Creasta Fagarasului ! De la Est la Vest in 3 zile ! (07-09 aug 2023)

După lungi documentari, zeci de calcule si termene de start amânate a venit acea zi.Luni,7 august.

Vremea se anunță frumoasa pentru aceasta zi, dar Creasta Făgărașului nu este despre o zi. Mă trezesc pe la 3:30 si fac ultimele pregătiri ale rucsacului. La 5:00, merg către giratoriu din strada Exercițiu unde stabilisem întâlnirea cu Relu. Deși la începuturile lui, cu acest proiect au cochetat mai multe persoane, intr-un final am rămas noi doi. Cu câteva zile înainte de start  Relu mă anunță ca nu mai merge, pentru ca doua zile, marți 8 si joi 10 august vremea suferă schimbări radicale. Ploi, vant puternic, fulgere, temperaturi pe minus. Aceasta veste a dus la reconfigurarea rucsacului si trecerea la unul din planurile de rezerva pentru a putea incepe si continua drumeția. In schimb mi-a promis ca ma duce pana la intrarea in traseu si ca-mi asigura suportul atunci când am nevoie in orice punct de pe traseu unde putea ajunge cu mașina. Un lucru măreț, pentru care ii mulțumesc!

Așadar la 5:10 plecam spre Plaiul Foii, iar la 7:50 suntem la intrarea in traseu de la Cantonul Rudarita. Fac ultimele pregătiri, poza de început si la drum. Zona de start arata foarte sălbatic, ca si drumul de la Rudarita pana la intrare in traseu.

Singur. Banda Roșie. Primul indicator spre Vf. si refugiul Comisu 3-3½. Folosesc fluierul de cercetaș, intens de la intrarea in poteca. Sfat de la un vânător. In cazul in care exista un urs prin apropierea poteci sa audă din timp ca cineva se apropie, sa nu am surpriza neplăcută sa avem o întâlnire instant. După primii 50 metri, trec pârâul si începe o urcare abrupta printr-o pădure de foioase. Fluier si urc. După o jumătate de ora de urcat intens si primul kilometru parcurs ajung intr-un fel de șa numita Curmătura Lerescu Mic si odată cu asta intru si pe E8 traseul de creasta. Indicatorul îmi spune ca am 2h15' pana la Vf. Comisu.

Prima zi: Ziua in care am realizat ce înseamnă Creasta Făgărașului.

Ajung destul de rapid in Curmătura Lerescului (1396 m), traversând poieni mici, zone defrișate si păduri de molid. Poteca este valonata, urcări scurte si domele, coborâri scurte. Se merge pe un fel de muche, creasta. Marcajele sunt rare, dar poteca este intuitiva.

Din Curmătura Lerescu începe o urcare continua, domoala, pe alocuri cu porțiuni abrupte, prin pădure de foioase cu iarba înalta si continua printr-o pădure de molid pana ajungem la Vf. Lerescu 1690 m. Aici zona de pădure rămâne in urma si face loc unei poieni care se deschide in zona alpina. Tufele de afin predomina peisajul pana in Șaua Comisului 1669 m, unde se ajunge după o urcare sustinuta. Un indicator îmi spune ca pana in Fereastra Mare a Sâmbetei fac 8-9 ore. Nu pot sa mă abțin si mă aplec sa culeg de pofta câțiva pumni de afine. Avertizarea meteo de vânt puternic este reala. De aici am o vedere panoramica, in toate direcțiile. In spate se vede Creasta Pietrei Craiului, in dreapta podișul Transilvaniei cu toate localitățile din proximitatea Făgărașului, iar in fata Berivoiul Mare. In fata pe urcarea către Berivoiul Mare, vad un grup destul de numeros de drumeți, pe care il pierd din vedere după câteva sute de metri, când ajung lângă refugiu Comisului, fără sa-mi dau seama daca vin spre mine sau merg înainte pe creasta. Mă învârtesc de doua ori in jurul lui pentru a găsi intrarea. Când încerc sa deschid trapa, pentru ca refugiu in forma de iglu nu avea ușa, așa cum eram obișnuit cu cele din Piatra Craiului, vântul nu îmi da pace. Atât de tare bătea încât a trebuit sa bag pe rând, betele, rucsacul si intr-un final sa intru si eu. Nu știu la ce trebuia sa mă aștept de la un astfel de refugiu, ca sa-l pot analiza. Ideea ca pe jos este iarba uscata si bolovani. Profit de acest moment si pun geaca softshell pe mine si un buf care sa-mi acopere urechile bine. Nu vreau sa am parte de la inceputul drumetiei de probleme de sanatate. Aveam 6.08 km si 2h03' de la start cand încep urcarea către vf. Comisului 1883 m. Dupa ce trec de varful Comisului, incep sa am contact vizual cu grupul din fata. Urcarea sustinuta spre varful Berivoiul Mare 2300 m, este momentul in care realizez ca sunt pe Creasta Fagarasului. Cu fiecare pas pe care il fac, mă apropii de grupul de drumeți din fata, care, acum pare ca înaintează si ei. 

Reușesc sa-i prind undeva in zona vârfului. Sunt vorbitori de engleza, 9 in total, 7 băieți si doua fete. Mă uit cum sunt echipați si nu găsesc doi la fel, in plus îmi produc zâmbete rucsacurile lor, care arătau ca niște brazi împodobiți. Papuci, recipiente de apa, pălării si alte lucruri atârnau de ei. Ne salutam, trec pe lângă ei si îmi continui înaintarea. Merg destul de repede si după ce trec de refugiul dezafectat din Berivoiul găsesc primul izvor in stânga poteci la un metru. In fapt exista o varianta a poteci care trece chiar pe sub izvor. Aici fac o mica pauza de realimentare si îmi organizez buzunarele. Cel din dreapta de la pantaloni, l-am numit buzunarul caju, cel din stânga de la geaca, buzunarul smochine, iar in borseta atașată rucsacului, am găsit loc ciocolatei. Apa o aveam in doua recipiente. Unul de 0.75 l, flask, rezerva băgat in rucsac. Un bidon de 2 l, pe care îl țin in exteriorul rucsacului si o cana de silicon. Îmi dau seama ca merg destul de bine, pentru ca pauza făcută la izvor, plus zona pe sub vârful Berivoiul Mare si vf. Pietrele Popii 2229 deși privind înapoi spre poteca nu ii vad venind pe cei din grupul numeros. In schimb din fata apare un cuplu de data aceasta de romani. Ne salutam si mergem mai departe.

