Circuit platou Bucegi (25 aug 2024)
Traseu: Piatra Arsa (parcare)- Cabana Caraiman(Dunga Albastra)- Brana Caraimanului-Crucea Eroilor(Punct Rosu)- Vf. Caraiman-Saua Sugarilor(Cruce Rosie)-Saua Cerbului(Banda Galbena) -Vf.Omu(Banda Albastra)-Vf. Bucura Dumbrava sau Vf.Ocolit-Sfinxul-Babele -Piatra Arsa (Banda Galbena)
Aproximativ 21 km, 1000 m D+, 10h
Vremea se anunță frumoasă în weekend. Stabilesc cu Ionuț să facem o tură în circuit pe platoul Bucegi. Aș fi tentat să o numesc clasică, doar că avem și unele segmente noi (Brâna Caraimanului și Vârful Bucura Dumbrava), care schimbă puțin configurația traseului. După mai multe configurari pe platforma garmin, constat că in orice direcție am merge, ne invârtim în jurul distanței de 20 km și o diferență pozitivă (D+ 1000 m). Însă nu distanța și diferența de nivel reprezintă o problemă ci abordarea Brânei Mari a Caraimanului care are segmente extrem de expuse. La început am decis să ocolim această zonă, dar în drum spre Piatra Arsă, am stabilit să luăm o decizie la fața locului.
La ora 7:05, plec din Pitești pe ruta Găești -Târgoviște - Pucioasa - Moroieni - TransBucegi - Piatra Arsă. La ora 9:40 ajungem la Piatra Arsă după ce ne intersectăm pe drum de mai multe ori. Mașini cât cuprinde pe platoul Bucegi, dar găsim repede loc de parcare. Ne echipăm și în jurul orei 9:50 plecam cu toții la drum. Traversăm o pajiște și intrăm pe drumul de sub Plaiul lui Păcală care merge spre Cabana Babele. Nu apucăm să înaintăm decât 300 metri că suntem nevoiți să ne oprim la punctul de taxare. Doi domni, îmbrăcați în haine de pădurari, ne aduc la cunoștință că trebuie să plătim o taxă de 10 lei persoană. Copii au intrarea gratuită. Taxa de intrare în Parcul Bucegi se poate plăti și on-line, iar pe lângă informația asta ne este adus la cunoștință că banii sunt folosiți pentru ecologizarea parcului și banci de odihnă. În curând o să plătim astfel de taxe nu doar pentru parcuri ci și pentru trasee sau zile petrecute în natură, să sperăm că se limitează doar la taxe de acces. Mai urcăm puțin pe drumul spre Babele și apoi virăm dreapta, urmând o potecă nemarcată pe pajiștea alpină pe sub Vârful Cocora (2191 m). Distanța între noi a început să crească, Ionuț, Laura și Diana au o cadență mai bună și înaintează mai repede. Bine fac, astfel putem să mergem fiecare în ritmul lui fără să creăm presiuni suplimentare, ei să reducă ritmul să ne aștepte sau noi să forțăm copii să meargă mai repede. Traseul este suficient de lung ca să ne putem întâlni să schimbăm păreri. Prima provocare care ne apare în cale este vremea deosebit de caldă și cerul curat, fără nori. Este bine că am 4 litri apă plată în rucsac iar Mary inca unul, că pe drum nu există izvoare. Ne apropiem de poteca banda albastra care vine dinspre Hotel Piatra Arsa și merge spre Cabana Caraiman, când o doamnă aflată în față ne abordează, întrebându-ne dacă avem de gând să mergem spre Crucea Eroilor prin Brâna Caraimanului. Doamna făcea parte dintr-un grup mai mare și era temătoare, mai ales că locul abordări lăsa să se vadă întreaga potecă de sub stânci. Pe rând, eu și Mary i-am adus la cunoștință că o să abordăm poteca prin Brâna Caraimanului, motivând că există zone cu poteca destul de lată, dar și unele porțiuni unde trebuie sporită atenția. Un domn aflat în același grup ne-a aprobat cu zâmbetul pe buze.
