Muntii Macin ! Culmea Pricopanului! (12 mai 2022)
Traseu:Manastirea Izvorul Tamaduirii-Vf. Carmalau-Vf. Vraju-Vf.Piatra Raioasa-Vf.Suluku Mic-Vf.Suluku Mare-Manastirea Izvorul Tamaduirii.
Banda alabastra,aproximativ 9,5 km.Traseu circuit.
Embedded Files
Atunci cand pleci intr-un mic circuit turistic,care include drumetii la distanta de casa,ca in cazul nostru,Vulcanii Noroiosi,Muntii Macin si o iesire la Marea Neagra,unul din cei mai importanti factori este vremea.Asa ca am studiat foarte bine timp de cateva saptamani meteogramele din zona Muntilor Macin.Al doilea factor a fost perioada florescentei bujorului salbatic din Macin,care odata inflorit dureze aproximativ 10 zile.Dupa o scurta documentare, inceputul luni mai era cel mai bun moment pentru aceste drumetii.Daca asupra luni am convenit zile favorabile par a fi 12-13 mai,senin,temperaturi de 30 grade.Avem vreme buna,pentru a colinda pe colinele muntilor.
Joi 12 mai la 7:30,bagajele sunt in masina,iar noi gata de drum.Noi(Eu,Mary,Max,Alex si David).Traficul aglomerat de la acea ora a zilei a fost o problema,pana la Ploesti,pe ruta Pitesti-Gaesti-Targoviste-Ploesti.De la Ploesti,spre Buzau s-a mers foarte bine,recuperand astfel timpul pierdut anterior.La Buzau facem o realimentare,inainte sa pornim spre Pâcle Mari.Pe o bucata de 20 km s-a circulat extrem de greu datorita traficului aglomerat.La ora 12:00,suntem a doua masina in parcarea amenajata langa vulcani.Platim 14 lei,pentru noi si masina si intram in parc.Din fericire suntem singuri in peisajul arid creat de vulcani.Mirosul sulfului este prezent de la intrarea in parc.Pasim incet spre varful vulcanilor.Eu sunt pentru a doua oara la acesti vulcani si peisajul creat de eruptia lor este acum diferit fata de acum cativa ani(2019).Daca procesul geologic este usor de inteles pentru mine,copii par extrem de incantati de micile eruptii si scurgerea namolului.
Atentia trebuie sporita la deplasarea in jurul vulcanilor,pentru ca poti ramane fara incaltaminte daca calci in zone cu noroi moale.In 2019,un cuplu a ramas descult in fata noastra tocmai din acest motiv,fara a mai putea recupra incaltamintea.Acesta ramane un loc pe care l-as vizita odata la cativa ani.
Ne urcam in masina si plecam spre Buzau.Drumul in parcurgem incet,ca la venire, am avut parte de o experienta care ne-a facut pe toti sa radem minute bune in hohote.Dar sa va explic cum,geometria drumului,cu cativa kilometrii inainte sa ajungem la vulcanii noroiosi,nu ne-a dat de inteles ca daca ai peste 40-50 km/h te poti trezi cu stomacul in gura sau sa plutesti la propriu pentru cateva fractiuni de secunda.Asta s-a intamplat si cu noi,cand dintr-o data un hop de pe drum ne-a aruncat pe toti in sus.Drumul este in reparatii mai peste tot.De la Buzau la Braila s-a circulat foarte bine.Facem o mica pauza in Braila pentru a servi pranzul,apoi ne deplasam catre bac,ca sa trecem Dunarea.30 lei ne-a costat plimbarea cu bac-ul.Cert este ca ne place sa ne dam cu barca.Avem o panorama a noului pod peste dunare,care pare gigantic vazut aproape de la nivelul apei.Trecerea Dunarii,este un nou prilej de sedinta foto,doar ca deja suntem pe malul celalat.Cum ne-am urcat printre primii,coboram ultimii.Nu-i bai,nu ne grabim,nu suntem in intarziere.Cert este ca la intrarea in traseul Culmea Pricopanului ajungem in 30 minute,asta dupa ce mai facem o oprire la Penny pentru diverse.
Culmea Pricopanului !
Traseul marcat cu banda albastra,lungime 9.71 km,durata 3 ore(4 km cu gasca,restul singur),altitudine totala 731 m.Folosesc doua platforme Garmin in toate drumetiile pe care le fac.Intram pe traseu la 16:45 chiar de langa manastirea Izvorul Tamaduirii,unde am si parcat masina.Pentru inceput toti suntem pe jos.Dupa cativa pasi intram intr-o padure de salcami,destul de deasa.Un miros puternic, dulce ne-a insotit 200 metri pana la izvorul Fântana de Leac.Ati ghicit,salcamul era inflorit.Facem repede plinul la rezervoare,dar si la bidoane,apa fiind destul de rece.De la izvor poteca vireaza stanga,se termina mica liziera de padure si se merge aproape drept,aproximativ 300 metri.