Vremea se schimba si apar primele valuri de ceata rece. Un indicator îmi spune ca pana in Curmătura Brătilei mai am 30'. După o scurta coborâre mă întâlnesc cu un băiat care era in a cincea zi pe creasta si se apropia de final. Era încrezător si voia sa afle cat mai are pana la Cantonul Rudarita si daca mai sunt stane. Îmi spunea ca după Creasta Făgărașului vrea sa-si caute cazare in Plaiul Foii sa facă si Creasta Pietrei Craiului.   I-am urat bafta si vreme frumoasa si mi-am continuat traseul. Ajung repede in zona refugiului Brătila. Lacul, refugiul si Curmătura Brătilei sunt toate in același loc. Pentru ca era ceata deasa si rece nu am mai oprit la refugiu si mi-am continuat traseul. Si acest refugiu are forma de iglu. Mă simțeam bine si puteam merge lejer. Un indicator îmi spunea ca mai am 1,5 h pana Curmătura Zârnei si 4,5 h pana la Zona Urlea. Aveam 15,82 km parcurși si 5h00' .

Pana la refugiul Zârna urmează o lunga coborâre, iar in poteca găsesc un izvor si incarc recipientele cu apa proaspata. Norii de ceata se mai ridica si ei, iar in fata apare refugiul ca o căsuța mica pe marginea unui lac. In acea vale sunt mai multe ochiuri de apa, pe care le pot numi cu greu lacuri. Însă reflexia acestor lacuri este uimitoare. Mi-a atras atenția in mod deosebit un lac care avea in mijloc o insula, iar deschiderea norilor de ceata, dădea impresia unui portal către o alta lume. Lumea din vale. Aveam 21.18 km si 6h36' când trec pragul refugiul Zârna. Din ce-am văzut pana acum este cel mai in regula. Se poate sta peste noapte aici. Exista si o stana in apropierea refugiului. Dar pentru mine era prea devreme sa mă opresc aici. Strategia, pentru a străbate creasta singur, era făcută pentru 3 zile. Mâncarea era pentru 3 zile cu o mica rezerva pentru eventualitatea unei a 4-a zi. Așa ca după ce inspectez cu privirea tot refugiul plec la drum. In spatele refugiului poteca se bifurca. Ambele poteci aveau simboluri alb cu roșu. după ce urc 200-300 metri realizez ca sunt pe punct roșu, așa ca nu mă întorc la refugiu ci o iau de-a coasta pana intru in poteca marcata cu banda roșie. Urcare, o urcare abrupta pana aproape de vârful Zârna 2236 m. De aici urmează o porțiune plata pana in apropierea de urcarea spre vf. La Fundu Bândei 2454 m. Fix la jumătatea urcări o haita de câini se năpustește asupra mea. Aproape mă înconjoară si latră fioroși. Ma sperie un pic prezenta lor in proximitatea mea. Dar unul alb se apropie de mine dând din coada. Semn ca ferocitatea de mai devreme a fost un test. In fata apar vârfurile de peste 2500 metri ale Hârtopului Darei si al Darei. Înaintez precaut pe poteca si observ ca merg spre dreapta, îndepărtându-mă de trasa spre cele doua vârfuri. Nici urma de indicator. Scot telefonul, deschid aplicația de orientare mapy.cz si observ ca la stânga exista o poteca spre cele doua vârfuri.

In urma defectări gps-ului a trebuit sa găsesc o aplicație fiabila pentru astfel de drumeții. Am căutat pe internet referințe vis-a-vis de astfel de aplicații. Cea mai recomandata pentru drumeții montane a fost mapy.cz. O descarc, o instalez, lucru care a durat foarte puțin. Apoi constat ca am nevoie de harți off-line si a trebuit sa fac download pentru cele de Romania 

Volumul lor s-a apropiat de 1G si a durat ceva timp. Apoi au urmat testele cu date mobile activate si dezactivate. Cu datele mobile activate, consumul bateriei era de 1% la 5', iar cu datele mobile dezactivate, consumul bateriei era de 1% la 7'30". In concluzie aplicația putea fi folosita pentru câteva minute doar in anumite situații. Iar pentru folosirea ei ca traker permanent, cu înregistrarea traseului presupune înregistrarea in aplicație, cu user, parola si număr telefon. Aplicatia poate fi folosita in drumetii scurte de cateva ore sau in drumetii mai lungi cu acumulator extern pentru telefon. Un lucru care mi-a plăcut la aceasta aplicație, sunt detaliile oferite despre traseu, ceea ce nu am găsit la alte aplicații si nici la vechiul gps garmin. Exemplu: izvoare, refugii, curmături, vârfuri, etc.