Un traseu in circuit pe platoul Bucegi
Luna
spre Brana Caraimanului
Coborâm până la albia Pârâului Jepilor Mici care din păcate era secată complet și apoi începem urcarea susținută pe Brâna Caraimanului. Chiar dacă pentru început poteca nu reprezintă niciun fel de pericol, cu fiecare metru înaintat hăul din dreapta devine foarte abrupt. Nu lipsesc nici indicatoarele de atenționare vis-a-vis zonele dificile. Pe Alex îl iau în brațe pentru siguranță, iar Andrei stă lângă Mary. Urcăm încet. Poteca este aglomerată, atât de sus cât și de jos ne petrecem cu destui turiști. Din fericire există loc să ne petrecem unul pe lângă altul. Pauzele sunt și ele frecvente, ba pentru odihnă, ba pentru ședințe foto. După aproximativ 400 metri urcare ajungem în dreptul unui pisc stâncos de aproximativ 50 metri, care pică perpendicular pe potecă noastră. Traversat de o potecă îngustă, de la capătul căruia ai niște priveliști uimitoare asupra Vaii Jepilor Mici, Cabanei Caraiman dar și a stațiunilor Bușteni și Sinaia, îmi solicită interesul pentru o ședință foto . Înaintez cu grijă și trag câteva cadre, apoi o rog pe Mary să facă câteva fotografii din potecă. Mă întorc în potecă și ne continuăm deplasarea. Trecem de pasajele dificile, care la fața locului nu sunt așa de speriat, dar trebuie avut mare grijă. Cum se termină urcarea, poteca vireaza la 90° după stâncă și coboara ușor până la Crucea Eroilor, aproximativ 400 metri. Cu 100 de metri înainte să ajungem la monument ne întâlnim cu Ionuț, care începuse deplasarea spre Vf. Omu. Stăm puțin de vorbă, apoi continuăm spre monument. Ajuns la baza edificiului, dăm un ocol ca să cautăm un loc la umbră, apoi intrăm în soclu pentru a vedea mica expoziție cu fotografii de la construcția cruci. Urcăm pe scarile în formă de spirală la etajul superior unde este tot o expoziție de fotografii. Le povestesc la băieți când a fost construit monumentul și că acesta este înregistrat în cartea recordurilor ca fiind cea mai înaltă cruce de formă latină pe un vârf de munte (2291m) la cei 39,3 metri inălțime În plus a fost construită din resturile de la podurile distruse în timpul primului razboi mondial și servește cinstirea memoriei celor 30000 mii militari morți pe Valea Prahovei. Pe scările monumentului a fost cea mai bună poziționare pentru pauza de masă. Devorăm repede niște sandvișuri, servim și un desert, iar ca să-mi motivez copii pentru o înaintare bună, scot stațiile de emisie recepție. Le configurez și îi învăț să le folosească. Nici nu vă imaginați cât de ușoară a fost urcarea spre Vf. Caraiman! La un moment dat pe una din stații a intrat salvamontul și ne-a întrebat dacă sunt în regulă. Am luat aparatul de la unul din băieți și am raspuns, apelului. Din piscul vârfului traseul este unul foarte ușor. Se urcă lent, se trece pe sub releul de pe Coștila, doar scurta coborâre în Șaua Șugarilor necesită ceva atenție.
o mica pauza, pe cel mai greu segment din circuit
valea Jepilor Mici
segment dificil din Brana Caraimanului
cu putin suport,se poate
eh!am trecut,urmeaza pauza de masa la Crucea Eroilor
sa mergem spre Vf. Omu!
