1, 2, 3 ani, ne-a luat ca sa reușim sa ajungem aici. In 2021, am reușit sa ne strângem, am plecat la drum, dar după 1,7 km parcurși o ploaie măruntă si deasa ne-a întors din drum. In 2022 nu am reușit sa ne strângem. La fiecare tentativa se găsea cineva care sa aibă alte treburi. Anul asta, am fost mai norocoși si după doua amânări, reușim sa ne strângem cu toții.
Cum ajungem la traseu ?
In localitatea Podu Dâmboviței, se virează stânga din DN73, când vi dinspre Pitești, pe DC21. Se merg 12 km pe drumul de asfalt, pana in dreptul Hidrocentralei Clăbucet. Se trece podul de beton din dreptul hidrocentralei si urmează o porțiune de 100 metri drum forestier, după care se virează dreapta pe podul de beton, peste râul Dâmbovița si se intra într-o parcare ne amenajata.
Noi am găsit-o aproape plina de rulote, auto rulote si mașini. As fi jurat ca duminica nu o sa fie mai nimeni pe acolo, dar...
Traseul !
Vremea nu tine cu noi, se anunța ploi abundente după ora 16:00. Facem câteva pregătiri si plecam la drum. Din parcare urmam traseul cruce galbena. Se merge pe un drum forestier valonat, aproximativ 800 metri, pana se ajunge la podul peste pârâul Valea Dragoslavenilor. Se trece pe lângă bariera si de aici începe o urcare ușoară de 3,2 km pe drumul forestier pana la Cabana Garofița Pietrei Craiului. Drumul forestier traversează pârâul Valea Dragoslavenilor de câteva ori si este într-o stare foarte buna. Pe bucăți scurte câteva izvoare creează zone mocirloase. Daca rezervele de apa scad este bine ca sa alimentați de la unul din pâraiele din stanga drumului forestier.
Ajunși la Cabana Garofița Pietrei Craiului, facem o pauza mai mare la foișorul din dreapta cabanei, unde servim niște sandvișuri. Cabana si foișorul sunt într-o poiana. De aici drumul se bifurca, in dreapta se merge spre Marele Grohotiș si Cerdacul Stanciului, conform indicatorului 2h, iar spre stânga poteca continua spre Plaiul Foii. După poza de grup, urmam poteca crucea galbena. Se urca la fel de lin printr-o porțiune cu vegetație înalta ( urzici, zmeuriș si tufișuri din arbuști). După câteva sute de metri, traversând astfel de vegetație, urcușul devine mai abrupt. Se virează dreapta, se merge puțin de-a panta prin pădurea de foioase pana se intersectează poteca cu triunghi roșu. Aici facem o pauza de odihna. Poteca continua spre dreapta 300 metri pe triunghi roșu si cruce galbena cu porțiuni de poduri si urcări scurte. Urmează o noua bifurcație. Noi continuam pe traseul din stânga cruce galbena, conform indicatorului mai aveam o ora pana la Marele Grohotiș. Poteca triunghi roșu continua spre Crucea Grănicerului. Spre Marele Grohotiș urmează o urcare susținuta de aproximativ 500 metri (cea mai grea parte din acest traseu) pana sub peretele de piatra. Apar primele picături de ploaie. Ploua mărunt cam 10 minute după care se oprește si cerul se deschide, lăsând loc soarelui. Pe Alex îl prinde dorul de joaca si vrea cu tot dinadinsul sa scobească in pământ cu bete. Chiar se chinuie sa adune cat mai multe. Asta ne încetinește puțin, deși nu a vrut sa se urce nici in backpack. După 300 metri urcați poteca merge in paralel cu Marele Grohotiș. Tot pe aceasta urcare intersectează si poteca cu cruce albastra, care vine din traseul de sub creasta si face legătura cu traseul triunghi roșu care merge spre Crucea Grănicerului. Ajungem sub piatra. Mergem 50 metri spre stânga pentru a ajunge la Marele Grohotiș. Facem câteva poze, ne intersectam cu alți drumeți, vedem câteva flori de colt, aproape trecute, apoi ne întoarcem, ținem poteca pe sub peretele de piatra si la 100 metri in fata, ajungem la Peștera Stanciului. Poteca este valonata, urcări si coborâri scurte, poduri. Peștera nu este mare, dar poți sta in picioare după ce ești nevoit sa te apleci când intri. Mă uit pe tavan sa vad daca găsesc lilieci si după ce scrutez cu privirea mai toate crăpăturile, fac câteva poze si mergem mai departe. După aproximativ 100 metri, in peretele de stanca apare si Cerdacul Stanciului. Aici zăbovim mai mult. Odată pentru a ne satisface pe deplin curiozitatea cu acest Cerdac si pozele de rigoare. A doua oara, pentru a face o pauza de masa. Nu luam in seama norii de ploaie care se aduna deasupra noastră pentru a treia oara si continuam cu tabieturile noastre. După o jumătate de ora ne punem in mișcare pe poteca de sub piatra pe triunghi albastru. Urcam, coboram si după aproximativ 500 metri ajungem într-o intersecție de poteci numita Prepeleag. Viram la 90° si intram pe poteca cruce roșie. Poteca care merge spre Crucea Grănicerului. Odată intrați pe poteca începe si ploaia. Cu fiecare pas pe care îl făceam si ploaia creștea in intensitate. Ne echipam de ploaie cu niște pelerine de celofan. Pelerina a fost suficient de mare ca sa acopere si backpack-ul unde stătea Alex. După coborârea șerpuita prin pădurea de molid, trecem de Crucea Grănicerului si intram pe triunghi roșu. Coborârea continua, la fel ca ploaia pe o panta medie pana ajungem într-o poiana mare. Aici așteptam sa facem o regrupare si continuam sa coboram, traversând poiana pana ajungem in Valea Urzici. Datorita vremi, nu am urmat traseul care ducea la Cabana Valea lui Ivan ci am scurtat pe drumul forestier. Undeva mai in fata traseul pe la Cabana Valea lui Ivan se unește cu drumul forestier. La scurt timp ajungem la parcare si odată cu noi si a patra repriza de ploaie.
Ceasul de la mana mi-a indicat 17,8 km parcurși si 7h02' (timpul total, cu pauze cu tot). Probabil, datorita numeroaselor ieșiri din poteca, pentru a surprinde imagini cat mai frumoase, la distanta se mai poate scădea aproximativ un kilometru.
Suntem cu toții la mașini, după un final de circuit puțin mai dinamic, datorita ploii.
Mai jos sunt câteva cadre surprinse pe traseu si concluziile aferente.