Cheile Zanoagei!COD ROSU! (30 mai 2021)

Traseul:Camping Zanoaga-Cheile Zanoagei-Lacul Scropoasa-Cascada Celor 7 Izvoare-Retur 

Pandemie,restrictii,program,intrebari fara raspuns si foarte multe scenarii,parcuri inchise,locurile de joaca din proximitate inchise.Ce este de facut?Unde sa mergem cu copii?In fata blocului nu este suficient.Copii au nevoie de diversitate.Imi vine in minte un gand.Ce ar fi daca am incerca o iesire in natura,undeva in apropierea casei.Intru pe google maps si ma uit pe harta ce trasee avem in jurul nostru.Parcul National Bucegi,pare o alegere buna,mai ales ca o sa mergem impreuna cu ambi copii.Aici putem gasi trasee scurte,cu grad de dificultate redus.Dupa cateva calcule si studierea prognozei meteo,care nu prea ne dadea speranta pentru o drumetie linistia incepem sa facem demersurile pentru calatorie.

Duminica dimineata ne trezim cu toti linistiti,servim micul dejun si ne echipam de drum.Pana la Parcul National Bucegi si implicit la locul de start al drumetiei avem de parcurs un traseu destul de lung.Mai intai facem o oprire la iesirea din Pitesti pentru a alimenta masina cu combustibil.Mergem spre Gaesti,40 km,apoi viram stanga spre Targoviste.Se circula foarte bine,fiind duminica drumul este aproape liber.Cu 6 km inainte sa trecem podul peste raul Dambovita in peisajul de un verde crud care este de o parte si de alta a soselei o pata rosie imi distrage atentia.Nu intelegeam ce este,asa ca scrutez cu privirea de cateva ori acea suprafata si apropindu-ma din ce in ce mai mult,constat ca este un camp de maci.Atat de rosu,atat de intins in cat nu am rezistat fara sa opresc.Am mai vazut campuri cu maci in drumetiile mele cu bicicleta,dar niciodata asa de multi.Dupa ce am intrat pe un drum de piatra in proximitatea campului,m-am dat jos din masina si am exclamat COD ROSU,COD ROSU!!!

Am coborat cu toti si ne-am bucurat de minunata priveliste.Am intrat printre macii infloriti si ne uitam de jur imprejur,era atat de frumos.Acel frumos pe care dex-ul il descrie in toate contextele.Au urmat sedintele foto.Inca o poza,inca una,nu ne mai venea sa plecam de acolo.Cei mai bucurosi au fost copii.Fara sa vrem dupa 50 km parcursi,avem deja diversitatea dorita.

Ne-a mai luat o ora si jumatate sa ajungem la intrarea in traseu,traversand astfel jumatate din judetul Dambovita de la sud(Targoviste) la nord(Glod),pana la jonctiunea cu TransBucegi-ul.Aceasta ultima portiune de drum ne-a purtat prin padurea deasa de molid pana in golul alpin unde virajele spre exterior ne ofereau peisaje incantatoare Ajunsi la  Cabana Dichiu am parasit TransBucegiul si am facut stanga spre Camping Zanoaga aproximativ 4,7 km

Gasim repede loc de parcare,pentru ca la ora 13:10 nu mai erau multe masini acolo.Ne-am temut de aglomeratie ce-i drept,pentru ca in toate descrierile pe site-urile de specialitate era specificat ca acest traseu este unul foarte aglomerat.Trebuie sa recunosc ca nu imi place aglomeratia pe traseele montane,desi cate odata este benefica,mai ales in aceste zone ale parcului unde exista posibilitatea destul de mare sa te intalnesti cu ursul.

Incepem sa ne echipam de traseu.Eu imi pun backpack-ul in spate desi i-am promis lui Max ca fiind un traseu scurt si usor o sa-l parcurga pe jos.In schimb Mary are implicit in dressing portbebe-ul.Alex desi este ambitios inca nu are puterea sa lege cativa kilometri pe jos,iar transportul lui in brate este anevoios si periculos.

Traseul ,Camping Zanoaga-Cheile Zanoagei-Lacul Scropoasa-Cascada 7 Izvoare si retur,este unul in circuit cu o lungime de aprox 8 km,cu o mica diferenta nivel,aproximativ +304 m.Marcajul cruce albastra.Pe tur se coboara pana la lacul Scropoasa,urmand ca la intoarcere sa fie aproximativ toata diferenta de nivel pozitiva.

Cand sa intram in traseu un padurar ne spune ca accesul pe traseul mentionat se face contra cost.10 lei taxa de intrare de persoana.Platim doar 20 lei,de data aceasta pt copii nu se solicita taxa.Nu se cere nici certificat verde si nici purtarea masti.Intrarea pe traseu se face traversand un pod de lemn,se trece pe langa Camping Zanoaga aflat in dreapta,apoi se merge pe marginea raului Ialomita printr-o poiana,pana la intrarea in chei.Desi ploase inainte si zilele anterioare, raul Ialomita era putin umflat,ceea ce ne-a dat batai de cap in al traversa.A trebuit sa urcam in amonte pentru a gasi un loc mai stramt cu multi bolovani pentru a putea traversa.Si asa a trebuit sa topaim pe bolovani si totodata sa sporim atentia.

