Oboseala era prezentă, dar satisfacția era pe măsură.M-am descălțat și am scos șosetele care arătau groaznic: umezeală de transpirație, praf de pe poteci.
Urma un drum lung de 273 km până la Stațiunea Climatică Sâmbăta.Planul inițial fusese altul. A doua zi trebuia să urc Vârful Dara dimineața, apoi să merg pe Platoul Bucegi la Piatra Arsă, să urc Vârful Omu, iar apoi să revin acasă la Pitești pentru realimentare, după care să mă întorc în zona Bâlea Lac pentru cele mai grele trasee.Dar drumul lung avea să schimbe planurile.Poate în bine.Economiseam aproximativ 260 km de condus și implicit combustibil, iar traseele din ultimele zile, cele mai grele, urmau să fie mutate în zilele 2 și 3.După ce am părăsit A1, în apropiere de Tălmaciu, am oprit la o stație Petrom.Am alimentat și am profitat de patiseria Luca din stație: doi covrigi și o sticlă de iaurt.Am completat masa cu o cutie de ton în ulei de masline.Hrănit bine, am pornit spre Transfăgărășan.Am ajuns în jurul orei 1 noaptea.Am găsit loc de parcare.Nu am mai pierdut timpul.M-am băgat la somn.Mâine urma o nouă zi
Ziua 2 - Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului: o zi de anduranță totală
Ziua 2 începe la 7:05 cu cea mai grea drumeție. Astăzi trebuie să urc pe Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului, pe un traseu parțial cunoscut, dar și cu sectoare noi precum trecerea de la Negoiu la Lespezi.S-au făcut 25 de ore de când am început acest proiect și timpul se scurge rapid, dar nu trebuie să mă grăbesc pentru că sunt în regim self-support.
Parcarea Bâlea - Curmătura Bâlei (2150 m), o urcare susținută, urmată de o altă urcare la fel de susținută până în Șaua Paltinului (2365 m).Timpul este bun, motiv pentru care, pe scurta coborâre spre Valea Pisicii, mă opresc la pârâul cu același nume și servesc „cafeaua”. Rece, dar bună.Cu imaginea celor trei vârfuri în prim plan, motivația este mare. Ziua este destul de însorită.Traversez o zonă accidentată spre Șaua Doamnei, pe sub Vârful Lăița (2397 m).Când mă apropii de zona tehnică a Șeii Lăițel (2290 m) am parte de o surpriză greu de văzut. O marmotă îmi traversează calea și pentru câteva minute mă lasă să o filmez. Acolo, în spațiu îngust, de necrezut.Astfel de momente îți dau un alt elan.Cobor la baza Vârfului Lăițel și apoi încep urcarea susținută spre vârf, la fel ca până acum, fără oprire. Ceasul arată doar 1h48', ceea ce nu este rău.
Din vârf privesc ca la televizor imaginea celor trei vârfuri, dar și drumul până acolo. Mă uit la ceas, îmi fac un calcul unde trebuie să ajung în următoarele 15 minute și tot așa.Coborârea de pe Lăițel în prima parte este abruptă, pe alocuri chiar dificilă datorită ploilor și zăpezii care schimbă an de an configurația potecii.Dar până la Lacul Călțun mai am de coborât și urcat, așa că mă mișc.Trec pe lângă refugiul gol, apoi pe lângă lac și mă opresc la peretele stâncos din dreapta din care se țârâie niște apă. Încerc să umplu paharul, dar geometria nu mă ajută. Deși aveam apă la mine, îmi place să servesc din astfel de surse.Urmează urcarea pe lespezi până în Portița Călțunului (2259 m), care se desfășoară normal, iar apoi intru în febra vârfului Negoiu.Aleg Strunga Doamnei (2348 m) pentru siguranță și cartografierea potecii care face legătura cu Vf. Lespezi.Ocolesc Vârful Dintre Strungi și chiar sub el, un alt izvor îmi face cu ochiul, dar nu mă opresc să beau acum.Cu ochii după vârf și la poteca accidentată, nu privesc la ceas și aproape când să ajung pe Negoiu îmi îndrept privirea către el. Arată 3h31' de la start.
Ouch! Un timp grozav. Nici nu știu cum să mă exprim.Al 4-lea vârf de peste 2500 m a fost atins. Negoiu este al doilea vârf ca înălțime din România, 2535 m.Încep coborârea cu grijă, datorită potecii pline de colți de stâncă.Mă opresc la izvor și beau 4 pahare de apă. Urcarea nu a fost ușoară, dar am făcut-o dintr-o bucată.Când mă apropii de ieșirea din traseul de creastă (bandă roșie) și intru pe traseul bandă albastră, scot telefonul și verific pe mapy.cz dacă aceasta este poteca.După câțiva pași am confirmarea.După o lungă coborâre și o porțiune de mers pe sub baza muntelui, traversând câteva pârâuri, încep o urcare susținută spre Vf. Lespezi chiar pe firul unui astfel de pârâu.Aici mă întâlnesc cu un băiat (Mihai) și intrăm în vorbă.Atât de abruptă este urcarea în prima parte încât nu suportă o comparație.După ce lăsăm firul pârâului în urmă, urcăm pe marginea unei stânci.Harta de pe telefon îmi arată o scurtătură prin care să ocolim Șaua Lespezi (2265 m) și o urmăm.
După 5h08' ating al 5-lea vârf de peste 2500 m, Vf. Lespezi (2517 m).Nu stăm mult aici: câteva poze, filmulețe și ne îndreptăm spre Vf. Cornul Călțunului.Gresim poteca, dar ne orientăm și găsim astfel calea.
Al 6-lea vârf de peste 2500 m era atins în 5h31'.Un timp foarte bun, neașteptat de bun. Sincer, mă gândeam la 7-8 ore doar pe dus, dar...Până la Lacul Călțun am mers împreună cu Mihai, povestind despre biciclete, trasee pe munte și sport.Pe drumul de întoarcere, în apropierea Strungii Doamnei, mi-a atras atenția un grup mare de copii (aproximativ 15) însoțiți de ghizi, care urcau spre Negoiu.La lac ne luăm la revedere. El rămâne la cort, eu îmi continui drumul de întoarcere cu gândul la o răsplată caldă (friptură, cârnați), ceva de genul.Ajung la Bâlea Lac după 10h09', la ora 17:21.
Câteva date despre a treia drumeție:
• 20.8 km
• 2192 D+
După a doua zi și a treia drumeție, datele arată așa:
• 21h29' pe traseu
• 60.1 km (64 km în realitate) parcurși
• 5243 D+
Înainte să ajung la mașină m-am oprit la una din bodegile de pe Transfăgărășan pentru a servi o ceafă de porc, un cârnat și o porție de cartofi. Cam piperat prețul, dar aveam nevoie de proteină. În plus, la mașină am servit și o conservă cu ton în ulei de măsline, luată de acasă.Stau cu picioarele în apă rece, apoi mă retrag la mașină, unde pregătesc rucsacul pentru mâine.Pentru că somnul a fost fragmentat sau insuficient, decid că este momentul să fac ceva în acest sens.Afara era senin, prin lunetă vedeam luna plină și bolta plină de stele.Somnul vine de la sine.
