MONT BLANC (10 iul 2022)
-Nid d'Aigle -Tete Rousse ,2h40' urcare 4,2 km, 800 D+
-Tete Rousse-Goüter ,4h30 urcare 2,2 km, 668 D+
-Goüter-Vf.Mont Blanc, 4h30 urcare 6,21 km, 1200 D+
-Vf.Mont Blanc -Goüter, 2h coborare 6,21 km, 1200 D-
-Goüter-Tete Rousse-Nid d'Aigle, 4h50' coborare 6,42 km, 1500 D-
Harta Mont Blanc:Da
GPS Tracker:Da
Se fac aproape 24 de ore de cand am plecat din Pitesti si suntem inca in Italia,pregatiti sa trecem prin pasul Sempione spre Elvetia."Blitzkrieg-ul" nostru montan incepe sa păleasca(o zi drumul dus,o zi ascensiunea,o zi drumul de intoarcere).Dar, daca faci 3 ore Pitesti-Sibiu pe valea Oltului(160 km),ce pretentii sa mai ai.Am ales varianta cu traseul prin Elvetia pentru a evita taxele de pe autostrada A5,Italia(39 euro,230 km) si Tunelul Mont Blanc(48 euro,11,8 km tunel).Prin astfel de trecatori(pasuri) oricat ai vrea,nu poti merge cu viteza.Curbele stranse,pante abrupte ne-au incetinit substantial.Dar a fost perfect.Pentru ca asa am avut posibilitatea sa admiram frumoasa si curata Elvetie.Nu iti trebuie panouri de informare,indicatoare de atentionare,intrarea pe teritoriul Elvetian se vede prin curatenia desavarsita care exista pe acel pamât.Totul este aranjat si curat.
Prin trecatorile elvetiene
Alte lucruri nu pot spune despre Elvetia,ca tranzitarea teritoriului a insumat 140 km si am facut doar o alimentare cu carburant si o mica aprovizionare dintr-un magazin alimentar.Se vorbeste in germana,dar inteleg si engleza,accepta euro,paritatea fiind aproximativ egala.Urmatorul pas(trecatoare) prin care am trecut a fost Forclaz.Acest pas leaga Elvetia de Franta.Fara cuvinte traversarea aceastuia,mai ales ca l-am trecut la lasarea intunericului.Prima parte a urcari serpuite,este peste niste stanci,in plus pana la un anumit nivel sunt si case.Ultimii 50 de kilometrii i-am facut prin Franta.Mai intai am trecut prin Chamonix(denumit si capitala mondiala a "munțomanilor"),iar apoi am ajuns in Saint-Gervais-les-Bains(orasul destinatie finala).Era ora 1:00, cand parchez masina in gara La Fayet si fara sa mai stam pe ganduri ne pregatim de somn.Întindeam saltelele autogonflabile,apoi sacii de dormit si la scurt timp,deja eram in lumea viselor.
Ne trezim pe la 5:50 dimineata si incepem sa ne imbracam.Afara era placut si nici tipenie de om pe strada.In fapt,eram in parcarea gari Le Fayet,de unde oameni acolo?Cădem repede de acord sa ne imbracam in pantaloni de drumeție de vara si tricou.Ne impartim mâncarea și apa.Fixez pioleții pe rucsacuri.Scot coarda(sfoara) din rucsac si o las in masina pentru ca Mary nu a vrut sa se lege,in rest am luat tot echipamentul cu noi.Dupa ce încui mașina mergem sa cautam o toaleta.Căutam pe la gară,dar totul era închis,asa ca dupa ce trecem pe lângă mica gară a tramvaiului de Mont Blanc imi aduc aminte că pana sa ajung in parcarea gări am trecut pe lângă o toaleta publică.Aceasta era la cațiva zeci de metri de gară.Din fericire pentru noi,ușa era deschisă,dar pentru a respecta regulile am introdus 0.50 euro cenți așa cum era indicat pe un afișier.In zadar,nu s-a intâmplat nimic.Așa ca ne-am calibrat senzori aproape gratis.
