Muntii Rodnei, VF Pietrosul Rodnei & Cascada Cailor (28 iun 2019)
Traseu:
Manastirea Borsa Pietroasa-Vf.Pietrosul Rodnei(2303m),
Marcaj:banda albastra.
D + 1354 m(conform garmin).
Distanta,aproximativ 9,5 km urcarea,diferenta pana la 10.31 data de gps se datoreaza iesirilor de pe traseu pentru fotografii.Noi am urcat in 3h30'
Vremea nu era de partea noastra.Fulgerele,tunetele si ploaia din timpul nopti ne-a pus serios pe ganduri.Prima ascensiune serioasa din circuitul noastru prin Ardeal era sub semnul intrebarii.
Ajungem la Borsa Pietroasa undeva pe la 18:00 si decidem sa nu ne mai cautam cazare.Nu eram obositi,plimbarea cu Mocanita a fost chiar relaxanta,iar drumetia urma sa inceapa la primele ore ale dimineti.Asa ca pentru cateva ore,masina este un adapost foarte bun,mai ales ca eram parcati la intrarea in traseul ce duce spre Pietrosul Rodnei.Cel mai popular traseu din Muntii Rodnei.Parcarea era frumos amenajata,cu toaleta publica la subsol,foarte curata si este situata langa Manastirea Borsa Pietroasa.Cu noi in parcare mai erau doua cupluri care vorbeau limba slava.Ei au optat pt odihna la cort.Desi norii negrii ne dadeau tarcoale am iesit la o scurta plimbare prin imprejurimi.Am cules si mancat fragi de pe marginea drumului,am admirat un păun frumos care scotea niste sunete ciudate intr-o curte vis-a-vis de parcare.Pentru ca foamea a inceput sa ne dea tarcoale,am fost nevoit sa cobor pe unde am urcat cu masina sa caut un magazin deschis.Era in jur de 20:00 si usile magazinelor erau inchise.Am fost nevoit sa cobor 3-4 km ca sa gasesc un "magazin mixt".Paine,castravete si pateu a fost cina noastra.Nu-i rau.
Intram in sacii de dormit,ne intindem fiecare cum putem si somn de voie.Dar de unde!?Nici nu apucam o ora de somn,ca s-a pus o ploaie torentiala de nu ne mai auzeam ce vorbeam nici in masina.
Cand ma sucesc dintr-o parte in alta,duc mana stanga langa cap.Ecranul ceasului se aprinde si inevitabil ma uit sa vad cat este ceasul.Arata ora 4:13!La 4:30 trebuia sa sune oricum,iar la 5:00 era planificat sa intram pe traseu.Nu stiu cum a trecut timpul asa repede si mai ales cum am dormit asa de mult si adanc.Cand am iesit din sacii de dormit era destul de rece,dar racoarea ne-a facut bine.Aclimatizarea era in desfasurare.Eram pregatiti termic pentru traseu.Tricoul sintetic si un polar au fost suficiente pentru a ne pastra caldura.
Facem ultimele pregatiri,inchid masina,luam rucsacii la spinare si plec spre poteca.La ora aia a dimineti ne-am gandit ca nu suntem singuri pe traseu.Ba chiar am prins curaj,cand am trecut pe langa corturile vorbitorilor de slava si nu am auzit galagie si nici miscare nu am sesizat.Deja speram sa-i intalnim pe traseu.
Dar lucrurile nu au stat asa,se pare ca noi eram primii in traseu si lucrul asta a contat enorm.Am urcat in liniste deplina,doar pietrele de sub bocanci se auzeau.Asa cum am pus si titlul acestei drumetii,ascensiunea spre vf.Pietrosul Rodnei avea sa ne surprinda placut.In nicio drumetie nu am mai intalnit atatea vietuitoare cum am intalnit aici,parca eram la gradina zoologica.
De aici am inceput ascensiunea catre VF Pietrosul Rodnei.Manastirea de la Borsa Pietroasa.
Imediat ce intram pe traseu si dupa ce depasim dificultatile de orientare datorita multitudinelor de poteci care veneau din toate partile,apar marcajele si un fel de drum forestier nu foarte lat.Ploaia din timpul nopti a curatat bine acest drum,pentru ca bolovani mai mari au ramas pe jumatate scosi din pamant.Acest lucru a facut ca inaintarea sa fie mai dificila.In micile poieni aparute de o parte si de alta a drumului,natura ne-a scos in fata suprafete intinse de afinis.Nu ne-am oprit sa mancam,desi erau mari,multe si copate ci ne-am continuat ascensiunea.Singuri pe poteca am avut ocazia sa descoperim pentru prima data cum se trezeste natura cand la cativa metri in fata noastra un cocos de munte a facut cateva salturi,dupa care s-a pierdut in padure.Potecile abrupte,dar in zig-zag au continuat in paralel cu padurea de conifere pana aproape de cabana unde este statia meteo.Micile portiuni lipsite de vegetatie de pe marginea poteci ne ofereau frumoase panorame ale localitatilor Borsa si Mosei in razele soarelui dimineti.
Aproape de statia meto vegetatia se schimba.Padurea de conifire ramane in spate si este inlocuita de jnepenisi,iar in fata golul alpin devine proeminent.Inaintam usor pe margineara pârâului,ce curge din Lacul Iezer,iar pe alocuri chiar il traversam.In jurul nostru o pasare ne acompaniaza fiecare pas.Ma uimeste faptul ca m-a lasat sa ma apropi foarte mult de ea.Ornitolog nu sunt,cunosc si reusesc sa indentific destul de multe pasari din arealul Romaniei,in schimb cu aceasta pasare mi-a fost teribil de greu sa ajung sa spun cu exactitate ,ca putea fi un Prundăraș de munte(Ploier de munte) sau poate un Muscar Sur,cert este ca la un moment dat aveam chiar o jumatate de metru de ea.Nu mi s-a mai intamplat lucrul asta mai ales cand vine vorba despre o pasare.Din pacate nu am avut nimic prin buzunare sa devenim si prieteni.
afine...!!!
urcare abrupta...