In urma consultării harți, mă îndrept către acea poteca. Din păcate nu exista niciun indicator, care sa indice o direcție către cele doua vârfuri. Ajung cu cursorul gps-ului pe poteca si înaintez. După ce trec de piscul înierbat, aproape de vârful La Fundu Bândei poteca devine intuitiva. Nici măcar pe pietre nu erau marcaje. Ajung in cele din urma intr-o sa intre cele doua vârfuri dupa ce traversez mai multe zone cu poteca in stanca. Cel din stânga urma un traseu in ușoara coborâre apoi se urca spre vârf pe punct albastru, iar cel din dreapta urca pana la vârf tot punct albastru. Decid sa merg spre cel din stânga si in câteva minute ajung la primul vârf de peste 2500 m. Hârtopul Darei, ca despre el este vorba are 2506 metri. După câteva poze mă îndrept spre al doilea vârf de peste 2500 m. Vârful Dara 2500 m. Si aici fac câteva poze, admir împrejurimile pentru ca ceata s-a ridicat. Primul obiectiv secundar a fost îndeplinit. Cele doua vârfuri au fost atinse. Revin in poteca principala si trag tare. In ușoară coborâre pe sub vârful Iezer 2429 m, poteca continua pe sub alte doua vârfuri Urlea 2473 m si Mogoș 2398 m, cu putina urcare blânda pana in vârful Cheia Bandei 2381 m, apoi o coborâre abrupta pana in Fereastra Mare a Sâmbetei. Aici fac un mic popas căutând in documentație izvorul care ar trebui sa existat aici. Din păcate nu-l găsesc deși am citit de doua ori indicațiile din notițe. Cei doi montaniarzi, care păreau soț si soție si care erau si ei in a treia zi de creasta cu intenția de a finaliza traseul, cu care am intersectat poteca de mai multe ori purtând discuții diverse m-au prins din urma si au decis sa pună cortul aici. Consult harta sa vad cat mai am de mers pana la refugiul Viștea si decid sa merg mai departe. Era aproape ora 19:00, când încep sa urc in abrupt vârful Slănina 2268 m. In vârf mă întâmpina un cioban vorbăreț cu a lui turma de oi si câțiva câini care se reped la mine ca la urs. Ceata revine si ea la fel de rece. Urmează o lunga conversație cu ciobanul si un tir de întrebări din partea acestuia. Cu greu am reușit sa plec de acolo. Ajung la refugiu din Fereastra Mica a Sâmbetei. Din exterior arata bine, însă ușa nu pare a se închide bine. Lângă refugiu era un cort întins. Stana era undeva la 100 metri mai jos. Desfac sarma groasa de otel, prinsa intr-un șurub si împing in ușa. Uahhh !!! Imaginea sinistrului. Dușumea metalica, paturi metalice cu plase de sarma fără nimic pe ele. Mizerie cat cuprinde. Mă întreb singur, aici trebuie sa dorm ? Vad pe unul din paturi niște bucăți de polistiren extrudat si îmi leg speranțe de un așternut. Aveam 33.69 km si 10h40' si timpul era limitat pentru a ajunge la refugiul Viștea. Oricum, aveam puțin mai mult de o treime parcursa din traseul de 91 km. Așa ca decid sa rămân. Mai stau puțin sa cuget si mă schimb din cap pana in picioare. Toata vestimentația mea era compusa din: ghete de munte evadict, ușoare.....pantaloni groși dubli rezistenți pana la -10°C, tricou sintetic de drumeție, geaca softshell ploaie-vânt cu țesătura goretex, haine pe care le-am schimbat cu niște colanți groși cu protecție la vânt, bluza tehnica termica groasa si polar mediu. Mai aveam doua buff-uri, șapca de drumeție, o pereche de șosete si un tricou sintetic. După ce mă schimb, mă apuc sa-mi fac salteaua din polistiren extrudat, peste care așez salteaua autogomflabila si sacul de dormit, rezistent la -25°C, conform descrierii. Mă duc la ușă si proptesc in ea doi bolovani care aveau lejer peste 30 kg fiecare. Îmi spun, ca daca exista stana atât de aproape, exista posibilitatea sa ajungă si ursul,iar cei care au utilizat refugiul nu bagau stancile astea de peste 30 kg degeaba aici. La scurt timp mă trezesc cu ciobanul care vrea sa intre in refugiu sa mai stăm de vorba. Mergi la usa, urnește bolovanii si deschide ușa. Ne dam la vorba încă 10 minute. De data asta pun si eu întrebări.

-(Eu): Cum este refugiul de la Viștea?

-(Ciobanu): Mai rău decât acesta!

-(Eu): Ajunge ursul aici? chiar daca era o întrebare cinica, am vrut sa o pun.

-(Ciobanu): Destul de des si este ursoaica

-(Eu): Cum este poteca pana la refugiul Viștea?

-(Ciobanu): Numai urcări si coborâri ( si gesticulează din mana niște valuri)

-(Eu): Cate urcări sunt si cat de abrupte?

-(Ciobanu): 3 ( si îndreaptă privirea in sus, in semn de abrupte)

In concluzie urmau niște urcări grele pana la Viștea, prezenta ursoaicei era logica, daca stana era la 100 de metri de refugiu. Ne luam la revedere si merg la ușă sa proptesc iar bolovanii. La 20 minute, vine si colegul lui si vrea sa intre in refugiu sa stăm de vorba. Așa ca din politețe mut iar bolovanii. Cam același set de întrebări. Cum mă cheamă? de unde sunt ?unde merg? de ce sunt singur? nu îmi este frica? etc. După un sfert de ora pleacă si el, mai mult sau mai puțin lămurit. Ma du la usa si mut iar bolovani.Ce mai antrenament ! Încep sa mă alimentez. Un pahar cu apa cu magneziu, un pahar cu apa cu săruri de hidratare, un sandviș preparat acasă (ou, brânză, mușchi), doi cârnăciori cu pâine si un pahar cu apa. Ii sun pe băieți pe whatsapp si greu reușesc sa dialoghez cu ei. Ii dau mesaj si lui Relu si ii spun unde sunt, apoi subit rămân fără semnal si chiar daca m-am plimbat prin refugiu nu am mai avut. Afara începe sa se întunece. Mă bag in sacul de dormit. Îmi pun telefonul la încărcat lângă mine, frontala o așez lângă sacul de dormit. Vremea se anunță severa, temperaturi pe minus, ploaie ore bune. Se face bezna. Bag capul in sac si încerc sa adorm. Dar de unde somn. Câini latră in continuu ore bune, in refugiu printre gunoaie se aud zgomote. Iau frontala, o deschid si ce sa vezi, un șoarece se plimba de zor de la un gunoi la altul. Asist puțin la spectacol, mă dau jos, pun niște folii termice gasite pe jos in refugiu in găurile dintre ușă si toc, încerc sa acopăr găurile din podea, urc in patul de deasupra toate hainele, rucsacul si încălțămintea si mă bag iar la somn. A început si ploaia pe la 3:30 am. Înspre dimineață, câinii se opresc din lătrat, ecoul avioanelor care treceau pe deasupra se auzea de parca aeroportul era lângă refugiu, iar când s-a luminat vedeam intensitatea ploii prin singura gaura din acoperișul care permitea apei sa intre. Un somn chinuitor, as putea spune. Am un reflex, ies din sac si iau toate hainele de drum, cocoțate si întinse in patul de deasupra, le inghesuiesc in sacul de dormit pentru a le încălzi, atunci când vine vremea sa mă echipez, sa fie calde :)

Ziua a doua: Cad vârfurile!

Suna telefonul la 5:40, parca eram la servici. Întredeschid ușa si afara era o ceata deasa. Ies din refugiu si mi s-a părut ca nu ploua. Mă întorc in refugiu si încep sa mă echipez. Strâng salteaua, sacul, fac rucsacul si la 6:10, mă pregătesc sa ies din refugiu. Nu apuc bine sa fac un pas ca dintr-o data nori se descarcă si începe sa toarne si ce mai ploaie! Nici măcar nu exista șanse sa se oprească prea repede la cum era afara. Mă învârt prin refugiu ceva vreme si nu-mi găsesc locul. Când vad ca-i groasa cu ploaia scot sacul de dormit si-l întind la loc. Mă descalț si mă bag in sacul de dormit. Sacul de dormit si-a făcut treaba si nu am resimțit disconfortul termic. Nu pot sta pe telefon ca se descarcă si pe drum nu vreau sa-l pun la încărcat, nici date mobile nu are, la niciuna din cele doua rețele la care sunt abonat (rds si orange). așa ca stau si stau si îmi fac planuri cum sa abordez ziua daca ploaia se oprește, mai exact pana unde o sa merg. Am luat in calcul si posibilitatea de a face creasta in 4 zile. Încerc sa ațipesc, dar deodată ușa refugiului se deschide. Cuplul de polonezi care au înnoptat in cort lângă refugiu intra cu tot echipamentul. Stăm puțin de vorba, in engleza si aflu ca sunt pe creasta Făgărașului de 9 zile si ca au ajuns la capătul puterilor si este timpul sa se întoarcă la Sibiu, de unde au si plecat. Obiectul meu de măsurare a intensități ploii, sunt picăturile de ploaie care pica prin singura gaura din acoperiș. Când ploaia creștea in volum, intensitatea picăturilor era mai mare, când ploaia scădea in volum, intensitatea era mai mica.