"Roger!" "Nic!" "Receponat!"
crucea de forma latina,39,3 m (Cartea recordurilor - cea mai inalta cruce pe un varf de munte),obiectivul nostru nr. 3
urcare spre Vf. Caraiman
Costila
in drum spre Saua Sugarilor
Băieții sunt încă captivați de stațiile emisie-recepție șî poartă dialoguri amuzante. Urcăm Șaua Șugarilor și ajungem la baraca metalică din stânga poteci din zona numită La Cerdac. Aici jucăriile rămân fără baterie și interesul pentru înaintare scade la 0 pentru Alex. Încep negocierile și într-un final reușim să ajungem la umbră pe poteca de la mijlocul Cerdacului sub Colții Obârșiei (2480 m). Aici facem o pauză mai mare pentru a mânca sandvișuri și niște ciocolată. Coborâm în Șaua Cerbului și începem urcarea spre Vârful Omu. Ne întâlnim cu Ionuț și familia lui care coborau pe sub Vârful Găvanele, stăm puțin de vorbă și împărtășim opiniile despre traseul străbătut până acum. După 5 minute la sfat, ne luăm la revedere și ne continuăm traseul fiecare în direcția lui. Promisiunea este promisiune și il duc pe Alex în brațe până sub Vârful Omu, unde plin de dorința de a prinde una din oile care urcau spre vârf se cere jos. Trecem printre oi și câini, iar Alex plin de energie zvacnește spre vârf. Este 15:48 când ajungem cu toții la plăcuța care indică Vârful Omu 2507 m și niște turiști aflați deja acolo îmi solicită ajutorul pentru niște fotografii, serviciul întors câteva minute mai târziu. Ne găsim repede locul în preajma vârfului. Eu la umbră și Mary la soare. Intrăm în cabană și luăm două sticle de cola la jumătate (15 lei x2). Ce să zic de prețul plătit pe o sticlă de 0,5l, când în Slovenia, pe Vârful Triglav am dat 5 euro pe o doză de cola. Soarele ardea binișor și nici gând să se schimbe ceva. Trag nădejdea că o să ajungem la Babele când apune soarele, să ne bucurăm de apus și pentru asta mă întind pe jos la umbră. Nu apuc bine să mă bucur de odihnă, că aud hai să mergem, că ne prinde noaptea pe aici. Mă ridic de jos și merg până la toaletă în spatele cabanei. Nu știu cum am rezistat cele două minute, că nu pot descrie starea de vid a memoriei din cauza mirosului. Atât de ascuțit a fost încât mi-a ucis tot simțul olfactiv. Când am ieșit afară mi-a trebuit zeci de secunde sa-mi revin. Mă întorc la ai mei, încep să împachetez hainele și să fac rucsacul.
la Vf. Omu pentru a doua -patra oara!
Valea Cerbului si Costila
Plecam cu toții spre Vârful Bucura Dumbrava sau Vf. Ocolit cum i se mai spune, unde ajungem repede, pentru că distanță de Vf. Omu este de 200 metri aproximativ. Acest vârf era unul din obiectivele noastre pentru această tură. Fiind atât de aproape de Vf.Omu mulți turiști poposesc și aici, fiind nevoiți să așteptăm la rând pentru poze. Dar și aici funcționează regula reciprocității. Cum vârful a fost atins, ne mai rămâne de parcurs un drum lung pe cruce galbenă până la mașină. Începem să coborâm ușor, pe o pantă abruptă, dar nu dificilă. Ajungem într-o mică șa formată de Vf.Ocolit și Vf. Găvanele (2472 m), după care continuăm coborârea pe sub vârful menționat mai sus, până ajungem în poteca principală. Cu promisiunea că o să înlocuiesc bateriile consumate de la stațiile de emisie recepție cu cele de la frontală, Alex merge la pas din Șaua Cerbului până în Șaua Șugărilor. Însă nu se pot bucura mult timp de ele pentru ca una din stații se descarcă complet și astfel sunt nevoit să o închid și pe cealaltă. Cum în această zonă nu se putea bucura de verdeață pentru a se rostogoli prin ea sunt nevoit sa-l iau în brațe o bună bucată de traseu. Dar după prima muche trecută bucuria revine repede pe fața lor. Acele porțiuni cu iarbă aproape uscată apar la orizont și astfel începe o noua etapă de joacă. Soarele încă nu ne dă pace, dar pas cu pas ajungem la Sfinx. Aici facem o pauză mai mare și câteva fotografii cu Sfinxul supărat. Era ora 19:04, iar soarele mai avea nevoie de timp ca-și schimbe înfățișarea. Cum ultimul obiectiv erau Babele aflate cațiva metri mai jos o luăm la pas. Alex pe bună dreptate s-a cerut în brațe și ruga i s-a îndeplinit, totuși 21 km nu sunt puțini.