Aproape de Lacul Iezer
statia meteo
PRUNDĂRAȘ DE MUNTE (PLOIER DE MUNTE) sau ...
...MUSCAR SUR ?
Incepe urcarea sustinuta si odata cu asta apar si nori reci si cetosi,din fericire acestia nu stau mult pe langa noi.Distanta dintre mine si Mary se mareste,dar urcam in liniste.La un moment dat Mary ma pierde din ochi si ma striga.Acest strigat a fost ca o alarma pentru animalele din zona.Auzul unur copite pocnind pe pietre ma face sa-mi ridic privirea brusc spre partea de sus a versantului.Un cerb,destul mare din trei salturi iese din cadru.Nici macar nu am avut timp sa ridic aparatul foto.Mi-au ramas ,intiparit pe retina cornele imense ale acestuia.Se face din nou liniste,Mary se apropie de mine si urcam incet.Intr-o curba de nivel spre dreapta,care ocolea o zona cu grohotis sau mai exact,niste bolovani mai mari,niste sunte pitigăiate ne face sa intoarcem capul.Ce or mai fi,imi zic!?Cand intorc privirea,ce sa vezi!?Marmote.Chiar daca o sa ma repet,sunt primele marmote pe care le vad in drumetiile montane de pana acum,atat in Romania cat si in afara tari.Am fost fascinat de prezenta lor,fapt pentru care am iesit de pe poteca si am incercat sa ma apropii de ele,dar vigilenta lor este mare.Chiar am luat loc pe niste pietre ca sa le ofer linistea si increderea pentru a iesi din nou.Dar nu a fost cu putinta,chiar daca sezutul meu a durat aproape 20 de minute.In schimb eram negru de furie,cum am putut lasa, la masina obiectivul foto de distanta,la cat de ingaduitoare a fost natura cu noi.Ma ridic,revin in poteca si incep sa urc.Ochii erau blocati in zona aia.Inca putin si ne apropiem de creasta,aici cateva capre negre țâsnesc cand ne vad iar noi tresarim la miscarile lor bruste.Ne-am speriat uni de alti.Ce sa mai fotografiezi,ca la fel ca marele cerb,au iesit repede din cadru.Dupa 10.31 kilometri,3h30' si 1354 m D+,suntem in varf.Cugetam ceva timp,facem poze langa multiple drapeluri tricolore atarnate de o teava,iar cand norii cetoși ne permite admiram si imprejurimile.Incepem coborarea.Ne miram si noi ca pana acum nu ne-am intalnit cu niciun turist.Foarte rar se intampla lucrul asta si in deosebi pe poteci rar frecventate.In timp ce impartasim impresii despre aceasta drumetie,am auzit niste chițiituri.Ma opresc brusc,ochii plecasare in cercetare inca de la prima chițiitura,scrutam cu privirea bolovani din apropiere.De undeva din apropiere s-au auzit sunetele,imi zic!Sa fie oare marmotele atat de aproape de poteca?Si oricum,sunetele scoase de marmote nu se potriveau cu ce-am auzit acum.Mary rade si isi continua coborarea,eu captivat de fauna montana,imi pastrez cumpatul si raman pe loc.Iar rabdarea mi-a fost rasplatita de data asta de o familie de nevastuici in prina faza deloc sperioase,dar cu o mama foarte prudenta.Am facut cateva poze,iar apoi m-am asezat mai jos pe poteca si am inceput sa filmez.Mama nevastuica,care isi striga puii se agita pentru a le asigura acestora o viitoare deplasere in siguranta.Si exact asta s-a intamplat.Au iesit de sub un bolovan mare,au traversat poteca si s-au bagat sub alti bolovani la cativa metri mai in sus.Nici aceste vietuitoare nu le-am vazut in libertate.Acum pot spune pe drept ca aceasta drumetie in Muntii Rodnei,spre varful Pietrosul Rodnei a fost ca o vizita la gradina zoologica Carpatica.
MARMOTE....dah...MARMOTE !!!
Nevastuici.....
...o familie intreaga
Abia cand am ajuns la lacul Iezer am intalnit primul grup de drumeti si de atunci in coborare ,nu vreau sa exagerez,pana aproape de manastirea Borsa Pietroasa am intalnit o suta.Unii dintre ei,veneau special pentru marmote,ca au auzit ca sunt.Le-am comfirmat acest lucru,iar zambetul pe fata lor nu mai lasa loc de interpretare.
Nu am putut sub niciun chip sa nu ne infructam din afinisul de pe marginea poteci.Parca nu ne mai saturam.Nu ne-am oprit doar aici,ospatul a continuat si cu fragi.
Ajunsi in parcare,parca nu ne venea a crede ca de aici am plecat.Nici macar nu imi vedeam masina,atat de aglomerata devenise parcarea.
In concluzie:Unele din cele mai frumoase drumetii se fac dimineata devreme,cand natura inca doarme sau abia se trezeste,cand linistea este deplina,iar soarele isi arata primele raze.Nu as neglija nici apusurile pe crestele muntilor,daca exista o echipare corespunzatoare si se cunoaste drumul de intoarcere sau se campeaza in apropiere.Toate au un farmec aparte.
lacul Iezer
Mosei si Borsa
la fine
la fragi
in drum spre Cascada Cailor
cineva,cu urechile lungi,ne spiona