Se face 9:40 si picăturile se răresc, îmi arunc ochii pe geam si vad ca intr-o parte cerul se deschide si lasă loc soarelui. Sar din sacul de dormit , il strâng repede, aranjez tot rucsacul si ies afara. Într-adevăr ploaia s-a oprit. Si ciobanii de la stana au plecat cu oile un pic mai devreme, semn ca este de plecat la drum. Iau sticla de apa si cobor de la refugiu 200 metri pana la un pârâu,langa stana unde fac alimentarea. Dau rucsacul jos, fixez sticla si mă întorc spre refugiu. după ce urc vreo 50 metri, vad ca ceata se ridica si lasă sa se vadă o parte din traseu. Duc mana in dreapta la borseta sa scot telefonul si i-al de unde nu-i. Mă uit imediat si constat ca nu am borseta. Uluit stau si mă gândesc câteva secunde unde ar putea fi, mai exact unde am desfăcut rucsacul. Unde am făcut alimentarea cu apa, normal! O iau la vale fugind. Ajung destul de repede si ce sa vezi. Borseta cu bani, telefon, card si C.I. plutind intr-un ochi de apa din pârâu. O iau, o deschid, scot telefonul si din fericire apa nu a ajuns la el, in schimb celelalte buzunare erau umede bine. Scutur, șterg, fixez borseta pe centura de mijloc a rucsacului si urc din nou spre refugiu. Borseta este special făcută, pentru a fi atașată ca buzunar suplimentar pentru rucsacuri. Doar a fost achiziționata dintr-un magazin de specialitate.

Ajung la refugiu, mă uit la ceas si este 10:01.Incep sa urc Galasescu Mic 2398. O urcare abrupta si foarte solicitanta, la fel cum avea sa fie si coborârea. Nu termin bine de coborât ca deja începe o noua urcare abrupta spre vf. Galasescu Mare 2470 m. După ce ajung aproape de vârf urmează o noua coborâre si apoi iar o urcare ceva mai blânda pe sub vârful Galbenele 2436m. Apoi dinții de fierăstrău continua cu încă o urcare aproape de vârful Hârtopul Ursului 2454 m. Termin si coborârea asta si poteca devine un fel de pod. Fără sa-mi dau seama, din cauza cetii dese, am ajuns la refugiul Viștea. Imi vine in minte zisele unui om cu experienta montana, care spune intr-un articol pubilicat in mediul on-line, "ca cel mai greu traseu din Fagaras este intre Cabana Valea Sambetei si Cabana Podragu". Incep sa cred, ca are dreptate. Daca mă gândesc la ziua de ieri, când aveam ca termen sa ajung la acest refugiu. Oftez si merg spre refugiu. Ar fi fost greu, foarte greu cu 4 vârfuri de urcat. Deschid ușa refugiului, intru si dintr-o data mă izbește un aer cald. Ouhhhh !!! Mă uit de jur împrejur si nu observ ceva anume care sa facă căldura asta. Era atât de cald încât puteai sta lejer in pantaloni scurți. Refugiul este curat. Este primul refugiu care arata bine, perfect. Nu zăbovesc mult aici si pornesc spre baza trapezului. Ajung destul de repede, doar 10' fiind timpul estimat. Aici întâlnesc primii drumeți pe ziua de azi. Unii veneau dinspre Stâna lui Burnei, alții dinspre Cabana Podragu. Cu fiecare minut care trecea numărul drumeților creștea. Este prima data când întâlnesc mai mulți romani decât străini. Intru si eu in hora vârfurilor Viștea - Moldoveanu. Urcarea către Viștea este extrem de grea si asta nu se datora ceti dese ci a urcări in abrupt. Timpul estimat vf. Viștea 1h, timp estimat vf. Moldoveanu după ce ai ajuns la vf. Viștea 30'. Reușesc sa fac urcarea la Viștea, apoi vf. Moldoveanu si drumul înapoi la vf. Viștea in 1h25'. Aveam 39.81 km si 13h46'.Cateva poze, in cel mai înalt punct din tara noastră, făcute de un amator dornic sa mă ajute, au fost singurele minute de staționare. Si asta pentru ca după ce-am ajuns din nou la vf. Viștea mi-a venit in minte lungul drum ca timp făcut de mine si o mana de drumeți de la Balea Lac la vf. Moldoveanu si înapoi pana la Cabana Podragu.

