trebuit să merg relaxat cu o viteză de peste 30 km/h. După 25 de km rulați schimbăm brusc direcția la 90° și vântul suflă tot din față, doar că aici mergem puțin și la prima terasă ne oprim. Facem o pauză mai mare. Mâncăm înghețată, bem apă rece, umplem rezervoarele. Din spate nu mai vine nimeni. De la Mânăstirea unde am făcut pauza, până la Valea Argovei ar trebui să avem vânt din spate, dar după ce ne punem în mișcare, avem parte de o surpriză neplăcută. Vântul bate tot din față. De neînțeles acest lucru. Ar putea exista o explicație, vântul își schimbă des direcția de unde bate, ori relieful schimbă curenți. Până acum vântul ne-a fost adversar, nu prieten și asta se cunoaște după ce trecem borna primei sute de kilometrii în 5h16'. Drumul până aici a fost perfect pentru un rulaj bun, mai ales că eram abia la începutul cursei. Mai facem o pauză mică în Valea Argovei, după care rulăm încă 10 km până la al doilea PC de la Lehliu Gară. Temperatura crește în intensitate și fiecare pauză este bine venită. Facem check-in-ul în aplicație, semnăm pe foi, ne răcorim puțin la ventilatoarele care suflă jeturi de apă pulverizată. Cum eu am uitat sandvișurile acasă, ca niciodată, hotărăsc cu Alex să nu rămânem să mâncăm aici ci să luăm câte un sandviș de la profi. Sandvișul îl mănânc din mers.

Km 118 - 144 Lehliu Gară (La Partid)- Indicator sat Sărulești. Un drum foarte frumos, pe care l-am parcurs de multe ori. În această zoană am făcut cele mai multe opriri pentru fotografii. La grădina cu lavandă, in micul sat Fântâna Doamnei, dar și pe drum. Ajungem destul de repede si la PC-ul 3. Căldura este destul de mare. După ce facem check-in-ul ne dăm la umbră sub un copac de pe marginea drumului.

Km 144 -207 Sărulești Sat - Grădiștea(Rustic Pub). Cu vântul chinuitor din față rulăm încet, dar ne mișcăm. Abia după ora 20:00, scade serios în intensitate, spun meteogramele. Cu vântul care suflă tare și caniculă timpii noștri au de suferit. După alte pauze scurte, reprize de hidratare, ating borna celor 200 km în 11h47'. Apa din bidon, era adesea mai caldă ca la robinet. Ca să beneficiez de puțină apă rece, după ce cumpăram un bidon de 2l și umpleam rezervorul de pe cadru, scoteam aerul din el împachetându-l, apoi îl băgam în tricoul de rezervă, pe care îl acopeream cu alte haine și o pungă de plastic și-l împingeam adânc în rucsac. Ajungem si la PC 4, în localitatea Grădiștea (Rustic Pub). Deja avem peste 12 ore de mers, iar soarele a coborât bine spre apus. Chiar dacă rămâne zăpușeala, scăpăm de razele lui fierbinți. Facem check-in-ul în aplicație și plecăm fără să ne odihnim. Mai aveam fix 100 km până la punctul de odihnă. Chiar dacă ne-am fi dorit să ajungem pe lumina zilei, la cum a arătat vremea ne mulțumim să ajungem pe la 1-2 noaptea.

Km 207 - 307 Grădiștea(Rustic Pub) - Videle (Sala Sporturilor). Aproximativ 60 de kilometrii din acest sector traversează localități din Ilfov sau zona de proximitate ale acestora. Sector de drum străbătut de multe ori. Trec la trenă și cresc ritmul. Se pedalează bine, chiar dacă mai adie vântul. Soarele este pitit după case și copaci, încât razele lui ne mai intersecteze drumul parțial. Vreau să beneficiez de lumina de afară și să merg cât de mult pot, așa că trag tare. În Balotești mai facem o pauză de masă. Profit de faptul că suntem 2 și intrăm rând pe rând într-un supermarket să ne aprovizionăm. Un suc mic de fructe, un iaurt, un sandviș și un baton de ciocolată. Mâncăm pe repede înainte, ne urcăm pe biciclete și pornim la drum. Urmează Buftea, Ciorogârla, mici pauze de odihnă sau hidratare și spre uimirea mea, încep să resimt disconfort la fund. Ajungem pe la km 260 și lăsăm zona limitrofă a Bucureștiului în urmă. Parțial drumul spre Videle l-am mai făcut, încât îl cunoaștem. Până la punctul de odihnă de la km 307, ar mai fi de  notat multitudinea câinilor care m-au fugărit. Să fi fost 6-7 meciuri cu ...marș! Ajungem în Videle, iar după încă un kilometru, la sala de sport. Culmea, gazdele ne spun că trebuie să mai sosească un grup de 12 cicliști. Ouh, cum așa!? Era ora 2:00 noaptea. Băgăm bicicletele pe coridor, demontez toate dispozitivele și le bag în cască. Urmez instrucțiunile gazdelor. Intru la baie cu rucsacul. Il las într-o antecameră și merg să fac un duș. Apa rece și gelul de duș chiar mă revigorează. Schimb pantaloni de ciclist, tricoul și merg în sală unde mă întind pe saltea la somn. Era foarte cald înăuntru, că nu a fost nevoie de pătură. Stabilesc cu Alex, înainte de somn, sa fim treziți la 5:30. Somnul cu vise vine rapid, nici nu știu cum au trecut cele 3 ore.