Ne intoarcem in mica gară Le Fayet pe la 6:20 și pentru că era totul închis,ne apucăm să citim pe toate afișele versiunea in engleza.Nu scrie pe nicăieri un program când se incepe activitatea,dar in schimb găsimul programul cu prima cursă a Tramvaiului,care este la ora 7:00.Fac câteva fotografii și citesc istoria Tramvaiului de Mont Blanc.Pe la 6:30 apare o doamnă de statură medie,blondă,elegant imbracată,care ne saluta in franceză și se apropie de stația tramvaiului,deschizând ușa principală.Răspundem și noi salutului și o urmărim bucuroși.Iese din stație și ne spune că in 10 minute putem cumpăra bilete.Profit de acest moment și merg la mașină să manânc niște pâine cu mușchi țigănesc.Când mă întorc la stație Mary cumpărase bilete și in plus pe lânga noi au venit și alți drumeți.În timp ce așteptam tramvaiul printre noi ș-a făcut prezenta un barbat creol,inalt care a inceput sa intrebe de rezervare.Nu l-am luat in seama,ba chiar i-am raspuns evaziv la intrebarea,daca vrem sa urcam pe Mont Blanc.Noi i-am spus ca vrem sa urcam intr-o zi si sa coboram in aceiasi zi si ca nu vrem sa dormim la niciun refugiu.Deodata fata lui se schimba si buzele se deschid timid,spunand imposibil.Acesta a continuat sa ne interogheze,urmatorul accesoriu vestimentar fiind bocanci.Acestia ne fiind potriviti pentru o ascensiune pe Mont Blanc.Ma uit la Mary si ii spun ca individul asta lucreaza la o firma de inchirieri echipamente,pentru ca dupa ce ne-a interogat pe noi s-a mutat la celelalte persoane.Asa am reusit sa aflam si noi ce nationalitati se afla in statie cu noi.Doua poloneze,4 japonezi si restul autohtoni.Vine tramvaiul si ne urcam in el.Gasim repede unde sa stam pentru ca suntem cam 15 oameni.Mary se uita la ce scrie pe tricoul acelui individ.La o prima vedere "Garda du Mont Blanc".Lucru asta ne-a pus pe ganduri si la scurt timp au inceput intrebarile.Ce vroia acel individ.Tramvaiul pleaca si lasam in urma acest episod,bucurandu-ne de peisajele minunate din jur.In statia Saint-Gervais,Mary imi atrage atentia ca a vazut pe peron un al doilea individ care avea un tricou asemanator cu al celui care ne-a interogat.S-a urcat in al doilea vagon al tramvaiului langa colegul lui.Uitam repede acest episod,pentru ca in jur au inceput sa apara suprafete(seci) cu zmeura coapta,iar mai sus putin arbustii de afin ne-au incantat privirea.Chiar ne imaginam ca la coborare sa trecem pe aici pentru a ne infructa.Tramvaiul mai opreste in alte 3 statii,pana iese in golul alpin.De aici peisajele iti taie respiratia,muntii ne uimesc cu inaltimea lor.Ghetarii de pe crestele lor sunt foarte proeminenti.
Program Tramway du Mont-Blanc
Tarife Tramway du Mont-Blanc
Mica gara Le Fayet
tramvaiul vechi
in drum spre Nid D'Aigle
in drum spre Nid D'Aigle...
cu tramvaiul de Mont-Blanc
Suntem in drum spre cel mai inalt varf din Alpi.Trecem printr-un tunel de 100 metri si ajungem in statia Nid d'Aigle (2372 m).Coboram din tramvai si ne pregatim de plecare.Punem rucsacii in spate si cand dam sa plecam,langa noi isi face prezenta al doilea individ,care isi pune rucsacul jos si cotrobaieste prin el.Scoate o legitimatie si mi-o arata ,spunand ca este de la politia montana si ca daca nu avem rezervare la unul din refugii nu urcam pe munte.Lucrul asta a creat panica.In primul rand eram imbracati subtire,ca strategia era ca dupa ce ne dam jos din tramvai sa plecam la drum,dar pentru ca am fost nevoiti sa stam,am resimit racoarea dimineti si am fost obligati sa punem pe noi alte haine.Am incercat sa-i arat individului ca am trimis doua mail-uri de rezervare pentru Goüter de acum doua luni si ca nimeni nu mi-a raspuns.Acesta mi-a zis ca mail-urile nu sunt valabile ci doar apelurile telefonice.Mary ii cere un numar de telefon de la Goüter si acesta refuza sa-i dea,spunand ca nu stie.Mary apeleaza la omul de gara Nid d'Aigle,care este mai sociabil si la scurt timp acesta se intoarce cu numarul de telefon(33 4 50 54 40 93).Formez numarul si ii dau telefonul lui Mary sa vorbeasca.Dupa o incercare esuata,in care nu a raspuns nimeni,la a doua,o voce blanda de femeie raspunde si in doar cateva secunde de conversatie avem rezervarea mult dorita.Deci la drum,putin suparat ca am pierdut o jumatate de ora cu acest incident.Oricum nu mai era nimeni in jurul nostru,practic eram ultimi.Urcarea incepe abrupt pe langa creasta Les Rognes,dar fiind pe partea neinsorita,aceasta ne face bine,ca ne incalzim destul de repede.In scurt timp ajungem in zona insorita si ne dezbracam.După primii 200 m D+ ,o turma de capre stăteau camuflate pe niște bolovani,cu greu le puteai identifica.La inceput am vazut doar una,apropiindu-ma de locul unde statea am identificat si altele.De aici aveam si o imagine perfecta asupra celor doua refugii Tete Rousse si Goüter, partial si asupra poteci.Tot de aici incepe o zona arida,bolovanii sunt rosii,rar cand mai vedea-i un smoc de iarba.Pe harta este denumita Desert Pierre Ronde.Marcajele nu existau.Probabil,fiind o singura cale de acces catre refugii si aceasta bine batatorita,nu a mai fost nevoie de marcaje.