Încep coborârea de la vârful Viștea care pe partea asta este mult mai lenta. Întâlnesc mulți drumeți pe coborâre. Cu uni din ei stau de vorba. Ajung destul de repede in Șaua Orzăneaua, apoi trec pe sub vârful Ucișoara 2390 m si cobor in Șaua cu același nume. Poteca continua pe sub vârfurile Ucea Mare 2434 m si Corabia 2406 m si ajung in Saua Ucea Mare 2220 m. De aici încep o urcare susținuta spre vârful Podu Giurgiului 2358 m, cobor in șaua cu același nume si imediat urc aproape de vârful Tărâța 2400 m. Cobor in Șaua Podragu si am contact vizual cu cabana Podragu. Deși mă bătea gândul sa rămân aici pentru o posibila porție de mâncare calda, renunt repede, pentru ca obiectivul meu era sa ajung la refugiul Călțun. Așa ca pornesc mai departe. Aveam 44.14 km si 15h31'. Cobor la Lacul Podu Giurgiului. De aici iau apa de băut, fix de unde curge din lac. După ce încep sa urc spre vârful Mirci 2470 m, mă întâlnesc cu doua grupuri foarte mari de drumeți. Voiau sa ajungă la vf. Moldoveanu. De ajuns or sa ajungă, pe lumina, dar de întors sigur nu mai prindeau lumina zilei. Eu am ajuns in vârful Mirci, iar ei nici măcar la Șaua Podragu. Trec si pe sub vârful Arpașul Mare 2468 m si apoi cobor in Șaua Paru de Fier 2316 m, urc ușor spre monumentul Nerlinger. Urmează o coborâre puțin tehnica si poteca continua pana in zona de creasta numita La Trei Pași de Moarte care măsoară vreo 300 metri lungime. Acum, sincer, nu mai pare așa dificila după ce am trecut pe aici in urma cu câțiva ani. Dar a trebuit ca de fiecare data sa rămân concentrat la trecerea peste zonele expuse. Ajung si la Fereastra Zmeilor. Aveam 49.88 km si 17h53'. Fac o poza, cu Fereastra Zmeilor in ceata, mă uit si la refugiul din vale, dar nu mă opresc aici. Ceata se ridica si acum bate un vânt crâncen de rece, parca ar fi mijlocul ierni. De la Fereastra Zmeilor poteca cobora ușor si apoi in abrupt printr-o zona noroioasa, probabil de la un izvor de pe lângă poteca. Nici in vale, odată ajuns poteca nu excelează. Este plina de apa de la izvoarele din partea de sus a poteci. Încep iar sa urc pe sub niște stânci pana ajung intr-un fel de vale. Aici înainte de o urcare foarte abrupta lângă un bolovan măricel, vad prima mea marmota in Fagaras. Am pierdut ceva vreme filmând-o, apoi am început urcarea. Ajuns in vârf, activez datele mobile si caut pe net un număr de telefon de la Cabana Bâlea Lac. După ce găsesc un număr sun si întreb de o camera disponibila. Aflu ca este una singura libera la 309 lei. Ouhh !!! Cam mult. Intr-un final ajung la șaua Caprei după 53.05 km si 19h14'. Vântul extrem de rece si indicatorul cu Vârful Negoiu pe la lacul Călțun in 5¼ mă pun serios pe gânduri si încep sa fac calcule. Obiectivul meu este refugiul Călțun. Cat mai am pana la refugiu ? Pot sa ajung pana acolo in 3 ore, daca acum este 18:31 ? Aveam 20 km parcurși astăzi, destul de grei, in plus ploaia de dimineața mi-a mâncat 4 ore din drumeție, deși eu am mers perfect. Decid sa ies din traseu si sa cobor la Balea Lac. Ajung in 40'. Trec de Cabana Balea si merg spre Cabana Paltinu, cu gândul ca cei de aici au camere libere si preturi mai mici. Găsesc intrarea in Cabana dar pentru recepție întreb un chelner. Primesc repede răspuns negativ la întrebarea, daca aveți camere libere ? Fac câțiva pași pentru ca la bar aveau o lista cu preturi. La fel de mulți bani pe camera ca vecini lor. Ba chiar mai mult la o camera dubla. Încep sa intru ușor in panica. Nu eram de acord sa dau atâția bani pe camera, dar vântul rece îmi da fiori. Ce-i de făcut, unde stau peste noapte ? Merg la cabana salvamont Sibiu. Ma apropi de geam si vad doi băieți. Bat in geam. Unul dintre ei se ridica si vine spre ușa. Ii spun ca străbat creasta Făgărașului si am rămas intre refugii, am coborât la Bâlea ca sa îmi iau cazare, dar cabanele sunt pline. Îl întreb daca poate sa mă primească la ei seara asta. Băiatul de la salvamont îmi spune ca in 2½ ajung la refugiu Călțun, iar daca trag tare chiar in 2h. In sinea mea, daca mai eram in șaua Caprei si îmi spunea lucrul asta, poate ca plecam întins, dar acum eram jos la Balea si cred c-ar fi durat 3½ cel puțin sa ajung la refugiul Călțun. Dar cand stăteam sa mă gândesc, vine cu o alta varianta. Îmi face o recomandare, sa traversez tunelul pana in județul Argeș si cum ies din tunel, la ultimii stâlpi in dreapta este un refugiu, administrat de un domn pe nume Emil si sa merg acolo, ca ies mult mai bine. Când ajung sa-i spun ca m-au trimis ce-i de la salvamont Sibiu. Zis si făcut. Plec de la clădirea salvamont Sibiu si pe drum spre tunel, mă opresc la o barca si iau doua bulzuri (30 lei). Din păcate, fata de cum știam eu, de data asta bulzurile au fost fără carnați. Înainte sa intru in tunel, desfac folia de aluminiu de la unul din bulzuri, ca așa erau împachetați si mă apuc sa mănânc. Era cald, mămăliga era chiar buna pentru sistemul digestiv. Mușcam ca lupul din prada, lucru care a stârnit rasul unor doamne aflate pe margine. Îmi continui drumul mergând prin tunel si înfășcând din bulz. Reușesc sa termin bulzul când mă apropii te finalul tunelului. Virez dreapta si in câțiva pași ajung la refugiu. De cate ori nu am trecut pe lângă el si nu l-am băgat in seama. De afara arata a baraca, nu pararea ceva aranjat. Însă când am intrat, imaginea din interior era diferita, complet diferita. Întreb de domnul Emil si de recepție, dar primesc doar gesticulații ale mâinilor încotro sa merg. In spatele meu nimeni nu vorbea românește. Ajung la un fel de bucătărie si o doamna ce părea ca lucrează acolo, îmi indica locul exact unde îl găsesc pe domnul Emil. Afara, la intrare. O mai întreb daca are loc de cazare si îmi da un răspuns pozitiv. Uraaaaaa !!!. Trag repede cu ochiul de jur împrejur si vad paturi etajate, destul de multe, o sala de mese rustica, un șemineu imens care mai si funcționa. Ies afara si in dreapta era fix domnul Emil, care își chema câinele uriaș. Îl spun cine sunt si ca vin la recomandarea salvamont Sibiu si primesc același răspuns pozitiv. Costul cazări 70 lei. Ce ușurare ! Mă baga in refugiu, îmi arata unde sa las rucsacul, îmi da un pat si îmi spune ca daca vreau sa servesc ceva ora 20:30 este limita. Vine si doamna de la cantina, o întreb de meniu si mă decid in privința unei ciorbițe calde. Plătesc 100 lei (70 cazare + 20 ciorba +10 sticla pepsi 0.5 l). Mă așez la o masa si încep sa încarc dispozitivele ( ceasul si telefonul). Pentru ca in refugiu nu aveam semnal, ies si îmi sun băieții, apoi ii trimit câteva mesaje lui Relu cu locul unde am ajuns si ca sunt in regula. Mă întorc in refugiu si imediat îmi este adusa ciorba. Un castron de lut, uriaș. Mi-a trebuit o jumătate de ora sa-l golesc, puțin mai mult de jumătate. Intre timp refugiul s-a umplut. In jurul meu doar fata de la bucătărie si probabil băiatul lui Emil vorbeau românește. Spre exemplu, lângă mine la masa s-au așezat 7 băieți din Israel. Toți purtau kippa. Iar la celelalte mese pe care le-am scrutat cu privirea se vorbea, nemțește, poloneza, ceha si engleza. Așa ceva, aici, in refugiul asta unde noaptea costa doar 70 lei. Nu vreau sa spun ca din cauza israelienilor, care au venit după mine, am fost mutat in camera domnului Emil in patul supraetajat. Dar nici urma de supărare. După ce mă schimb merg in camera la somn. Urc in pat si ce somn frate, cred ca erau 35°C in camera aia. Înainte sa intru in camera domnul Emil m-a întrebat daca am sac de dormit, sa-l iau in pat. Am crezut initial ca face glume si nu am luat in serios ce-a spus. Mă întorc de pe o parte pe alta, dar nici urma de somn. Îmi scot șosetele, îmi dau polarul jos si rămân in tricou si colanți, dar nimic. Nu se poate sa nu te ia somnul după o astfel de zi ? Situația asta îmi aduce aminte de nopțile din vacanta de vara petrecute in Satic, Rucăr la bunici. Când bunica, fiind mai friguroasa înainte de ora culcării (19:00), baga cate un buștean de fag in soba de făcea sauna. Noroc cu bunicul, care se ridica din pat se ciondănea puțin cu bunica, lua o cana cu apa si arunca peste bușteanul care dogorea, in plus mai ținea si ușa casei  deschisa 10-15 minute. Spre dimineață cine trăgea ce-a mai groasa pătura pe el si tremura din toți rărunchi, ca diminețile erau răcoroase. Nu îmi aduc aminte sa fi fost una călduroasa. Exact așa s-a întâmplat si la refugiu. Pe la 4 dimineața, mă trezesc brusc tremurând, chiar tremuram si nu îmi venea sa cred. Nici măcar in creieri munților unde am dormit cu o noapte înainte nu am trecut printr-un astfel de episod. Mă dau jos din pat, îmi iau șosetele si pun polarul. Mă urc la loc in pat. Mai aveam 1h40' pana trebuia sa sune ceasul. Nu am reușit sa mai adorm.