Km 307 - 367 Videle (Sala de sport) - Roșiori de Vede (Monument). Suntem treziți, ne facem menajul, mănânc o banana, îmi prepar un pahar de proteina pudră, ne luăm la revedere de la gazde și plecăm la drum. Din păcate nu am luat de acasă crema de gălbenele, ca să diminuez din efectul dureri dorsale. Pantalonii cu bretele sunt cauza, pentru că nu au scos transpirația suficient de bine, mai ales în partea unde s-a suprapus cu bluza. Drumul până la Roșiori a traversat niște câmpuri întinse dar și zone de podiș unde nu au lipsit coborârile dar și urcările. Deși s-a anunțat o zi caniculară, mult mai fierbinte ca ieri, cerul este acoperit de nori. Acest lucru face plăcut rulajul. Suntem depășiți de un grup de 4 colegi, dintre ei doar pe Adi și Alex îi cunosc. Ajungem în Roșiori, găsesc o farmacie și din fericire găsesc o cremă de fricțiune. O singură dată am mai pățit lucrul ăsta să fiu nevoit să folosesc crema de fricțiune. La punctul de control de la monument am găsit un loc unde să-mi masez fundul. Revitalizare!

Km 367 - 466 Roșiori de Vede (Monument) - Giurgiu (Monumentul lui Ulise) .Plecăm de la monument cu gândul să găsim un magazin de unde să cumpărăm ceva de mâncare, ieșim din Roșiori și când să intrăm pe drumul spre Alexandria, ne oprim la o terasă unde mâncăm câte o înghețată și facem plinul cu apa. Cu gândul la mâncare (shaorma), pedalăm spre Alexandria. Drumul este în regulă, se rulează bine. Vremea ține cu noi, cerul este încă acoperit de nori, chiar dacă alertele pe telefon ne anunță ca este caniculă cu temperaturi ce depășesc 40°. Chiar râdeam și mă întrebam unde este canicula? Noi am mers pe DJ601f, că așa era traseul, însă în apropierea de Alexandria noi am ajuns pe un fel de centură care ocolea orașul. Asta era ruta, trebuia să o respectăm. Așa că adio shaorma noastră și nu doar. La marginea orașului aveam 409 km rulați. La consultarea hărți, constat că până la Giurgiu avem să mergem pe un drum DJ504, care traversează o câmpie și doua localități. Deși câmpie, ne-am fi așteptat să fie plat, dar drumul este valonat. Prima localitate este abia la 12 km de Alexandria. Aici facem o oprire de realimentare și odihnă (Cernetu). Următoarea localitate (Putineiu) este la aproximativ 30 de km. Ne punem în mișcare. Ochii mei sunt spre cer. Mesajele Ro-Alert abundă. În atmosferă era zăpușeală, asta o simțeam din plin. Privind în spate norii încep sa se spargă. Drumul este excepțional de bun, deși pe el circulă numai utilaje agricole in mare parte, dar asfaltul de calitate îl face rulabil. Oriunde ai privi, in față în spate, în lateral, linia orizontului ne arată doar câmpuri întinse de cereale. O scurtă coborâre ne duce în localitatea Putineiu și odată cu asta cineva a deschis brusc ușa la cuptor. Aici ne-a prins codul roșu de canicula. Ne oprim la primul magazin din localitate. Îmi cumpăr o pâine feliata, niște salam, îmi fac câteva sandvișuri pe care le mănânc pe loc. Îmi fac și un bidon de săruri de hidratare pe care îl consum încet. Cumpăr un bidon de apă minerală. După o jumătate de oră petrecută acolo, ne punem în mișcare. Abia mergeam. Drumul era prost, peticit, cu denivelări mari, fundul meu. Abia m-am împăcat cu durerea. Cei 12 km până la Giurgiu, au fost parțial în coborâre și asta a atenuat efortul de a pedala. În Giurgiu asfaltul clocotea, drumul până la Monumentul lui Ulise parcă nu se mai termină. Cele câteva treceri peste calea ferată îmi aduc aminte că nu sunt singur pe bicicletă ci cu durerea dorsală. Când ajung, gândul meu era cum să plonjez în Dunăre.  Facem rapid check-in-ul și stabilesc cu Alex să mergem la o shaorma. După ce străbatem juma de Giurgiu și întreb în stânga și-n dreapta unde găsim o șhaormărie, la ieșire spre DN5 în sfârșit avem noroc. Mese, scaune, umbră, un fel de terasă avea să ne fie gazdă pentru masa noastră. O shaorma mică de pui, cu o doză de cola au intrat extrem de ușor.