Nid d'Aigle
in drum spre Tete Rousse
pentru poza,normal si bacsis !!!
cate caprite sunt in imagine ?
Ajungem pe un prim platou dupa 400 m D+,schimband directia de mers spre dreapta,trecand pe langa Baraque Forestiere des Rognes.Traversarea acestuia este mai usoara,pentru ca lipseste inclinatia,insa rareori se merge pe pamant.Tot acest platou este format din lespezi,iar poteca le traverseaza.Dupa parcurgerea acestui platou urmeaza un pisc, destul de abrupt de aproximativ 300 m D+.Din fericire această urcare este șerpuita,iar pentru picioare este o adevarată minune.De aici se vede Chamonix du Mont Blanc,o parte din Saint Gerveis,Ghetarul Bionnanssy,un pic din Ghetarul Tete Rousse si Aiguille du Midi.Si pe acest sector am avut parte de multe caprițe.Parca eram pe Marte,datorita rocilor roșii,a nisipului cu tenta roșiatica si a lipsei vegetației.La capatul piscului o baracă de lemn adapostește brigada Du Mont Blanc.In cele din urma,cel mai in varsta ma intreaba ce piesa din echipamentul obligatoriu imi lipsește.I-am spus ca sfoara și asta pentru ca Mary nu a vrut sa se prinda cu ea.Atunci mi-am zis ca nu este necesar sa o car degeaba dupa mine și am lasat-o la mașina.Mi-a tinut o mica prelegere vis-a-vis de riscuri,mi-a facut o poza la unul din bocanci și am plecat mai departe.In fine,scopul lor principal era cel comercial și anume cazarea la unul din cele doua refugii Tete Rousse si Goüter.Asta insemna bani in circuit.Legat de echipament,asta a fost o găselniță cu sfoara sau bocancii,toti drumeții erau echipați,doar nu urcai la 4810 metri in pantaloni scurți.Traversam ghetarul Tete Rousse si mergem spre refugiul cu același nume,dar nu intram ci il privim de la distanța.Dupa ce ajunge Mary langa mine,incepem sa urcam spre Grand Couloir(Marele Culuar).
Chamonix du Mont Blanc
Ghetarul Tete Rousse
Tete Rousse 3167 m
Gheata este moale si picioarele se afunda in ea,inaintarea devine oarecum dificila.Noroc ca ghetarul nu are o inclinatie mare ca sa fim nevoiti sa punem colțarii.Insa un alt pericol este iminent si anume,datorita calduri,din peretele de piatra care este deasupra ghetarului se desprind pietre,chiar uni bolovani care au diamatru de pana la un metru.Uni trec de poteca alții se opresc inainte in gheața topită.Dupa ce traversam ghețarul cu ochii ațintiți la stanca din fata,ajungem din nou la poteca pietruită.De precizat, pe ghetarul Tete Rousse nu sunt crevase.Pe poteca ne echipam cu ham-ul,carabinele si casca din dotare.Ne continuam drumul.Poteca este in continuare abruptă,iar in apropiere de Grand Couloir se merge pe stânci,aici fiind și cabluri de oțel pentru siguranța.Eram in apropierea orei pranzâlui iar soarele ardea destul de tare când stabilim strategia de trecere prin Culuar.Ce este acest Culoar?O vale aproape verticala cuprinsa intre doua coame stâncoase.In partea superioara de unde incepe este un pisc,pietros,unde se afla și vechiul si noul refugiu Goüter.Datorita procesului de ingheț/dezgheț si a inclinației pantei se desprind pietre,care in cadere angrenează alte pietre care trec peste poteca facand-o foarte periculoasa,oprindu-se in ghețarul Bionnanssy.Culoarul incepe cu o urcare ușoară,până aproximativ la jumatatea lui,apoi se coboară ușor pana in celalat mal.Poteca este strâmta si nu este solida.In mare parte fiind din nisip,pamânt si pietriș.Cert este ca la trecere prin Grand Couloir ochii trebuie ațintiți la unde calci,iar urechile la căderile de pietre.In partea cealalta un grup de patru drumeți ne intreaba dacă trecem,le raspundem că da.La scurt timp Mary intra pe Grand Couloir,ajunge la muchie si apoi incepe sa coboare.Inainte sa termine de traversat culoarul intru si eu.Privirea fix ațintită unde pun piciorul,iar pasul este unul semi alergat.Reușesc sa trec si eu culoarul.Dupa ce terminăm noi de traversat,trec și cei patru drumeți,iar la cateva secunde o avalanșe de pietre mai mari sau mici desprinse din pereți se revarsă prin Grand Couloir.