Ziua a treia: Sărată!

Telefonul vibrează, îl opresc repede, cobor din pat, iau rucsacul cu restul echipamentului si ies pe hol. Aici mă echipez, îmi fac menajul si plec la drum, nu înainte de a face câteva poze in refugiu. Ies afara din refugiu si vremea este excelenta, senin, cald. Traversez tunelul si merg spre intrarea in traseul spre Șaua Caprei. Pornesc ceasul. In 50' ajung in șa. Sunt singur pe traseu. Ziua de astăzi am planificat-o așa. 5 ore pana la vârful Negoiu, alte 5 ore pana la Lacul Avrig si daca totul merge bine, forțez finalizarea traseului pana se întuneca. După calculele mele aveam de parcurs 35 km si o zona tehnica, Custura Sărații. In plus foarte multa porțiune de traseu îmi era total necunoscuta. Era ora 7:02 când pornesc la drum spre vârful Iezerul Caprei 2418 m. Deci ora 12:00, vârful Negoiu, ora 17:00 Lacul Avrig. Abia după ce ajung in vârful Iezerul Caprei in afara de o panorama superba al întregului lanț muntos Făgăraș mă întâlnesc cu primi doi drumeții. Desigur, străini, ați ghicit. Vorbitori de franceza. Fiind încălzit după urcarea susținuta si profitând de faptul ca nu bate vântul, rămân in tricou. Traseul continua spre vârful Paltinului prin Fereastra Bâlei 2286 m, fiind destul de tehnic chiar daca in mare era înierbat. Ajung in vârful Paltinu 2399 m si apoi cobor in Șaua cu același nume 2345 m. Aveam 56.86 km si 21h00'. Urmează o coborâre ușoară pana Șaua Doamnei. Profit de multitudinea izvoarelor din zona si beau doua pahare de apa rece. De aici drumul continua pana la baza vârfului Laitel prin doua zone tehnice, sub vârful Laița si Șaua Laițel nu dificile, dar care necesita folosirea tuturor membrelor. Încep urcarea spre vârful Laitel 2391 m. O urcare abrupta, dar spre jumătate, devina șerpuita si mai atenuează din impactul urcări. Laitel ultimul bastion spre vârful Negoiu. Fac o mica pauza de fotografie, si încep lunga coborâre, la fel de abrupta ca urcarea si parțial tehnica. Astfel de coborâri pun presiune mare pe picioare, dar eu mă simt bine. Pe coborâre fac o mica pauza sa mă echipez, vântul bate iar si este foarte rece. In anumite zone am gasit luciul unor balti mici inghetat,semn ca vantul de aseara si temperatura a scazut sub 0 grade. Trec pe lângă refugiul Călțun unde fac cateva poze si odată cu trecerea pe lângă lacul Călțun încep ascensiunea spre vârful Negoiu. Din peretele de stanca din dreapta a lacului Călțun izvorăște un fir de apa. Mă opresc si beau o cana cu apa. Îmi continui urcarea pe lespezile mari pana in apropiere de Strunga Doamnei. Aici întâlnesc mai mulți voluntari care refăceau marcajele spre Negoiu prin Strunga Doamnei. Deci, avem doua marcaje un traseu, linie galbena si linie roșie. Nu mă abțin si întreb de Strunga Dracului, asta pentru ca am auzit si pe cineva lucrând acolo cu un fel de polidisc. Mi s-a spus ca nu o sa mai treacă nimeni pe acolo mult timp de aici înainte. Traseul este extrem de periculos si acolo se taie lanțurile pentru a nu mai putea urca nimeni. Ouh, asta nu este bine. Era un pasaj fantastic, mă bucur ca am apucat sa-l străbat măcar odată. Drumul spre vârful Negoiu este o combinație de poduri, urcări abrupte si urcări pe pietre tăioase. Cum încălțămintea mea este una de viteza cu talpa moale sper sa nu-mi creeze probleme in următoarea perioada. Ajung in vârf fix după 3h57'. Asta este un timp bun si odata cu acest timp vin si raspunsurile la intrebarile de la sfarsitul zilei de ieri. Aici găsesc un cuplu care s-a oferit sa-mi facă poza de rigoare. Având un timp așa bun, m-am decis sa fac o pauza sa mănânc al doilea bulz. Il desfac, îmi găsesc un loc mai puțin bătut de vânt si dai si mănâncă. Un câine al nu știu cui apare pe poteca si vine pana lângă mine. Chiar urca puțin mai sus. Nu știu ce-a vrut sa facă acolo, cum s-a sucit sau daca s-a speriat, ca-l vad odată sărind doi metri mai la vale. Odată cu săritura a reușit sa-mi arunce pe bulz, praf si pietricele. Mai mănâncă ! Noroc ca am apucat sa înfulec jumătate. Ii dau lui cealaltă jumătate si odată cu asta mă ridic si plec din vârful Negoiu 