Km 466 - 513 Giurgiu (Monumentul lui Ulise) -Comana (Statuia lui Vlad Țepeș). Cea mai grea porțiune de traseu, nu că ar avea câteva cățărări scurte, ci datorită codului roșu de caniculă. Amplificată de  asfalt, de traficul de pe D5. Atât de rău resimțeam căldură că la 7-8 km rulați făceam pauză. Apă minerala, apă plată, turnam în mine și tot nu mă săturam. Scăpam de cele 4 cățărări și drumul devine parțial ușor. După ce ieșim din Băneasa, virăm stânga spre Localitatea Mihai Bravu și avem în față la orizont o lizieră de pădure. Spre ciuda noastră drumul virează ba stânga, ba dreapta evitând să traverseze pădurea. Ajunși în localitatea Mihai Bravu, Alex vede niște aspersoare care udau niște gazon. Am lăsat bicicletele pe marginea străzi și ne-am băgat sub ele ca să ne răcorească. După ce se opresc, ne punem în mișcare și până la Comana mergem prin pădure. La monument facem check-in, trecem strada și ne alimentăm de la supermarket. Când să plecăm harta de la gps, îmi joacă feste și mă contrazic cu Alex încotro să mergem. El susținea o direcție eu alta. Până la urmă întorc bicicleta și mă îndrept spre el. Avea dreptate, direcția lui era corectă.

Km 513 - 551 Comana(Monumentul lui Vlad Țepeș)- Luica gară. Trecuți de bariera celor 500 km drumul până la gară, aveam să-l parcurgem în mare parte pe întuneric. Am avut o porțiune de drum unde am tras tare prin comunele Hotarele și Isvoarele. Aici profităm din plin de multitudinea de izvoare și ne oprim să ne răcorim, dar să și echipăm bicicletele pentru mersul noaptea. Ajungem la gara Luica pe la 22:30. Practic mai aveam 49 km până final și o oră jumătate din timpul oficial, deși Iulian ne-a făcut un cadou frumos, datorită caniculei și ne-a suplimentat timpul cu 4h.

Km 551 - 601 Luica gară - Grill la Family. Ce-i mai grei kilometrii ai cursei. Aici se adună tot, picioare grele, oboseală, acumulatori descărcați, etc. Pe aceasta porțiune am făcut 3h30'. Ceasul m-a atenționează când se descarcă, dar datorită stări de oboseală nu l-am auzit. La fel se întâmplă și cu farul de la bicicletă. Alex are și el probleme cu gps-ul care se descarcă total. Trec la trenă și trag tare ca să ajungem în Cernica, pentru a profita de lumina stradală. Cum ajungem în localitate, ne oprim în stația de autobuz ne așezăm pe bancă. Alex era vădit extenuat și s-a întins cu totul pe bancă. Eu am băgat ceasul la încărcat și am încercat să aduc cursa înapoi, dar din păcate nu se mai poate face nimic. Noroc că garmin edge explorer a funcționat și am putut salva cursa. Cu ultimele resurse, ne urcăm pe bicicletă și parcurgem ca la o plimbare prin parc ultimii 8 kilometri. Când fac check-in-ul în aplicație, văd mesajul de la Iulian, dacă am sosit. Atât eu cât și Alex îi răspundem. Fac câteva poze, ne luăm la revedere și plecăm fiecare într-o direcție. Alex spre casă, eu spre mașină.

Concluzii:

-Este a doua cursă când resimt un disconfort accentuat în partea dorsală. Dureri de fund au mai fost, dar nu așa acute. Probabil lipsa de respirabilitate a salopetei

-Alex a dus trena în permanență, un lucru măreț, pentru care îi mulțumesc. Deși am avut perioade când puteam merge mult mai tare pe distanțe mai mari. Dar am zis să nu forțez, dat fiind diagnosticul de acum o lună și sa rămân cu el.

-Oricât de rău ar fi vântul și oricât de mult m-ar încetini, canicula este crâncenă, mai ales atunci când primești ro-alert, cod roșu de caniculă

-Încă o tură de 600 km finalizată cu succes. Dacă nu ar fi existat extra timpul dat de Iulian, nu mai mergeam după Alex și aș fi profitat de starea de bine ca să rulez mult mai tare.

-Ceasul mi-a spus că am pierdut 14 litri de lichide în cele 42 de ore. Eu cred că am consunat mai mult.

- Acasă pe cântar aveam cu 3 kg pe minus.