in drum spre Grand Coluar
Ghetarul Bionnassy
Mary traversand Grand Coluar
De acum pana la Goüter ne mai ramane de trecut decat un perete(zid)care este aproape drept si uitandu-te in sus iți da fiori.Urcarea până la Goüter este o adevarată excaladă si este in paralel cu toata râpa Marelui Culuar iar orice cadere de pietre este vizibilă,ecoul fiind infiorător.O piatra care se desprinde si alunecă pe râpa abrupta disloca alte pietre mai mari sau mai mici creând un adevarat torent de pietre.In cele 4 ore de urcare pe peretele abrupt de 400 m D+ astfel de căderi erau de 4-5 pe ora.Sa revenim la urcare.In prima parte a peretelui,aproximativ 20 metri sunt prevazuți cu cabluri de oțel,unde te poți asigura.Apoi urmeaza o bucata șerpuita cu poteca de pâmant,dupa care vin 3 piscuri din bolovani,care reprezinta jumatate din perete.Nu exista cabluri de niciun fel,urcarea făcandu-se printre sau pe bolovani.Marcajele cu buline mici roșii sau verzi trebuie urmarite cu atenție pentru a pastra trasa optima si a nu ieși dupa traseu in zone foarte expuse și periculoase.Pietrele sunt așezate ca niște piese de domino,una peste alta.Și sunt ținute așa prin presiunea celei de deasupra.Prizele pentru mâini și picioare sunt marginile acestor bolovani și din fericire ele există.După aceste 3 piscuri colțuroase,urmează o zonă cu potecă de pământ șerpuită până la ultima parte de cățărare.Ultima parte care are aproximativ 100 m D+ si este una stâncoasa.Odata cu această bucată de perete,reapar cablurile de oțel,de data asta sunt chiar doua rânduri de cabluri.Probabil,unul folosit pentru urcare si altul pentru coborâre.De când am plecat de la Nid D'Aigle si până la Goüter o mulțime de drumeți au coborât.Pe multe zone am fost nevoiți să ne oprim ca să lăsam multiplele grupuri să coboare.Ajungem la vechiul refugiu Goüter,pe lângă care trecem,viram stânga,urcăm pe ghețar(Le Grand Plateau) cam 100 m și apoi poteca urmează muchia de gheață, spre dreapta până la noul Goüter, incă 300 m.Forma acestui refugiu nu mai necesită prezentare.Până la refugiu mergem ancorați de coarda care este fixata pe marginea poteci.Dupa ce admiram valea de la terasa refugiului si perdeaua de nori care se aflau sub nivelul nostru,intram in refugiu.
zidul pana la Gouter
Ghetarul Tete Rousse
privind spre Gouter
Ghetarul Bionnanssy
zidul !
refugiul vechi Gouter
noul Gouter 3863 m
in fata Aiguille du Midi 3842 m
de la refugiul Gouter
Ouh!!!.O cameră mare din lemn,cu bănci pe margine si polițe deasupra,rafturi si suporți pentru echipamente,3 ligheane cu papuci in centru.Lângă singura ușă din interior erau multiple semne de atenționare si interzicere,semne la care noi nu le-am acordat atenție.Nici urmă de recepție.Ieșim afară si incercam sa ocolim refugiul pe terasă pentru a găsi recepția,dar după câțiva pași,in fața noastra o poartă metalică ne oprește inaintarea.Ne intoarcem inapoi și ne așezăm pe una din banci.Constatăm repede ca trebuie sa ne descălțăm și să punem bocancii și pioleții in rafturi.Ne luăm niște papuci,deschidem ușa,urcam niște scări și in fața,o alta ușă dă in capătul scărilor.Pe ea era scris in franceza si engleza,recepție.Deschid ușa și intram.Nu apucam sa ajungem la recepție că mai multe voci ne spun să ne intoarcem si să lăsăm rucsacii pe scară.Normal că nu am ințeles decat in momentul in care au descris acțiunea gesticulând din mâini.Exact asta facem.Ne luam cu noi obiectele de valoare si banii și ne intoarcem la recepție.O fată tinerică până in 30 ani,cu o voce blândă și foarte amabilă ne face recepția.Costul cazări 63 euro persoană.Ne intreabă dacă avem preferințe vis-a-vis de locul patului,dacă avem frici sau alergii,dacă suferim de boli,etc.Răspunsul a fost nu și astfel suntem cazați la etajul 3,camera 1,patul 61 și 63.Camera care poarta un nume,pe care nu mi-l aduc aminte.Căutam sa ne facem menajul și să căutam camera.Constatam repede ca refugiul are apa doar pentru toalete,la chiuvete aceasta lipsește,intenționat(acestea sunt regulile).Dacă vroiai să te speli pe