Cobor de la vârf pe o zona tehnica de poteca si ajung destul de repede in Șaua Cleopatrei 2430 m. Aici am mai multe variante de traseu. Decid sa continui pe banda roșie, adică prin Custura Sărații. Intru in ce-a mai grea porțiune de traseu de pe Creasta Făgărașului. Primii 200-300 metri nu au fost așa grei, chiar as spune ca este o poteca clasica de creasta. Cu cat pierdeam altitudine zona Sărații devenea tot mai accidentata. Coborâri pe lanțuri, cățărări printre bolovani, trecere dintr-o parte in alta a crestei, urcări dificile pe lanțuri. Într-adevăr este dificil, dar nu atât încât sa te sperie. Pe una din coborâri, clipsul de la cureaua care ținea salteaua de dormit s-a desfăcut când am atins o stanca si a astfel am reușit sa rămân fără saltea. Aceasta sarea printre stânci precum o minge de fotbal. Atât de mult s-a dus pe vale in jos ca am pierdut-o din vedere. Deși supărat, m-am împăcat cu ideea ca nu mai am salteaua. Măcar sa fie salteaua tributul cerut de Creasta Făgărașului. Cu un gust "sărat" îmi continui deplasare prin Custura Sărații, trebuie sa depasesc momentul si sa raman concentrat. Încet, încep sa urc spre vârful Serbota in același fel. Pe lanțuri, printre bolovani. Custura are forma unui V si are aproximativ un kilometru. Pe urcare am avut o zona dificila unde nu aveam priza la picioare si a trebuit sa mă chinui sa urc pe lanțuri. A fost singurul moment de pe traseu unde am avut un blocaj. Am întâlnit in Custura o fata, singura, care venea din celălalt sens si era aproape de final. M-a salutat într-o limba pe care nu am înțeles-o. Când mă apropiam de final,iesirea din Custura Saratii, m-am întâlnit cu doi băieți, romani si am stat puțin de vorba. Ajung in vârful Serbota 2331 m tot patruped. Mă uit la ceas si vad ca am reușit sa trec Custura Sărații in 1h09'. Un timp foarte bun, ținând cont ca am făcut si multe pauze. A fost singurul sector de drum in care nu am folosit betele. In vârful Serbota am mai întâlnit doi turiști care vorbeau franceza. Aveam 66.33 km si 25h45' de la start. Un pic mai mult de 5h ore mi-a luat de la Șaua Caprei pana in vârful Serbota. Cu timpul stăteam foarte bine, zona ce-a mai grea era depășita, mai trebuia sa ajung la Lacul Avrig pana la 17:00, ca sa forțez ieșirea. Concentrat cu aceasta trecere, bidonul de apa este pe sfârșite.

