Devetashka,Krushuna,Hotnitsa ! (21 apr 2025)

Cine se trezește de dimineață, departe ajunge. Așa s-a întâmplat astăzi cu noi. La ora 5:05 părăsim orașul natal cu destinația Bulgaria pe ruta Pitești-București-Giurgiu unde ajungem destul de repede. Cu câteva sute de metri înainte să ieșim din țară facem o oprire la o stație de alimentare cu carburant. Alimentăm, cumpărăm o vinietă de Bulgaria pe o săptămână (35 lei), că aia de weekend nu este valabilă astăzi și ne punem în mișcare. Plătim taxa de pod (Podul Prieteniei)(15 lei) și ajungem în Ruse. Ocolim orașul, pe centură, drum care arată groaznic și ne îndreptăm spre E85. Zona deluroasă pe care o traversăm este foarte încântătoare în razele strălucitoare ale soarelui. Părăsim E85 și intrăm pe E83 în același peisaj, dealuri întinse, cultivate cu cereale și liziere de păduri. Orașul Levski, a fost o bornă în drumul nostru spre primul obiectiv turistic:

Peștera Devetashka unde ajungem pe la ora 9:03. Deci 4 ore, exact cum era în itinerariu. Ajungem la capătul unui drum forestier, destul de larg, ce pare mai degrabă o parcare. Un individ își aranja masa cu suveniruri, semn important că există activitate și răspuns pentru întrebarea noastră, dacă oare în Lunea Luminată (așa numesc bulgari a doua zi de Paști) obiectivele turistice sunt deschise? Ne îndreptăm timid spre ceea ce pare a fi o gheretă de bilete. Anticipam bine locația. Ne poziționăm cu toții în fața ei și încercăm să ne folosim lingvistica pentru a spune ce vrem noi. Salutăm in bulgară (dobro utro), primim răspuns și începem negocierile. Cum nu aveam leva, încercăm să plătim cu leii noștri sau card. Nu ne iese nimic și trecem la alt limbaj, semne, scris. Într-un final se poate plăti cu cardul după ce funcționarul a descoperit problema de la pos. Biletul este 3 leva (paritatea leva-leu este 1 leva = 2,5 lei). Plătim un bilet family (6 leva). Nu suntem singuri pe drum, mai apar turiști și asta este un lucru îmbucurător. Trecem podul peste Râul Osăm și în fața noastră apare o deschidere uriașă în stanca de calcar. Intrarea este impresionantă. Înaintăm timid uitându-ne spre multiple deschideri din tavan. În dreptul fiecărui ochi, lumina și umiditatea au creat adevărate oaze de verdeață. Peștera este traversată si de un pârâu. În peșteră trăiesc aproximativ zece specii de lilieci conform informaților de pe panouri. În speranța că o să vedem și noi câteva exemplare sunt cu ochii lipiți de tavan. Aveam la mine și doua frontale cu destul de mulți lumeni pe care le-am folosit fără succes în părțile întunecate ale peșteri. Cum lilieci sunt mamifere nocturne, probabilitatea de ai vedea zburând la ora 9:30 este mică. Nici în crăpăturile tavanului nu-i puteam zări, pentru că distanța este foarte mare. În interiorul peșteri există urme ale civilizației umane din timpul Paleoliticului Mijlociu (70.000 mii ani), iar din perioada Neolitică s-au descoperit obiecte. Peștera a fost redescoperită în 1920, iar în 2011 s-au filmat câteva acțiuni din Expendables 2. Un afiș pe drumul de intrare in peșteră informează asupra acestui fapt. Ne îndreptăm spre ieșire mai mult sau mai puțin impresionați de mărimea peșteri și de lipsa liliecilor. Ne întoarcem la mașină unde servim micul dejun.