mâini trebuia să ieși afară din refugiu și sa folosești zăpadă.Ducem rucsacii la etajul 3 și ii lăsăm pe nivel lângă geamuri unde mai erau si alții.Nu aveam voie să intram in camera cu ei și nici in sala de mese.Coborâm la recepție și vrem să comandăm ceva de mâncare.Aveau în meniu,supă 12 euro,paste carbonara 19 euro,apă plată 2 l,6 euro,cola și alte băuturi la doza 6 euro.Din păcate nu putem servi nimic.Ultima servire a fost la ora 16:00.Singurul mod de a mânca ceva era cina comuna care costa 43 euro/persoana și se servea la 18:30.Mary optează pentru o astfel de cina.Lânga recepție era si cantina si sala de mese,destul de mare.Pun ceasul si telefonul la incarcat pentru ca aveau o gramada de prelungitoare cu iesiri USB.Ne asezam la una din mese si ne dam la discutii.Plata cazari,a cinei si orice altceva se comanda,se plateste la ora inchideri receptiei.Toata consumatia este trecuta pe niste biletele personalizate postate pe un afisier in spatele barului.La masa ne este adus tacâmul.Aici avem surpriza sa fim trecuti cu doua cine.Acceptam situatia,cu 43 euro in minus,nu ar fi mare paguba.Si bine am facut.La masa noastra suntem 7 persoane.Eu cu Mary,România.Langa noi s-au asezat doi nemti,iar apoi de-a lungul, o americanca si un cuplu de spanioli.In capul mesei era o tablita neagra pe care era scris numele nostru.Cineva din staful refugiului vrea sa ne informeze ceva legat de un furt,dar pentru ca nu inteleg frantuzeste,ne paseaza baiatului de la bar.Acesta foarte amabil ne spune,ca in cursul seri,s-au furat niste ghete si pioleti si din cauza asta putem lua rucsacii in camera.La scurt timp un alt evenimet avea sa-mi atraga atentia.Deodata vad ca toti oamenii se ridica de la mese si se strang in jurul unei tinere doamne,foarte elegant imbracate care incepe sa vorbeasca in franceza.Constat repede ca este un meteorolog care ne prezinta starea vremi intr-un mod foarte iteractiv.Pe o sageata cu gradatii de la 0 la 250 km/h,din 50 in 50 km era prezentat puterea vantului.Pe aceasta sageata sunt fixate doua semne unul in jurul 10 km/h,iar al doilea la jumatatea gradatiei cu 50 km/h.Constat repede ca viteza vantului este de 10 km/h,iar la rafala 25 km/h.Bun,imi zic,se poate urca pe munte.Pe o roza a vanturilor este fixata si o sageata cu directia vantului.Aceasta nu reprezinta o problema,ca poteca spre varf merge in toate directiile.Pentru ca in mare ascensiunea spre varf se incepe noaptea,ne este prezentata printr-o semiluna cum este vremea.Senin!.Iar ziua, printr-un soare galben,langa care sunt pusi niste norisori mici.Exact asa a fost vremea,cu un scurt interval,cand nu a batut deloc vantul.
Vine aperitivul.Pe o farfurie plata sunt asezate niste felii de cascaval.Eu cu Mary luam cate una si apoi dam farfuria mai departe,ca sa ajunga si la ceilalti de la masa.Mary se baga in discutii cu cei doi nemti.O discutie despre ascensiune,sfoara si crevase.Se face 18:30 si la masa ne este adusa o cratita cu supa.Am pus si eu doua polonice de zeama.In acea zeama de culoare portocalie probabil predomina morcovul.Cert este ca a fost tare gustoasa.Asta este prima intalnire cu bucataria frantuzeasca.La fiecare masa,exista o astfel de oala.Eram cam 40 de parsoane la mese.Oala cu supa ramanea pe mese si cei care mai voiau puteau sa mai puna.Felul doi a fost surprinzator de gustos.Niste paste cu carne,care pe deasupra si nu doar avea o crustra de cascaval,servita cu salata verde,ceapa si niste siropuri aromate.O astfel de tava de paste pentru 4 persoane,la fel si cu salata.Am servit doua portii.La fel au facut si nemtii si ceilalti.Doar americanca a servit un meniu vegetarian,iar Mary a mancat doar o portie.La scurt timp a venit si desertul,la fel de delicios.Un pandispan cu mere peste care era pus un sirop de caramel.Prima intalnire cu bucataria frantuzeasca,ma lasa cu un gust placut,in plus daca analizez meniul acesta a fost construit pentru montaniarzi,pentru ascensiunea finala.Deci cei 43 euro,aproape 200 lei,in contextul dat,par a fi bine cheltuiti.
