Iezerul Mare! Ninsoare! Ceata! Ger! (25 feb 2017)

Eram la începutul experiențelor montane în anotimpul rece și după reușita din Munții Piatra Craiului la vârful La Om (Piscul Baicului) din a doua încercare, am zis să continuăm aventura în anotimpul rece și să urcăm pe un alt munte.

Am ales unul, teoretic mai ușor, care nu ar fi trebuit să pună probleme. Acesta a fost Iezer-Păpușa cu vârful Roșu 2469 metri. După ce stabilesc data ascensiuni cu Mary în funcție de starea vremi, îl anunț pe Ionuț de intenția noastră.

Nu a fost greu să facem o echipă mică pentru că doritori de astfel de aventuri sunt fară număr, așa l-am cunoscut pe Mihai, care s-a alăturat echipei. Cu temele făcute ne întâlnim sâmbătă pe 25 februarie la Cabana Voina în jurul orei 8:00.

După ce facem cunoștință, începem să ne echipăm pentru ascensiune. Odată cu echiparea noastră se pune și-o ninsoare cu niște fulgi mari, încât ai putea spune usor "că ninge ca-n povești". Nu luăm în seamă ninsoarea și începem să urcăm. Cu noi de la cabană, mai urcă și doi câini. Alegem să urcăm pe Culmea Văcărea. O culme pe care o cunosc personal de la concursul de alergare Iezer-Păpușa Trail Race. Nu pot spune lucruri frumoase despre ea. Traseul începe din spatele Cabanei Voina. Imediat după ce intri în pădure avem parte de o urcare susținută care ne stoarce de puteri. Ninsoarea se oprește și ea în timp ce ne apropiem de zona alpină. Doar că, după ce traversăm câteva zone cu zăpada troienită intrăm într-un val de ceață care ne reduce vizibilitatea destul de mult. Înaintăm pe bâjbâite și ne orientăm după stâlpii metalici și ei fiind destul de greu de văzut. Datorită zăpezi mari nu există o potecă propriu zisă. Urcăm cam două piscuri sub ceața deasă și ne trezim dintr-o dată deasupra ei. La această altitudine norii sunt rarefiați și lasă să patrundă razele soarelui. Însă cu soarele vine și gerul. Asta nu ar fi fost o problemă că eram bine echipați dar coama pe care o traversam era expusă vântului, iar acesta sufla cu putere. De la șapcă, trecem la fes și chiar glugă. Punem capul în jos ca impactul vântului la nivelul feței să fie cât mai mic și înaintăm. Avem și noroc, pe anumite zone, zăpada a fost spulberată ceea ce ne permite să urcăm mai ușor. Deși pe urcare am intersectat și porțiuni din drumul ce duce până la Crucea Ateneului nu am scăpat de succesiunea de piscuri înzăpezite care parcă turnau plumbi în picioarele noastre. Chiar dacă urcarea s-a mai domolit facem o pauză mai mare pentru odihnă și masă. Simțeam obrazul stâng înghețat, în fapt toată partea stângă a feței. Zona alpină a Munților Iezer-Păpușa arăta imaculat de alb. Refugiul Iezer cu al lui acoperiș roșu, părea o pată mică pierdută într-o mare albă. Am încercat sa stăm ascunși dupa Crucea Ateneului în speranța ca putem scapa de furia vântului dar parcă avea ceva personal cu noi. Sub presiunea timpului care nu ne menaja deloc, ne urnim din loc. Traversăm Șaua Crucii Ateneului în ușoară urcare și dintr-o dată ajungem în spatele unei muchii. Brusc suntem eliberați de povara vântului. Ne oprim, scoatem sandvișurile și mâncăm. Împărțim cu prietenii noștri câinii o parte din bucate, în semn de mulțumire pentru compania avută până aici. Privim în față și vedem vârful Iezerul Mare, estimăm un timp pentru a ajunge acolo. Vârful nu pare deloc aproape iar drumul până acolo este numai în urcare. Cu un ultim efort ne punem în mișcare. Luăm trasa crestei și pășim încet. Zăpada ș-a schimbat și ea textura. Au început să apară zone cu zăpadă înghețată. Sper să nu avem probleme. Colțarii sau crampoanele încă nu fac parte din echiparea noastră. Începem să urcăm. Soarele strălucește puternic, dar gerul persistă. Dupa 8 ore, ajungem în sfârșit la vârful Iezerul Mare 2463 metri. Decidem să ne oprim aici. Mai era ceva de mers până la vârful Roșu 2469 metri. Cu siguranța ajungeam pe lumină naturală la vârful Roșu, dar asta însemna că aproape tot drumul de întoarcere să-l facem pe întuneric. Mersul pe întuneric nu era pe placul unora dintre noi, așa că după ședința foto facem pas întors și începem să coborâm. Vârful Roșu rămâne pe altă dată. De la concursurile de alergare desfășurate aici la Iezer-Păpușa Trail Runing știu că urcare pe Culmea Văcărea măsoară aproximativ 10 km. Coborârea nu era grea, dar este lungă. Apusul ne prinde în zona alpină, iar întunericul la aproximativ un kilometru de Cabana Voina. Unii dintre noi coborau mai încet, alții mai repede. La un moment dat între noi s-au creat mici distanțe, undeva în jur de 50-100 metri. Deși luminile de la Cabana Voina erau vizibile și mai erau de mers 200-300 metri am depășit cu câteva minute bariera celor 4 ore. După 12 ore de efort, din care 8 ore pe urcare și 4 ore pe coborâre, pot spune că a fost o drumeție grea. Traseul nu a fost unul tehnic, dar urcarea a fost destul de lungă, iar zăpada pe unele porțiuni destul de mare. Una peste alta a fost o experiența bună, care probabil ma va ajuta în viitor. Echipamentul trebuie completat și adaptat pentru astfel de trasee.

Mai jos o succesiune de fotografii de la fata locului !