L'Étape Romania by Tour de France ! (27 aug 2023)

L'Étape Romania by Tour de France  a picat anul asta pe 27 , într-o zi călduroasa de august. Pre înscris de anul trecut din dorința de a participa la prima mea cursa, concurs cu bicicleta de sosea intr-un cadru care seamănă cu unele etape din marile tururi.

Ziua de start se apropie si încă nu s-a anunțat când se dau kit-urile de concurs. Abia cu o săptămâna înainte de start aflu ca aceste kit-uri se ridica doar in ziua de sâmbătă, 26 august indiferent ca ești din București sau provincie. Pentru mine lucrul asta a însemnat încă un drum la București si cost suplimentar, fata de bugetul alocat. Din start un mare minus.

Duminica dimineața plec spre București. Ajung in zona Cotroceni si încerc sa las mașina in zona, pe o strada, dar pentru a evita alte probleme, decid sa o duc in parcare la mall (Afi Cotroceni). După ce fac ultimele pregătiri mă urc pe bicicleta si pornesc spre Piața Constituției, locul de start. Pe strada, din toate direcțiile veneau cicliști, fiecare dintre ei echipați cat mai colorați. Ajung in zona de start, dar nu mă opresc ci continui sa mă deplasez intr-un fel de încălzire in susul si josul străzi, scrutând cu privirea toata zona Race Village. La ora 8:30 se deschid zonele de start. Trebuie sa va spun ca numărul meu (bib) 572 a fost repartizat pentru zona de start 3. Nu aveam pretenții vis-a-vis de locul asta, pentru ca eram la prima participare. Erau 4 zone de start. Prima era pentru cursa scurta City Adventure de 14 km. Ei începeau cursa la ora 8:00. Apoi cei de la Ride 42 km si Race 85 km au fost împărțiți pe 3 nivele. Criteriul fiind performanta. Nivel 1, elite. Nivel 2 si nivel 3 restul.

Eu m-am înscris la Race 85 km. Aceasta cursa era un epilog pentru mine, pentru ca voiam niște concluzii in urma anilor de pedalat in ciclismul de anduranța. La momentul înscrierii am fost întrebat, de numărul de kilometrii parcurși intr-un an cu bicicleta si daca pot merge cu o viteza medie de 25 km/h. Partea cea mai interesanta a cursei era posibilitatea eliminări, daca nu ajungeai in timpii alocați pentru punctele de control. Acest lucru a crescut gradul de suspans si flama m-a prins si pe mine. Trebuie sa recunosc, ca de aceasta eliminare mă temeam cel mai mult. Nu era singura temere. Accidentele cu alți cicliști cum am avut parte la doua concursuri de mtb, trecerile peste sinele de tramvai, probleme mecanice, completau lista.

Merg către zona de start nivel 3 si întreb un organizator daca este corect așezarea aici si acesta îmi confirma. Fără sa-mi dau seama, fac greșeala si nu ma asez la rand ci prefer sa merg in zona Race Village sa-mi iau o cola. Apoi, normal a trebuit sa o consum, doar nu mergeam cu ea in buzunar. Așa ca pe la 8:50 mă îndrept iar spre zona de start. De data asta intru la 300 de metri mai in spate. Ce înseamnă asta ? Aproximativ 300 cicliști in fata. Înscrierile la L'Étape au fost sold out cu doua săptămâni înainte sa înceapă evenimentul. 2050 a fost numărul tuturor înscrișilor. Aproximativ 1600 la Ride 42 km si Race 85 km. Lucrul asta a contat enorm, chiar daca aveam sistem de măsura chiptime.

Se face ora 9:00 si startul se mai amâna 5 minute. Discursul primarului Nicușor Dan care a durat doua minute, verificarea unor străzi. Cursa se desfășoară pe bulevarde si  străzi închise complet traficului, plus ca vizează niște zone frumoase din capitala. Calea Victoriei, Arcul de Triumf, Piața Victoriei. Prin București am mers in fiecare an cu bicicleta la turele de anduranță, însă cu străzile închise niciodată.

Se da startul, pornesc dispozitivele de măsurare si aștept. Am folosit un garmin explore pe bicicleta si la mana garmin vivoactive 3. Biciclete cat cuprinde, de la mărci cunoscute si consacrate in tot felul de configurații la trek, gravel si mtb. Nivelul 1 apoi nivelul 2 si după 15 minute se pune in mișcare coloana din nivelul 3. Ajungem in zona porți de start. Fondul sonor a fost de excepție, mi-a plăcut foarte mult. Mai exact la sistemul de sonorizare se auzea cum bate o inima, iar in zona de start o formație de muzica bătea in tobe. O atmosfera impresionanta, care era mana in mana cu suspansul si iți făcea pielea de găina.

Începe numărătoarea inversa ...3,2,1 start.