In chei ,dupa o scurta portiune de traseu valonat cu mici urcari si coborari,ajungem la o portiune unde se coboara pe o stanca.Coborarea era prevazuta si cu cablul de otel.Stanca era uda,ceea ce-a facut-o sa fie destul de primejdioasa pt toti nu prin prizma inaltimi si a inclinatiei cat a umiditati. 

 Urmeaza un pod amenajat peste raul Ialomita un loc bun de promontoriu,incarcat memoria cu imaginile frumoase oferite de cascadele ce se succed si poze multe. 

Coborarea continua si urmatoarea portiune de traseu,aproximativ un kilometru este destul de dificila.Pietrele ascutite care umpleau poteca ne dadeau mari batai de cap.Trebuia sa calci ori pe ele,ori printre ele,oricum am fi calcat pentru Max era dificil.Decid ca este momentul ca Max sa treaca in backpack,pentru ca traversarea zonei necesita atentie sporita si nici timpul nu era de partea noastra.O ploaie ne urmarea de cand am trecut primul pod peste raul Ialomita si tot atunci soarele ne vazut fata inante de a fi acoperit de nori. 

Mai aveam cateva sute de metri pana sa ajungem la cabana,cand o ploaie  marunta si rece se starneste.Ne ascundem sub cepii brazilor dar ploaia creste in intensitate.Alex acepta sa stea sub celofanul de ploaie,in schimb Max nu a acceptat acel nailon achizitionat din Jumbo.Decidem sa mergem mai departe prin ploaie impulsionati de un cuplu care a trecut pe langa noi si ne-a spus ca mai sunt 200 metri pana la cabana Scropoasa.Mai mult alergand,ajungem cu bine.Aici ne schimbam repede hainele jilave si profitam de aceasta pauza,hranindu-ne cu sandvisuri,banane si putina ciocolata.Dupa ce norii se termina de scuturat,cel putin asa se arata la orizont,o luam la pas pe marginea lacului Scropoasa spre dig.Copii erau la locurile lor in backpack, port bebe si se uitau in jur foarte curiosi.Poteca era plina de balti si noroi,pe alocuri unde baltile erau mai mari drumetii le-au acoperite cu bolovani si bucati de lemn pentru a putea fi traversate fara sa te afunzi in noroi.Prin ochiurile de padure care se iveau se vedea luciul lacului.Ajungem la dig.Ne oprim pe podul care face legatura intre cei doi pereti ai canionului si admiram lacul de o culoare deosebita, incadrat de padurea de un verde crud care ii oferea acestuia o frumusete aparte.Digul ,locul de promenada al acestui traseu,cel mai fotografiat si totodata cel mai aglomerat ne incanta cu arhitectura lui aparte,ceea cel face unic.Noi am nimerit singuri pe el si nu apucam sa ne bucuram de aceste privelisti oferite de natura si mana omului ca incepe ploaia.Facem repede cateva fotografii si decidem sa nu mai continuam traseul spre Cheile Orzei ci sa facem cale intoarsa pentru a nu expune prea mult copii la ploaia rece.Desi am facut niste improvizatii pentru ai feri copii de udatura(un scutec folosit pe post de broboada),acestea nu erau pentru o perioada lunga de timp. 

Cand ajungem la coada lacului trecem podul pe langa hidrocentrala si urcam pe un drum forestier spre ultimul punct al traseului Cascada Celor 7 Izvoare.La cateva sute de metri de la drumul forestier in stanga se desprinde o poteca ingusta pe o urcare abrupta care duce fix la cele 7 izvoare de sub stanca.Mary cu Alex raman jos la drumul forestier si bine fac,pentru ca numai la 50-100 metri in fata pe drumul forestier este locul de promenada de unde se poate admira Cascada celor 7 Izvoare in toata splendoarea ei.Cobor cu Max,inapoi la drumul forestier si apoi cu toti mai urcam putin,facem niste poze, admiram cascada si incepem partea de final a drumetiei.Ploaia a crescut in intensitate si nu dadea semne ca se va opri prea curand.Traseul de retur a fost pe alocuri dificil,doar incaltamintea adecvata ne-a ferit de accidentari,mai ales ca fiecare dintre noi aveam inca un suflet purtat in spate.Dupa ce am iesit din Cheile Zanoagei si am treversat Raul Ialomita,apropindu-ne de Camping Zanoaga,ploaia se opreste brusc,iar soarele ne lumineaza iar calea,facand inceputul si sfarsitul drumetiei simetrice.Ajungem la masina si ne schimbam.Pentru ca s-au comportat foarte bine copii au fost rasplatiti cu cate un porumb fiert.La intrare in Camping Zanoaga exsita si asa ceva. 

Drumul spre Pitesti a fost unul lejer,copii au dormit pe toata durata deplasari.

Concluzia,dupa incursiunea de astazi in natura;nu exista drumetia perfecta,ca atunci ar fi ceva plictisitor.