Pe urmele lui Decebal !  (23 iun 2019)

Muntii Apuseni,Muntii Trascaului !Piatra Craivii 1078 m

După ce vizitam Alba Iulia, ieșim din oraș pe DN74 si ne îndreptam spre localitatea Cricău pentru a începe o drumeție tematica, in Munții Trascăului, pe care eu am intitulat-o "Pe urmele lui Decebal". Se spune ca regele Decebal, s-ar fi refugiat aici din calea expansiuni romane. Pe lângă aceasta fortificație si locul retragerii lui Decebal, acesta cetate a mai avut parte de momente zbuciumate de-a lungul istoriei. Pentru a evita sa transcriu aceste evenimente, recomand o lectura on-line, menita sa completeze acest vid de informații. Tastați intr-un browser "Cetatea Apoulon" si cu siguranța o sa găsiți multe informații. Sa revenim la drumeția noastră. După ce trecem de localitatea Șard, viram dreapta pe DJ107H si mergem in localitatea Bucerdea Vânoasă. Traversam pârâul Bucerdea si in centru localități viram stânga pe DC195 si mergem pe acest drum 3,1 kilometri. Daca kilometrii nu ies, coordonatele pentru acest punct sunt N46°10'31" si E23°30'44".

Traseul începe chiar de aici din bifurcația asta pe triunghi roșu. Spre dreapta se merge pe un drum forestier puțin abrupt in prima parte si la câteva sute de metri mai sus, drumul se transforma in poteca. Se înaintează pe marginea păduri de stejar, după care se traversează prin mijlocul acestei liziere pana se ajunge intr-un alt drum forestier, care este pe creasta unui deal. De aici se tine drumul forestier pana ce se trece de stana. Pe aceasta bucata de drum creasta muntelui este vizibila in permanenta. Pana aici traseul nu are puncte tehnice, dar se urca mereu. După ce se trece de stana, undeva mai in fata (200-300 metri) din poteca, in partea dreapta apare un panou informativ, cu date despre cetate si un stâlp cu direcțiile de mers. De pe panou nu am putut citi nimic, pentru ca era ilizibil. Traseul pe triunghi roșu continua in fata, iar cel pe care am mers noi este pe punct albastru.

Iarba era mare si se înaintează greu. Marcajele nu existau. Abia când am ajuns sub stanca au început sa fie vizibile pe bolovani. Asta este partea care îmi place si schimba monotonia traseului de pana aici. Însă fiind doar o creasta mica, fără o inclinație mare, am preferat sa am propria abordare pana in vârf. Si bine am făcut. Am știut lucrul asta in momentul in care o cruce mare de fier mi-a apărut in fata. Eram la 1078 metri si peisajele erau superbe. Ies brusc din starea melancolica care m-a cuprins si încep sa scrutez cu privirea zonele din apropierea crestei. Desigur, căutam cetatea dacica Apoulon. Din vârf am încercat sa identific fortificația/ cetatea dacica Apoulon, dar mi-a fost imposibil. Practic nu se distingea nimic in nicio parte a crestei pietroase. După ce fac o serie de fotografii din vârf si stau puțin sa-mi trag sufletul, încep sa cobor, puțin trist. Mă așteptam ca acesta cetate sa fie vizibila, ba mai mult mă gândeam ca am greșit abordarea muntelui si fortificația este într-o alta zona. Ajuns la baza crestei unde mă aștepta Mary, ca ea nu a vrut sa urce, decidem sa coboram pe alta parte si sa nu ne mai întoarcem pe la panou, ca oricum nu exista o poteca propui zisa. Însă chiar acolo sub creasta, pe un fel de platou, nu foarte mare, in niște ierburi care ajungeau pana la talie, au început sa se distingă niște forme ce păreau a unor ziduri. Probabil aici este cetatea sau o parte din ea. Dar nu îmi venea sa cred, deși importanta, nimeni nu s-a îngrijit de ea. Gustul amar al acestei drumeții a fost îndulcit de multitudinea de fragi găsiți pe coborârea pana in dreptul stanei. De la stana traseul de întoarcere a fost același pe care am urcat. In drumul nostru spre vârf nu am întâlnit decât doua doamne care ne-au depășit pe drumul forestier.

In concluzie:

-traseul, deși ușor, mai mult pe dealuri ne-a deschis perspectiva unor alte drumeții pe aceste meleaguri

-partea tehnica, dar fără dificultate mare si ușor abordabila, creasta muntelui a schimbat modul in care s-a mers pana aici, dând acestei drumeții tematice si ceva captivant.

-peisajele din jur si panoramele împrejurimilor sunt minunate, încântătoare dar nu spectaculoase.

-decepția drumeției este cetatea Apoulon si fortificațiile care sunt neîngrijite si foarte greu de găsit. In plus nici marcajele nu sunt lizibile in acea zona.

-partea tematica este o dezamăgire totala, parte de drumeție rămâne însă plăcută.