Dupa masa cumpar si un bidon de apa plata,6 euro,iar odata cu asta facem si plata finala. 63 euro cazarea,plus 43 euro cina,106 euro de persoana,deci 212 euro,plus apa,ajungem la 218 euro.Mergem spre dormitor,nu inainte de a aduce rucsacurile langa pat.Mary se asaza la margine in patul 61,iar eu ma bag in patul de langa,63.Langa mine mai este un pat,care este gol.Paturile sunt etajate,iar deasupra noastra nu este nimeni.In camera mai sunt alte doua paturi etajate,care sunt ocupate in totalitate.Paturile erau dotate cu saltea destul de confortabila,perna foarte moale si patura groasa.Mi-am pus niste sosete,pantaloni subtiri si un tricou,asteptand sa vina acel frig dinspre dimineata.Decid sa ma trezesc pe la 3:30 si sa plec la 4:00.Mary decide sa nu mai continue,datorita oboseli,a dificultatii traseului si a faptului sa nu ma intarzie nici pe mine.A doua zi patul trebuia eliberat la ora 8:00.Aveam la dispozitie 7 ore si jumatate pentru odihna.Dupa 4 ore de somn adanc,ma trezesc instat si am inceput sa ma fatai.In camera era tot cald,chiar foarte cald.Scot sosetele,elimin patura,merg la baie,ma intorc in pat ma uit la ceas si vreau sa dorm,dar nimic.Nu mai m-a luat somnul.
La 3:00,ma ridic din pat,iau rucsacul si ies pe hol.Aici incep sa ma echipez,totodata incep sa elimin din echipamente pentru a avea rucsacul usor.Hainele subtiri,aparatul foto,acumulatorul si altele.Una peste alta am eliminat cam 2,5 kg pe care le bag in rucsacul lui Mary.Îi șoptesc ca sunt gata sa plec și ies din cameră.Cobor in sala de echipare.In picioare,pun sosete merino si ghetele rezistente la -10 °C,pantaloni grosi rezistenti la - 15°C.Pe corp pun o bluza termica mai goasa,polarul,iar geaca o las softshell(regula celor trei straturi).Ies un pic afara sa vad cum este vremea și nu imi este frig.Temperatura nu era mai mare de -10°C,cu tot cu vânt.Intru în sala de echipare si dau polarul jos.Buna mișcarea.Pe cap pun fesul si peste asez frontala.Pun parazapezi si coltarii,hamul deși urc singur si nu ma prind in coarda cu nimeni,dar trec peste.Casca o iau in rucsac.Bag manusile si cagula in buzunarele geci.Pun rucsacul pe umar si dau sa plec.In sala de echipare intra doua fete.Incep sa-si desfaca echipamentul.Le intreb daca au ajuns la varf și acum se întorc.Imi raspund ca au renunțat sa urce că afară suflă un vânt foarte rece.Dupa ce inchei dialogul,ies din nou afara.Intradevar bate vantul,dar nu asa de tare.Il resimit doar la nivelul fetei si al mainilor.Asa ca iau măsuri.Bag manusile in mâini,iar in cap pun gluga de la geaca.La ora 3:36,ora Frantei incep ascensiunea catre varf.Toata ascensiunea pana la varf este pe ghetar.
Se urca de la refugiul Goüter cam 50 de metri,pana intr-o muche.Se merge pe aceasta muche 200-300 metri,dupa care poteca cobora usor cam 100 metri pâna intr-o vale.De aici incepe o urcare abrupta care masoara aproxinativ 2 km cu 350 m D+.Urc incet,nu fortez.Partea buna a urcari,este ca poteca este in zig-zag.Aceasta forma de poteca nu pune presiune mare pe picioare.Cand ajung in capatul piscului,vantul dispare brusc,parca a fost oprit instant.Si nu sunt pitit dupa o muche sau sunt in spatele unui versant.Deschiderea este aceaiasi din toate partile.Atmosfera devine blanda.Nu imi vine a crede ca la o altitudine de peste 4000 metri nu exista o adiere de vant.Pe aceasta portiune am intalnit in jur de 4-5 crevase,cu deschideri lungi si latime de la cativa centimetri pana la jumatate de metruLe-am traversat fara probleme.In fata mea,in toata splendoarea lui pentru prima data de ieri de cand am inceput ascensiunea se arata varful Mont Blanc-ului.O piramida destul de impunatoare.Din varful piscului se coboara 300-400 metri pana la baza varfului.Apoi incepe o urcare de 300-400 metri in zig-zag pana la refugiul Vallot(4362m ).De curiozitate mi-am vârat nasul in refugiu,desi m-am invartit in jurul lui pentru a gasi intrarea.Intrarea se face pe dedesubt.Tot refugiul este construit din tabla galvanizata foarte groasa,iar in interior erau deja cativa drumetii.Unii dormeau in saci grosi iar alti topeau gheata in primus-uri.Nu stau mult aici.Pun acumulatorul la cemera video sport,ca datorita frigului bateria telefonul este pe descarcate.Ies din refugiu si imi continui singur ascensiunea.In fata mea,chiar daca poteca este in zig-zag,apar niste piscuri