Urmează o lunga coborâre apoi o urcare pana in vârful Musceaua Scarii 2277 m, se merge pe creasta, apoi se coboară pana in Șaua Scării 2152 m, unde întâlnesc vechiul si noul refugiu. Aici, din notițele mele ar trebui sa existe un izvor la 50 metri in jos de refugiu. Am căutat dar nu am găsit. Îmi continui înaintarea si trec peste vârful Puha 2176 m, apoi încep o lunga urcare spre vârful Scara 2306 m, trecând si pe lângă vârful Scarișoara 2261 m. In vârf fac un mic popas, moment in care termin apa din bidon si rămân cu rezerva de 0.75 ml. Pe notițe aveam scris ca exista izvoare in zona Lacului Avrig, așa ca strâng din dinți si încep coborârea. Din vârful Scara se vede Lacul Avrig, dar si urcarea abrupta spre Șaua Avrigului. Ajung in Șaua Scaritei 2143 m, ocolesc coltul de stanca numit Gârbova 2188 si ajung in Șaua Gârbovei Vest 2149. Urmeaza o poteca foarte expusa pana la lacul Avrig pe versantul Ciortea Est 2419 m. Ajuns la lac, caut cu privirea un izvor. Întreb pe primii doi drumeții daca exista un izvor in poteca si ma induc in eroare dând-mi o pista falsa cu un grohotiș. Din păcate nu iau apa nici din zona unde se varsă lacul, întrucât mi s-a spus ca este un izvor chiar in poteca. Mare păcăleala. Ce-i drept cu gândul la apa am reușit sa ajung in Șaua Avrigului 2172 m. Chiar pe harta mea erau trecute doua izvoare, dar niciunul in poteca. Noroc ca întâlnesc un nou cuplu care mă asigura ca in următoarea porțiune de traseu o sa găsesc multe izvoare, chiar in poteca. Aveam 72.94 km parcurși in 28h09'. Din Șaua Avrigului urc blând muchea de sub vârful Vârtopul Roșu 2233 m, unde întâlnesc un cioban cu oile la păscut. Îl întreb de surse de apa in poteca si îmi spune ca după ce urc vârful din fata si mă uit in direcția arătată si nu vad nimic datorita cetii, cobor, mai merg puțin si apoi găsesc niște izvoare chiar in poteca. Îmi si estimează timpul pana acolo la 45'. 0.75 litri apa pentru aproximativ 45' de mers se ajunge chiar bine,dar paca nu vrei sa ramai fara apa de tot!? Ii mulțumesc si merg mai departe, ceata se ridica si in fata apare o lunga urcare, dar nu abrupta pana sub vârful Budislavu 2343 m. Apoi urmează o lunga coborâre pana in Șaua Budislavu 2159 m. De aici se merge pe sub vârful Suru 2281 m aproape 3 km de-a panta pana in Șaua Suru. Poteca trece peste 6 izvoare si este vizibila pe toata lungimea ei. Mă opresc si fac alimentarea. Umplu bidonul, beau 3 pahare si mă uit pe harta si la ceas. Mă sperie puțin nori negri adunați la orizont, deși nu par de ploaie. Insa nimic nu se poate ști, cu atât mai mult cu cat joi se anunță ploi toata ziua in Făgăraș. In Șaua Suru 2116 m aveam 77.46 km si 29h27'. Tot aici întâlnesc primul indicator cu estimarea de 5½ pana in Turnu Roșu. Scot telefonul conectez datele mobile si il sun pe Relu sa vina sa mă ia ca sunt la 5h de ieșirea din traseu. Era 16:21 când am ajuns aici, conform indicatorului urma ca la 22:00 sa fiu in Turnu Roșu. Doar ca de aici a început coborârea. Si o coborâre lenta pana in Șaua Sărata 1805 m. Cobor sub 2000 metri altitudine. Si aici bate vântul tare si rece. Trec pe sub vârful Tătaru 1890 m, unde mai urc puțin printr-un afiniș cu multe afine coapte si încep iar sa cobor lent. Daca nu eram presat de timp,la cate afine coapte erau acolo as fi facut o pauza de o ora,doar ca sa ma infrupt. Ajung in Șaua Corbului 1568 m la intersecția potecilor. Aici părăsesc poteca de creasta E8, banda roșie si merg pe cruce roșie spre Turnu Roșu. Indicatorul arata 3½. Eu aveam 82.04 km si 30h35'. Relieful se schimba. Las zona alpina in spate si intru in zona de jnepeniș, apoi in zona de conifere. Poteca cobora in abrupt șerpuind si traversează mici poieni. Pe alocuri scot fluierul si mai fluier. Zona de conifere rămâne in urma si intru in zona de foioase. Poteca se schimba si ea, devenind foarte lata, dând impresia ca poate urca si mașina sau tractor pe aici. Oricum se coboară lent, foarte lent. Ajung într-o poiana pe la km 87.65. Aici găsesc o banca unde stau ceva vreme sa mă odihnesc si sa beau apa. Era ora 18:45 si atmosfera era blânda, calda, nu mai adia nici vantul. Tot aici resimt pentru prima data disconfort in ghete. Cu siguranță am făcut bășici pe talpa in zona mușchilor adductor hallucis pentru ca aici simt disconfortul. Indicatorul cu 1h20' pana in Turnu Roșu îmi da un plus de energie. Mintea mea deja jubilează si fac tot posibilul sa rămân concentrat si-n aceasta ultima parte. Așa ca mă ridic, pun rucsacul la spate si pornesc la drum. Renunt la a fluiera pentru ca se auzea o "drujba" nu foarte departe de poteca. Coborârea prin pădurea de fag este puțin abrupta si șerpuită si in câteva zeci de minute ajung la drumul forestier. Drumul spre Mânăstirea Turnu Roșu continua pe acest drum forestier care este într-o stare foarte buna desi este plin de busteni taiati. Aveam 89.79 km si 32h28' când ajung in dreptul Mânăstiri. Stau câteva momente sa mă gândesc daca sa rămân aici sau sa continui deplasarea spre Turnul Roșu. Cu 3-4 kilometrii in plus nu-i nicio problema, îmi spun si încep sa pășesc. La câteva sute de metri mai in jos de mănăstire pe partea dreapta când cobori, este un izvor. Aici fac o pauza de hidratare ceva mai mare. Drumul asfaltat continua in ușoară coborâre pana in Turnu Roșu unde ajung după 93.61 km si 33h19'. Mă așez pe prima banca pe care o găsesc in cale. Strâng betele, îmi schimb tricoul si geaca si aștept sa vine Relu sa mă ia. Aici, pe banca, in minutele de așteptare aveam doua stări care se confruntau intre ele. Oboseala pe de o parte si era normala după 3 zile dinamice pe Creasta Făgărașului si satisfacția, bucuria reușitei pe cealaltă parte. Nu a durat mai mult de 10 minute si Relu apare din josul străzi. Bag rucsacul in portbagaj si plecam spre Pitești. Chiar daca nu a venit cu mine pe creasta Făgărașului, a rămas alături de mine cu informații bune si suport intrare si ieșire din traseu lucru pentru care ii mulțumesc.

Concluzii:

-Creasta Făgărașului de la Est la Vest in 3 zile este realizabila

-Scopul principal a fost tot timpul traseului, Creasta Făgărașului, chiar daca am avut si alte obiective secundare ( vf-urile Dara si Hârtopul Darei, răsărit sau apus pe vf. Moldoveanu, idem si pentru Negoiu, sa nu depășesc bugetul alocat, sa nu mă accidentez, sa nu renunț)

-Bugetul alocat traversări Crestei Făgărașului a fost de 500 lei.

-Vremea, deși nu a fost ce-a mai buna, vânt puternic si rece, frig, ploaie, a fost ideala pentru acest tip de traseu. Vremea cu temperaturi ridicate si senin mi-ar fi luat pana la 30% din energie.

-Vestimentația bine aleasa mi-a permis o mobilitate foarte mare. Nu m-am simțit greu nici măcar in Custura Sărații.

-Singurele probleme medicale au fost cele doua bășici din talpa la ambele picioare, apărute in a treia zi spre sfârșitul traseului.

-Mâncare a fost împrumutata in mare parte de la ciclism. Mi-am zis, daca cu bicicleta am reușit, trebuie sa reușesc si cu muntele.

-Temperatura rece mi-a păstrat mâncarea in condiții bune.

-Am avut 6 sandvișuri, care conțineau fiecare, doua felii groasa de mușchi (Lidl), un ou fiert feliat si o felie brânză (nu cascaval). Doua pachete de smochine uscate (Lidl), doua ciocolate cu peste 80% cacao (Lidl) si o punga de caju crud (Lidl). Magneziu (Lidl) si Electroliți (săruri hidratare) (Decatlon) sub forma de pastile efervescente. O punga de carnați uscați subțiri (Lidl) cu câteva felii de pâine integrala (Lidl). Iar pentru o a patra zi daca ar fi existat si rămâneam fără mâncare ( doua batoane proteice (Auchan) si doua geluri efort > 3h (Decatlon)).

-Sa nu uitam de castronul de ciorba,cele doua bulzuri si 0.5 l pepsi de la Balea Lac.

-In prima zi am parcurs 33.69 km in 10h40'

-A doua zi 19.36 km in 9h24'

-A treia zi 38.63 km in 14h05'

-Din păcate nu am reușit sa extrag din aplicație ce diferența de nivel pozitiva (D+) am avut pe zile

-Timp scurs de când am pornit ceasul (intrare traseu - Canton Rudarita) si pana am oprit ceasul (ieșire traseu - Turnu Roșu) 60h08'

-Timpul total de deplasare fără cele doua pauze de somn intre zile 33h19'

-Timpul de deplasare, in care am mers efectiv 21h56'

-Măsurătorile au fost făcute cu un ceas Garmin vivoactive 3.

-Diferența de nivel pozitiva totala, D+ 5560m (Strava)