la Varful Bucura Dumbrava sau Vf. Ocolit,doar 2503 m
Sfinxul,putin cam suparat
vrei bomboane
sau un sarut
Coborând agale pe potecă din partea stângă dintr-o vâlcea îmi pare că văd silueta unei vulpi. Ies din potecă și mă îndrept spre partea superioară a vâlcelei și ce să vezi! O vulpe care urca prin vâlcea și se apropie de mine. Rămân surprins că nu îi este frică, nu se sperie. Las rucsacul jos și încerc sa-i fac câteva fotografii. Se întoarce și se apropie de rucsacul meu dându-i târcoale. Mă aplec, scot din rucsac resturile de la un sandviș, apoi mă așez în fund și întind mâna. Se apropie timid de mine, deschide gura și apucă sandvișul. Pentru câteva secunde rămân uluit și îngândurat, o vulpe sălbatică, să se apropie atât de mult de mine și în plus să vină să ia restul de sandiviș din mână! Am urmărit cum mănânca din el și uitându-mă mai atent la ea, constat că arată chiar bine, blană lucioasă, lată în spate, coadă perfectă. În comparație cu vulpile slabănoage care mai traversează noaptea Piteștiul, chiar și ziua uneori, arată foarte bine. Cu siguranță prezența ei aici nu este intâmplătoare. Iar lipsa frici justifică prezența în jurul turiștilor de ceva vreme. Se termină și acest episod și ne continuăm drumul spre mașină. Din spate se apropie un biciclist. Același pe care l-am întâlnit și în Șaua Șugărilor. Atunci nu eram convins ca poate fi colegul meu de la anduranță Mihnea, deși bicicleta parea că are culoarea violet. În plus la trecerea din Șaua Sugărilor i-am lăsat un mesaj, ca să știu dacă era el. Acum fac câțiva pași mai mici, pentru ai da timp să se apropie. Când se aud pietre trosnind sub presiunea roților, întorc capul și strig! Mihnea! Da! Eram cu Alex în brațe, dar îmi fac elan si merg să-l felicit pentru reușită. Mai stăm puțin de vorbă și ne luăm la revedere. În câteva sute de metri ajungem la mașină.
În cele doua ore și jumătate cât am făcut până la Pitești, mixurile lui Dante ,pe digi fm ne-au captivat, iar pe copii i-a ținut în lumea viselor.
o vulpe "nebuna"!
fara pic de frica
Concluzii:
-Caldura mare, chiar și la altitudine mare. Sper să nu mai avem veri așa fierbinți.
-Copii s-au descurcat foarte bine, chiar dacă au mai fost mici rebeliuni. Scopul în sine de a merge, a fost atins.
-Chiar dacă la Vf. Omu am mai fost cu toții, de data asta am atins și celălalt vf. de peste 2500 metri (Vf. Bucura Dumbrava sau Vf. Ocolit)
-Brâna Mare a Caraimanului, nu este dificilă, doar că are segmente expuse unde trebuie sporită atenția
-Mai sunt câteva trasee frumoase de făcut în Munții Bucegi și cu siguranță ne vom întoarce.