mult mai abrupte.Zona aceasta fiind cunoscuta ca Les Bosses Grande.Dupa ce urc aceste doua piscuri,poteca ar fi trebuit sa continue pe creasta,asa cum vizionasem niste clipuri video cu ascensiuni precedente ,doar ca,crevasele uriase cu latime de cativa zeci de metri si adancime la fel de mare a facut ca poteca sa vireze la stanga si sa continue mult in Le Grand Plateau.Din aceasta zona poteca revine in creasta.Intradevar pe aceasta ultima portiune cunoascuta ca Le Bosses Petite,poteca este stramta,desi cu unele portiuni mai abrupte se urca destul de bine.Tocmai in aceasta portiune ma intalnesc cu doua grupuri de drumeti.Ei coborau iar eu urcam.Cei din Japonia,care au urcat ieri cu noi si alti doi.Ne petrecem uni pe langa alti fara probleme.Un pas mai la stanga si esti cu totul in Franta sau unul mai la dreapta si esti cu totul in Italia.In urcare am preferat Italia,pe coborare Franta.Este chiar o senzatie placuta sa mergi pe granita dintre doua tari ,pe creasta unui varf de munte.Mai am doar cativa pasi pana ajung in varf.Impropriu spus varf.De fapt este un mic platou,fara niciun semn distictiv.Asa arata varful Mont Blanc.Pe varf mai sunt 3 grupuri de drumeti.Ma bucur foarte tare de reusita,mai ales ca mi-am organizat singur itinerariul si ascensiunea.Reusesc sa fac cateva inregistrari cu camera sport,pentru ca telefonul s-a descarcat fix in varf.Stau pe varf cam 15 minute,moment in care adulmec fiecare clipa petrecuta acolo.Ma uit de jur-imprejur sa indentific cat mai multe varfuri cu putinta si nu doar.Obsesia mea,de când am intrat in Elveția,Matterhorn-ul.Desi era un soare stralucitor,de cand am plecat de la refugiul Vallot,vantul si-a facut din nou simtita prezenta.Nu batea tare,dar se resimtea mai ales la nivelul fetei si a mainilor,pentru ca am fost nevoit sa scot manusile sa fac diverse activitati(sa repornesc telefonul).Intre refugiul Vallot si varf,intr-un moment de pauza am pus si polarul pe mine,pentru a intimpina perioada de pauza din vârf.Hrana până in vârf a constat într-un plic de pireu de fructe și jumătate de baton mars(înghețat,mai bine așa,că altfel l-aș fi mâncat imediat).
Coborarea a fost una extrem de rapida dar nu lipsita de emotii.Mai exact o bubuitura care a rasunat ca un tunet m-a facut sa ma opresc brusc.Mi-am ridicat instant privirea spre cer.Nici urma de nori,de ploaie,nici in fata,nici in spate nici la stanga sau dreapta.Deodata cand imi indrept privirea in jos un nor alb,urmat de un torent se revarsa printre stânci.Cel mai probabil o bucata dintr-un ghetar din Le Grand Plateau dinspre Mont Maudit s-a desprins.M-am uitat in jur la crevasele uriase sa vad daca se mai misca ceva si m-am pus in miscare. Daca am reusit sa urc in 4 ore jumatate,coborarea pana la Goüter am facut-o in fix 2 ore.Singurele momente de repaus au fost intalnirile cu ceilalti drumeti care urcau.Destul de multi.
rasarit in drum spre Vf. Mont Blanc
Chamonix la rasarit
in sfarsit sa vede varful Mont Blanc
in drum spre varf
in final...4810 m
Ajuns la Goüter,Mary era afara,statea de vorba cu o alta fata,din România.Intru in refugiu in sala de echipare si stau ceva vreme ca sa-mi trag sufletul și să trec peste momentul euforic al reușitei,pentru că urmează să coborâm peretele.Apoi incep sa ma dezechipez si totodata sa-mi reasez rucsacul.A durat o ora cu totul pana ne-am pus in miscare.
Coborarea "zidului" am tratat-o cu maxima atentie,chiar daca eram obosit fizic si aveam o stare psihica fantastica.Singurele noastre obiective erau să ne păstram integritatea corporala si sa ajungem pana la 17:45 la gara Tramvaiului de Mont Blanc de la Nid d'Aigle.Ora 18:00,era ultimul tramvai si ne scutea sa mergem pe jos inca 12 km.Timp era suficient,peste 6 ore.Zidul il coboram in 3 ore,trecerea prin Grand Culoir a fost fara incidente,iar cand am ajuns in dreptul postului celor de la Garda de Mont Blanc,mai cu un oftat,prim ovatiile cuvenite, pentru ca ne-am intors sanatosi.Cei 4 km pana la Nid d'Aigle i-am facut in 2 ore.Folosim biletele pe care le-am utilizat ieri la urcare cu tramvaiul la recomandarea domnei care ni le-a dat,platind astfel doar diferenta de 8 euro/bilet.Pentru asta a trebuit un telefon la gara din La Fayet pentru confirmare.Ajungem in sfarsit in gara si de aici la masina.Ne schimbam si dupa ce cugetam putin,pornim spre Pitesti.