Mă pun in mișcare, dar înaintarea este greoaie. La cat de lat este Bulevardul Uniri, acum pare o uliță pe unde nu ai loc sa treci. Deși se merge cu peste 25 km/h, eu puteam si mai mult. Chiar forțez, ies in stânga, mă bag pe dreapta, depășesc cate 5-6, dar tot nu merg la capacitate maxima. Frânez destul de des, nu găsesc trasa optima, mai depășesc câțiva. Caut cu privirea numere galbene (numere alocate pentru Race 85 km), greu găsesc cate unul. Parca nu îmi găseam locul aici, nu aveam stare. Orice oportunitate mi se oferă înaintam fără ezitare. Viram dreapta pe Bulevardul Mircea Voda si situația este aceiași. Este tot aglomerat. Kilometrii trec, unul după altul si ajungem pe Splaiul Unirii. Aici nu am mai rezistat, când întâlneam un blocaj, intram pe contrasens si acceleram. Abia când am virat stânga pe strada Nicolae Teclu, lucrurile au început sa intre intr-un anumit sens. Odată cu asta si media mea de mers a început sa crească. Am ajuns chiar la 31.2 km/h. Pedalam intens, greu de crezut si pentru mine ca mă apropiam de 40 km pedalați si media era peste 30km/h. Mi-a plăcut succesiunea de viraje stânga dreapta după ce am trecut de Arena Națională si trecerea pe Calea Victoriei. Ajung in zona start-finiș si mă încadrez pentru a doua tura. Acum este altceva, bulevardele sunt aproape goale. Cei ramași in cursa sunt destul de distanțați intre ei. Rar când mai vedeai doi cicliști unul lângă altul. Ajuns in Splaiul Unirii, efortul depus pana acum a început sa se vadă. Nici lunga linie dreapta a splaiului nu era un bun moralizator. Dar din spate trece un trenuleț din 7 cicliști pe lângă mine. Este momentul sa mă leg de ei si fix asta fac. Cresc ritmul de pedalare si mă așez in spatele lor. Vântul bate si el din fata dreapta. Se virează stânga pe Nicolae Teclu si viteza era undeva in jurul la 31 km/h. După al doilea viraj la stânga pe drumul Lunca Cetății, lucrurile se schimba. Vântul bate din spate, viteza creste la 35 km/h iar cei din fata încep sa se rupă de trenuleț unul cate unul. Cu greu rezist si eu. Când am revenit pe Splaiul Unirii am cedat si eu. Nu mai eram decât 4. Dar am continuat sa pedalez in jurul vitezei de 30 km/h. Bidonul cu apa s-a golit. Deși mai aveam de mers in jur de 20 km, aveam nevoie de apa. Ajung la Arena Națională si in 30" umplu bidonul cu doua sticle de jumătate si apuc sa beau si niște electroliți. Ouh, ce revitalizare. Parca nu eram eu. Am depășit momentul cu timpii si posibila eliminare, eram chiar bine in al doilea tur. Primul tur l-am făcut intr-o 1h18', aproximativ, pentru ca timpul real nu îl cunosc, ca am pornit dispozitivele înainte. Eram pe strada, pedalam, beam apa si acum un pic mai relaxat, chiar aveam timp sa privesc in laterale. Viteza a rămas la fel de sus, cu mult peste cum mergeam eu de fel. Trec pe lângă Arcul de Triumf si sunt la km 81. Încă 3 si ceva si ajung la start. Am reușit sa mai prind 2-3 cicliști din urma si sa-i depășesc. Parcul Izvor, in dreapta Palatul Parlamentului si finalul. Trec linia de sosire foarte entuziasmat.

Primesc medalia de finiser si merg in Race Village, unde servesc repede o cola. Mă uit pe cifre si încep sa realizez cum am mers.

Daca privesc aceasta cursa din punct de vedere al timpilor obținuți de mine, in raport tot cu mine înainte de a începe cursa, trag concluzia ca am rulat fabulos.

Aveam doborât recordul personal la cei mai rapizi 40 km. Aveam cea mai lunga distanta (85 km) parcursa cu o viteza medie de peste 30 km/h. Cu siguranță as mai fi doborât un record, la 100 km rulați. Daca 85 km i-am parcurs in 2h44', 100 km in cat puteam sa-i parcurg? Ciclismul de anduranță pe care il practic si ocazional cicloturismul sau diferite concursuri sunt complet diferite de cursa de astăzi. Acesta este motivul pentru care sunt bucuros de aceste performante. La anduranță, trebuie sa-ti gestionezi foarte bine energia, sa ai si pentru următoarea suta de kilometrii sau pentru următori 200-300-500 kilometri. Aici dai totul pentru 85 km. La cursele de anduranță nu as fi rulat niciodată atât de mult cu o medie de peste 30 km/h.

Daca ar fi sa vad performanta mea in raport cu locul ocupat la sfârșit (a doua jumătate a clasamentului), este mult de tras pentru a trece in partea cealaltă. Dar pentru ca aici am rulat alături de cicliști profesioniști (echipe continentale) sau cluburi sportive autohtone (steaua) si străine , care l-a final au înregistrat pentru distanta de 85 km timpi de genul 1h58', 1h59', performanta mea de 2h44' este chiar măreața. Chiar daca măsurătoarea a fost foarte precisa, chiptime, care iti indica timpul fix la trecere prin poarta de start - sosire, aglomerația de pe sosea a contat enorm. Am plecat din nivelul 3, aproape de la coada si primii 6-9 kilometrii am mers restrictiv. Nu puține au fost situațiile când am fost nevoit sa frânez. Poate ca 4 minute l-as fi câștigat evitând aceasta situație. Dar nu este rău nici așa. Traseul mi-a plăcut foarte mult.

In concluzie:

- Pentru a trece in partea superioara a clasamentului este mult de tras. Trebuie antrenamente specifice de viteza pe distante scurte.

- 85 km, rămâne cea mai lunga distanta rulata cu o medie de peste 30 km/h

- Bătăile inimi din sistemul de sonorizare si formația de toboșari, au creat o atmosfera plina de suspans la începutul cursei.

- Am avut cei mai rapizi 40 km

- In eventuala unei noi participări, anumite lucruri trebuie sa se schimbe, ca astfel concursul devine foarte costisitor. In mod special ridicarea kit-urilor de concurs.