Nu foarte departe de această peșteră, la marginea localități Krusuna se află al doilea obiectiv propus spre vizitare. Parcul Maarata cu ale lui cascade. Drumul de 15 km până acolo îl parcurgem foarte repede. Localitățile întâlnite pe drum sunt dezolante, casele, cele mai multe dintre ele sunt dărăpănate, gardurile picate. Însă această imagine este ștearsă de câmpurile cultivate. Ajunși în parcarea frumos amenajată a parcului Maarata ne pregătim de cele doua drumeții planificate aici. La intrarea în parc este o ghereta unde se vând bilete. Nu știam de existența ei din ce-am citit. Așa ca fără leva la noi ne îndreptăm spre gheretă. Aflăm repede că nu putem utiliza cardurile, că nu există pos. Încep negocierile cu "dacă acceptă lei!". Trebuia să plătim 16 leva (13 leva family pack + 3 leva parcare). Ne înțelegem undeva la 40 lei, exact cât ar costa în leva, doar că noi aveam o bancnotă de 50 lei și nu aveam schimbat. La un moment individul cheamă pe cineva, care "ne ajută" în sensul că ne dă 20 leva pentru 65 lei. În cazul ăsta ieșeam mai bine dacă îi dădeam individului cei 50 lei fără să ne mai dea rest. În fine, intrăm în parc și mergem câteva sute de metri pe o alee asfaltată până la punctul unde încep cele două trasee. Pe o scândură de lemn, unde se distinge cu greu pe fond culoarea albastră scrie ceva în slavă, dar lucru ăsta contează mai puțin. Deja urcăm cei 100 metri de pantă abruptă printre rădăcinile pomilor. Aplicația mapy.ch îmi indica ruta exactă. Ieșim repede într-o potecă mai largă și începem să urcăm încet. Panta nu are o înclinație mare, dar sunt mici porțiuni mai abrupte. Ajungem repede în dreptul unei grote, traversăm un mic pârâiaș peste un pod de lemn și după care intrăm într-o mică poiană, poteca devine accidentată, dar cu gărduleț sau balustrade de protecție. Coborâri scurte, zonele mocirloase, podețe ne duc către o cascadă ce se aseamănă izbitor cu fosta Bigăr. Debitul nu este așa mare, dar este suficient pentru a pune în evidență frumusețea ei. Aici se termină traseul albastru. Facem cale întoarsă, iar pe potecă întâlnim destul de frecvent Gândacul Croitor (Morimus Funereus), cel care era să oprească construcția autostrăzi Pitești-Sibiu. Pornim pe traseul roșu, pentru siguranță și cu aplicația mapy.ch deschisă. Un indicator, ca și cel menționat mai sus, ne arată calea. Se urcă ușor, dacă o pot numi urcare, aproximativ 200 metri, iar cascada Krushuna este vizibilă din potecă în toată splendoarea ei. Vegetația din jur, apa limpede iți da senzația că ești într-un loc exotic, o insulă neatinsă din Pacific. Se traversează un pod și se ajunge în proximitatea cascadei. Este o cascadă naturală, în trepte. Privită de aproape îți dă senzația că sunt niște scoici așezate una peste cealaltă. Apa a erodat aceste calcare creând aceste forme. Cu greu am putut să mă dezlipesc de ea. Ușor-ușor ajungem la mașină. Afară s-a încălzit bine, temperatura a ajuns la 29°C.

Ne întoarcem către Levski, iar de aici ne îndreptăm spre un alt obiectiv avut în itinerariu și anume Cascada Hotnitsa. Traversăm zona de podiș și ajungem in localitatea Hotnița. Găsim greu loc de parcare pe strada îngustă. După ce coborâm din mașină atmosfera din jur, părea mai degrabă a unui talcioc, fum de grătare, muzică, multă gălăgie și foarte mulți oameni. După ce coborâm pe străduța îngustă cam 100 metri, scrutăm cu privirea încotro să apucăm. Mai înaintăm puțin și vedem cascada Hotnitsa, dar spre uimirea noastră nicio gheretă de bilete. Asta este, în sfârșit ceva gratis. Cascada are o cădere de 30 metri și este de un verde azuriu încântător. Urmează o serie de ședințe foto care să pună in evidenta aceste lucruri. Ochiul format de căderea apei este plin de pești. Parca lipsea ceva din peisaj, ceva nu era complet, niște informații din documentarea călătoriei nu se regăsesc. Atras de frumusețea locului omit sa scot itinerariu sa citesc ce lipsește. Sunăm strângerea, Max și Alex alergau dintr-o parte în alta, trecem cu toții podul peste Râul Bohot și îmi arunc privirea peste umăr. Niște persoane iau în piept  o urcare susținută și abruptă pe marginea cascadei. Asta este, îmi zic! Canionul ! Mă opresc și îi atenționez și pe ceilalți care este intenția mea. Aud niște oftaturi lungi...Să mergem, zic! La început, urcare abrupta, apoi cățărare la propriu, ajungem undeva sus, traversăm un pod suspendat făcut dintr-un buștean cu scânduri transversale care crește suspansul. Trecem printr-un culoar îngust, între doi pereți de stâncă, ce se termină odată cu trecerea pe sub o arcadă de piatra. De aici începe o întreagă serie de podețe din lemn ce traversează canionul dintr-o parte în alta. Trecerea între zonele cu diferențe de nivel mare era făcută pe niște scări, ce par mai degrabă o înșiruire de scânduri fără nicio logică. Tocmai acesta lipsă de logică face acest traseu spectaculos. Din stânga în dreapta și invers, fără să știm unde se termină, la fel ca adolescentele din spatele nostru (din România și ele) care ne întrebă dacă avem idee cât mai este. Ajungem pe partea dreaptă și aici avem de înfruntat escaladarea unor bolovani crăpați. Dacă până aici copii au înaintat fără probleme, aici clar au nevoie de ajutor. Exact lucrul ăsta îl fac. Încet, trecem și de acești bolovani și ajungem sus pe platou. Există și câteva marcaje, dar la cât de umblat era traseul nu aveai cum să te rătăcești. Odată ajunși, coborâm pe potecă până ajungem de unde am plecat. Coborârea este simplă și nu reprezintă nicio dificultate, doar atenție la bolovanii din potecă. Atât de mult mi-a plăcut acest traseu, încât era cât pe ce sa-l mai fac odată. Abia m-am lăsat convins să nu mai merg la încă o tură pe acolo.

Cu acest traseu punem capăt aventuri noastre în natură.

Concluzii:

-Două cascade foarte frumoase și interesante (Krushuna și Hotnitsa)

-Traseul prin canionul de la Hotnitsa, foarte, foarte frumos. Cam scurt, dar foarte spectaculos.

-La Parcul Maarata trebuie avut leva obligatoriu, pentru că nu au pos.

-Peștera Devetashka este foarte mizerabilă în interior

- 16 leva (Parcul Maarata) + 6 leva (Devetashka)+ 0 leva(Hotnitsa) = 22 leva (55 lei)