In concluzie:
Partile bune ale acestei experiente
-masina personala,Chevy Aveo, a mers fara probleme 4000 km(dus-intors).Chiar si asa pentru siguranta totala am facut si o asigurare on-line, pe doua saptamani,cu cei de la 9695 in valoare de 117 lei
-ne-am incadrat in bugetul alocat acestei drumeti,chiar daca am avut unele cheltuieli pe care nu le-am dorit,dar ele erau luate in calcul.Dar si asa,bugetul nostru,pentru doua persoane,reprezinnta 35% din cat cere o agentie/grupuri pentru o astfel de drumetie de persoana.
-alaturi de Triglav,Olimp,Athos,Musala,Marmolada,Vezuviu si Mont Blanc se adauga listei muntilor excaladati cu succes in afara Romaniei.
-bucataria frantuzeasca,prima intalnire,foarte delicioasa,desi cina comuna a costat 43 euro/persoana.In orice alt context nu as plati banii astia pentru un astfel de meniu,dar in situatia data,am facut-o si nu regret.
-refugiul Goüter si staful,departe de remarcile negative pe care le-am citit pe internet.Nu au existat mirosuri neplacute,camera si toaletele foarte curate,lenjeria de pat curata si fara mirosuri,ni s-a dat posibilitatea sa ne alegem etajul in functie de diverse probleme.Am fost informati de furtul care a avut loc cu o zi inainte sa venim si ni s-a dat voie sa luam bagajele in camera.
-prezentarea meteo,unica si foarte interactiva.Nu trebuia sa cunosti limba franceza ca sa intelegi vremea.
-conditia fizica a fost esentiala si determinanta in a reusi ascensiunea,avand in vedere oboseala si usturimea din gat.Una peste alta( peste 800 km alergati,peste 1600 km pedalati,plus cateva concursuri de alergare pe asfalt si montană,doua drumetii in ianuarie,una la Iezer-Papusa si cealalta la Lespezi,cea din urma fiind o simulare perfecta pentru Mont Blanc si toate acestea in 2022)
Partile mai putin bune/placute ale acestei experiente.
-drumul lung de aproximativ 2010 km,parcurs in aproape 29 ore,chiar daca am reusit sa dorm 4 ore la final si-a pus amprenta pe ascensiunea din prima zi,Nid d'Aigle-Tete Rousse-Goüter.
-din punct de vedere medical au fost mai multe probleme.Datorita bauturilor reci consumate pe drum,cateva zile m-a usturat gâtul,un disconfort in plus,una din aceste zile a fost ce-a cu ascensiunea la varf.Deasupra calcaiului stang,pe coborarea de la varf am facut o vezicula(bașica),pe care am reusit sa o bandajez la Goüter.Insa ce-a mai apriga "suferinta" a fost provocata de soare.Mai exact,mi-a provocat niste arsuri pe buze de m-a usturat cateva zile,asta pentru ca in trusa medicala am uitat sa pun un strugurel de buze.Sapca si ochelari am avut,dar nu au fost suficient.Am avut si putina febra musculara,dar aceasta a disparut repede.Sa nu uit nici de intepatura din deget,provocata de unul din cablurile de otel.Aceasta nu m-a durut,dar mi-a curs la sange de umpleam o eprubeta.Eficienta trusei medicale si-a spus cuvantul in oprirea sangerari.
-un alt inconvenient a fost lipsa apei pentru menaj.La toaleta exista apa,in schimb la chiuveta lipsa.Daca vroiai sa te speli pe maini sau fata,trebuia sa folosesti zapada.Regula refugiului.
-traseul de la Tete Rousse la Goüter,are marcaje foarte putin vizibile.Trebuie sa fi extrem de vigilent ca sa le gasesti.Practic trebuie să le cauti si asta nu este in regula.Marcajul trebuie sa fie vizibil de la distanta,pentru ca zona este extrem de expusa.
-regret ca pe ultima ascensiune Gouter-vf.Mont Blanc nu am luat aparatul foto(1 kg) si m-am bazat doar pe telefon.Puteam sa fac un efort in plus si sa-l bag in rucsac.
-testele PCR COVID-19,facute vineri 8 iulie,in baza informatiilor de pe site-ul MAI,cum ca la intrare in Franta avem nevoie de(test covid,vaccin).Desi au fost negative,la intrare pe teritoriul francez,dinspre Elvetia,nici macar nu au existat(vamesi,politie,cineva care sa ceara ceva).Bani cheltuiti aiurea.
