Musala!Muntii Rila! (10 sep 2016)

Pe drumul de intoarcere spre țară, mai aveam doua obiective de realizat. Unul, era să urcăm pe cel mai înalt varf din Bulgaria și apoi sa ne plimbăm la pas prin Sofia, în special să vizităm catedrala Alexandr Nevski. Așadar cu 50 km înainte să ajungem la Sofia, în localitatea Dupnitsa, viram dreapta din autostrada pe drumul 62. Mergem până în localitatea Samokov. Aici virăm iar dreapta spre stațiunea Borovets pe drumul 82. Era ora 23:30 când incepem să cautăm cazare prin frumoasa stațiune montană. La prima vedere puteai spune, ușor, că seamănă cu Poiana Brașov. Molizii înalți și groși predomină peisajul. Gasim un hotel mai pentru buzunarul nostru, pe nume Ela, la 33 euro camera/noapte. Camera era urișă, puteai să faci lejer jogging în ea :) .Facem un duș și picăm lați. Ceasul sună la 6:30. Ne echipăm rapid și coborâm la restaurantul hotelului, unde după lungi conversații cu chelnărița, reușim să ne înțelegem în privința micului dejun. Noi am comandat lapte cu corn și am fost serviți cu lapte la castron :). Din cană sau castron tot lapte servim :)). Ne ridicam și mergem ghidați de diverse persoane spre telegondolă. Nu avem leva, dar cardul este acceptat la ghișeu. Plătesc și mergem să ne așteptăm cabina. Nu a durat mult și suntem in gondolă. Are undeva in jur de 5 km urcarea până la Yastrebets (2369 m). De aici începe drumeția noastră în Munții Rila, spre vârful Musala (2926 m). Deși aveam toată ziua la dispoziție am preferat varianta cu gondola pentru că eram spre sfârșitul vacanței și nu mai eram așa proaspeți. Normal ca există traseu spre Musala chiar din Borovets și traseul era E8 bandă roșie. Vremea nu ține cu noi, afară este înorat, dar nu puteam amâna drumeția. Aveam o vedere asupra vârfului Musala. Poteca era mai degrabă un drum forestier în toată regula, care mergea pe sub o muche, o lungă bucată. Pe partea stângă a drumului forestier intersectăm o multitudine de pârtii de schii. Peisajul este compus din pajiști alpine și jnepeniș. Încet ajungem în zona cabanelor și a lacurilor glaciare. Cabana Musala (2389 m), prima  întâlnită, este așezată pe marginea lacului Dolnoto sau (The Lower) cum mai este cunoscut. Aici facem o primă pauză. Nu pot să mă plâng că până aici am obosit, pentru că nu am avut de urcat. Intre Cabana Yastrebets (2369 m) și Cabana Musala (2389 m) nu este o diferența de nivel așa mare. După ce cascăm ochii de jur împrejur, ne uităm către vârf rugându-ne să nu plouă.

Începem să ne deplasăm, urmând poteca. De acum, suntem pe potecă. Înaintarea este ușoară, poteca este bine construită și sunt evitate urcările în abrupt prin foarte multe curbe de nivel și poduri. Probabil, principiul lor, al celor care au făcut poteca, a fost, să fie accesibilă pentru toată lumea, fără un efort susținut, nu cum am întâlnit în alte parți, unde erai nevoit să urci drept în sus, punând astfel presiune mare pe picioare. Ascensiunea la vârful Musala, s-ar încadra la cea mai placută urcare catre un vârf. Trecem pe lânga un al doilea lac ,iar urcarea este la fel placuta. Ajungem in dreptul lacului Alekovo care este situat la altitudinea 2544 m unde se întâlnesc cele doua poteci.  E8, bandă roșie care pleacă din Borovets spre Musala și poteca pe care am venit noi dinspre Yastrebets. Odată cu unificarea potecilor și relieful se schimbă, devenind unul accidentat dar nu dificil. Se urcă mult pe lespezi și bolovani și ca totul sa fie frumos norii se descarcă și ei. Altitudinea și vântul au transformat picăturile mici de ploaie în niște ace de piatră care ne bombardau fața. Parcă eram la un salon de acupunctură. Înaintăm și reușim să ajungem la refugiul Ledenoto Ezero. Aproximativ o oră am făcut pâna aici de la Cabana Musala. Aici rămânem in zona intrări să ne mai odihnim 20 minute. Refugiul era aglomerat. Am avut un dialog scurt cu Mary legat de o posibilă renunțare, dar nu era o soluție plăcută pentru niciunul din noi, chiar dacă vremea nu era prielnică. Așa că ieșim din refugiu și continuăm să urcăm. Eram singuri pe potecă. Punctele de belvedere asupra văilor și lacurilor glaciare sunt din ce în ce mai multe, doar că vremea nu ne dă voie să surprindem multe cadre foto. Ultimul lac Musalenski de la altitudinea de 2600 m este uimitor. Arată precum un cuib de pasăre între stânci. La fiecare pas făcut priveam spre vârf care pare din ce în ce mai aproape. Chiar dacă ploua mărunt, poteca rămâne într-o stare bună. Gecile de ploaie si-au făcut treaba, dar de la șold în jos eram fleașcă. Ajungem la stația meteo din vârful muntelui. Musala era la câțiva pași, dar preferăm să intrăm în cabană. Ne așezăm la o masă, să ne odihnim. În cabană mai erau câteva persoane. Pe un perete, unde erau lipite mai multe abțibilduri cu diverse cluburi montane, în spatele unui grilaj era un drapel românesc de mici dimensiuni. Cum noi am uitat să luam steagul de la mașină, am întrebat dacă putem imprumuta steagul pentru câteva minute. După raspunsul afirmativ, nu mai pierdem timpul, ne ridicăm și mergem până la vârf. Vârful Musala, 2926 m, cel mai înalt din Peninsula Balcanică, cu câțiva metri mai înalt decât Mytikas. Timp de zăbovit nu avem, așa că după o scurtă ședință foto și o scrutare cu privirea asupra împrejurimilor, începem să coborâm. Intrăm în cabina meteo si pozitionăm drapelul în spatele grilajului și mulțumim pentru ajutor.

Când ieșim din cabana meteo, ploaia s-a oprit și ea. Parcă eram într-o piesă de teatru care s-a sfârșit, după ce cade cortina totul revine la normal. Acum coborâm și singurul nostru gând este să ajungem mai repede la mașină. Pe urcare, cu ploaia în spate ne-a fost destul de greu să ne uităm peste umăr în spate, acum pe coborâre avem toată priveliștea în față și este încântătoare. Trecem rând pe rând de refugiu, lacurile glaciare și ne apropiem de Cabana Musala. Nori se crapă și lasă loc razelor soarelui. Sub efectul lor, din hainele noastre ies aburi. Ajungem destul de rapid și la Yastrebets, unde mai poposim câteva minute bune pentru a ne bucura pe deplin de stralucirea muntelui in bătaia razelor soarelui. Ne urcam în gondolă și ajungem în Borovets cu o impresie plăcută despre vecini noștri bulgari și potențialul turistic pe care îl au munții lor. Părăsim Muntii Rila și ne îndreptăm spre Sofia total încântați de reușita noastră, dar și de frumusețea celor vazute.