Apoi incepe o prima urcare mai sustinuta pana la primul varf al Culmi Pricopanului.Pe urcare,pe Alex l-am luat in backpack,iar Max a mers de mana cu Mary.Pe langa treptele de bolovani(lespezi),care apareau pe poteca din cand in cand,un fel de pietris,care era pe alocuri pe poteca,ne-a dat ceva batai de cap.Din cand in cand,mai fugea cate un picior si mai aparea cate o julitura,in jurul genunchiului,la cot sau pe antebrat.Cum am ajuns in culme,facem o pauza mai mare.Primul varf pe langa care am trecut a fost varful Caramalău,pentru ca am scurtat putin traseul si am iesit langa acest varf.Desi termometrul arata 26 grade cand am inceput urcarea,in culme batea vantul destul de tare,ceea ce-a facut sa resimtim altfel temperatura.Deja aveam 1,2 km de la start.De pe creasta muntilor aveai o imagine panoramica asupra imprejurimilor.In planul apropiat se puteau zari localitatile Macin,Greci,fluviulDunarea,campiile parcelate,Orasul Braila,chiar si impunatorul pod peste Dunare,inca in constructie.De aici urcam la un alt varf,cel putin asa pare din aceasta mica sa.O cruce mare metalica,un drapel pe jumatate rupt de intemperiile naturi si niste bolovani imensi sunt indicii ca acela este un varf.Care varf,nu am reusit sa gasesc marcaje si nici pe net informati.Asa ca sa ramana unic intiparit in memorie,l-am escaladat.Mai greu cu prizele,dar am reusit.Gasca a ramas la baza,este prea riscant pentru ei si un plus de odihna nu strica nimanui.Nu am apucat bine sa ma bucur de frumoasele peisaje din jur si nici sa fac multe poze,cagasca era deja in drum spre urmatorul varf.Cu putin efort ii prind din urma.Trecerea de la un varf la altul se face foarte usor,ne fiind niciun grad de dificultate.Poteca larga,cred ca este strabatuta si de diverse masi(atv).Din vorba in vorba ajungem la varful Vraju 335 metri.Cand ma uit pe placuta cu numele varfului si vad 335 metri,imi vine sa rad.De aici urmeaza o coborare in saua Serparului.O masa cu bancute se afla chiar la intersectia traseului turistic cu traseul cicloturistic.Poteca continua spre varful Piatra Raioasa cu o urcare sustinuta de aproximativ 200 metri.Gasca cedeaza,nu vor sa mai mearga si pe acest varf,mai ales ca nu am intalnit nicio testoasa.Le-am promis ca sunt multe broaste testoase pe traseu si ca exista posibilitatea sa intalnim si dragonul dobrogean.Din pacate nu am intalnit nimic pana acum.Am decis ca ei sa mearga spre masina cu Mary,iar eu sa merg pe cele trei varfuri ramase si sa-i prind din urma.Exact asa am facut.
Am inceput urcarea spre vf. Piatra Raioasa(346 m) si m-am jucat putin cu luna care rasarise la orizont si era extrem de vizibila.De la vf.Piatra Raioasa am mers pe poteca spre un alt varf,al carui nume nu il cunosc,desi dupa cum arata,parea mai inalt decat precedentul.De aici zaresc gasca si chiar reusesc sa-i fotografiez.Mergeau agale pe poteca.Continui traseul pe culme si cobor intr-o sa,apoi urc spre varful pietros Suluku Mic(316 m).Apusul este din ce in ce mai aproape.Nu imi pot lua ochii de la campiile intinse,pentru ca asta vezi de pe Culmea Pricopanului.Putina padure si restul, parcele de pamant cultivate cu diverse plante agricole care au o coloristica aparte,parcele arate si cadrate de drumuri,ofera privitorului o alta imagine asupra formei de relif de tip câmpie.O forma de relief care devine fascinanta doar privita de sus.Poti spune ca sunt niste covoare,carpete cu diverse texturi.Acest peisaj nu-l intalnesti in Meridionali sau Orientali ci doar aici.Mai am un varf si anume Sulukul Mare(370 m).Pot spune ca distanta dintre cele doua varfuri este ce-a mai lunga si totodata si ce-a mai lunga urcare,dar fara grad de dificultate.Pe drum,cand mai aveam aproximativ 100 metri pana la varf, intalnesc prima broasca testoasa.Acest lucru imi da o stare de bucurie enorma.Nu stiu cum as putea sa-i aduc si pe cei mici aici,aproape de varf sa o vada,pentru ca asta era unul din obiectivele noastre.Fac poze,filmez si pentru cativa metri mergem impreuna spre varf.In varf am o panorama frumoasa la tot ceea ce inseamna Culmea Pricopanului.O panorama superba cu acesti munti batrani de cateva sute de milioane ani.
Probabil ce-i mai batrani munti din Europa.Se spune ca aici au fost gasite bucatii de stanca(roca) care au o vechime de cateva 100 de milioane ani.Dupa cateva poze si o ultima privire de jur imprejur,incep coborarea.Coborarea este relativ usoara,doar mici portiuni necesita atentie sporita,pentru ca panta este inclinata si exista nisip,pietris care te poate ajuta sa aluneci.Se coboara si prin liziera de padure,pitica si foarte deasa pana se intersecteaza cu poteca cicloturistica.De aici poteca devine drum.Se iese intr-o campie cu iarba,ce pare mai degraba un izlaz si apoi drumul duce sub cariera unde intersecteaza drumul de piatra pe care am venit.La cativa zeci de metri in fata se afla si gasca mea.
Ii prind din urma si cu mare fast imi spun ca au fost latrati si speriati de cainii de la stana.Ce-i drept si pe mine m-au latrat,dar nu le-am dat importanta ca nu s-au apropiat de mine.Mai raman cateva sute de metri de mers pana la masina,distanta pe care o parcurgem impreuna.La masina ne dezechipam si pentru ca ne-a placut apa de la izvor,mai fac un drum si umplu dou bidoane.Urmatoarea oprire este in comuna Greci la cativa kilometri,unde aveam rezervata cazare la Pensiunea Agroturistica Matetovici.Aici ospat si somn.
Page updated
Google Sites
Report abuse