Vf. Negoiu ! Revanșa ! (28 dec 2024)
Traseu: Piscul Negru-Lacul Caltun(triunghi albastru)-Portita Caltunului(banda rosie)-Strunga Dracului-Vf.Negoiu(fara marcaj) si retur
Traseu Inchis Iarna !
Diferenta de nivel:1382m D+, 11h05' dus-intors
Embedded Files
Despre Negoiu...se știe că este al doilea cel mai înalt vârf din România, cu o înălțime de 2535 m și face parte din lanțul muntos Făgăraș.
Dacă vara am ajuns la vârf din mai multe direcții, singur sau în grupuri, iarna escaladarea lui pare una extrem de dificilă. Mi-am impus niște condiții ca să pot vorbi de o ascensiune la vârf iarna, poate prea exigente, dar ele trebuie să existe pentru a rămâne motivat în îndeplinirea unui vis. În primul rând ascensiunea trebuie să se desfășoare în lunile calendaristice dedicate ierni (decembrie, ianuarie, februarie). În al doilea rând existența zăpezi trebuie să fie pe toată lungimea traseului (start- finiș) sau pe cel puțin 90-95% din el. Deja număr două tentative eșuate. Eșecul unei escaladări face parte din viața unui alpinist și el trebuie acceptat, pentru că acceptarea vine la pachet cu multă experiență pe care nu ai cum să o înveți din cărți sau din auzite, ci doar din practică.
Ziua de 28 decembrie mă găsește alături de 3 montaniarzi (Vali, Dragoș și Mădălin), care împărtășesc aceiași pasiune pentru ascensiune iarna pe munte, în drum spre Piscul Negru. La 7:12 găsim loc de parcare lângă biserica din complexul de pensiuni de la Piscul Negru. Facem echiparea și la 7:36 plecăm la drum pe traseul turistic Piscul Negru -Lacul Călțun- Portița Călțunului- Vârful Negoiu și retur, cu obiectiv clar, Vârful Negoiu, cu particularitatea "prin Strunga Dracului". Acest traseu este interzis iarna. Pare greu de crezut doar când auzi pe cineva vorbind despre Strunga Dracului, dar ziua de astăzi, despre asta este. Înca sunt multe necunoscute în drumul nostru către vârf și certitudinea reușitei nu există. Pot consemna al treilea eșec sau pot să mă bucur ca un copil mic când moșul îi aduce jucăria favorită. Vremea se anunță bună, prognozele meteo din aplicațiile de profil sunt favorabile. Însă experiența cu muntele de până acum îmi spune să nu iau în totalitate pe încredere aceste prognoze. Așa că rucsacul meu este foarte cuprinzător. Haine de schimb (șosete x2, bluză tehnică, polar gros, fes dublu, fes trekking, sac și folie de supraviețuire, trusă medicală, colțari, piolet de tură, bețe de trekking, cască, ham, mănuși - 15°C, mănuși simple, parazăpezi, ochelari schi, ochelari soare). În comparație cu tentativa eșuată de la începutul anului (o să folosesc destul de des această comparație pentru a înțelege de ce nu am reușit în a doua tentativă), zăpada la intrare în traseu este bătătorită (există urme), față de cei 40 cm neatinși de la începutul anului. Atunci înotam în zăpadă, iar acum mergeam normal. Există o diferență clară între straturile de zăpadă în favoarea zilei de astăzi. După ce trecem de podul peste pârâul Călțun, un indicator, aflat sub un molid uriaș, ne spune că facem 3h până la Lacul Călțun, vara.
Cu Vali,Dragos si Madalin ! foto by Dragnea Vali
Paraul Caltun
3h...vara...iarna oare cat?
am avut un prieten patruped de calatorie...
Dragos
Vali
cutu !!!
Temperatura este plăcută, deși am început fără mănuși și fes, am fost nevoit să le folosesc, că odată ajunși în zona primului pisc a început să adie un vânt rece. Ca timp înaintarea noastră este foarte bună în comparație cu luna ianuarie. Începem ascensiunea primului pisc, care este și cel mai greu în comparație cu celelalte 3 până la Lacul Călțun. Însă în unele zone zăpada este mare, pentru că a fost viscolită și pățim ca data trecută, ne afundăm în ea până la șolduri. Dar lucru ăsta se întâmplă mai rar, față de ianuarie. Avem o oră și 40 minute când terminăm piscul de urcat ce-i drept, puțin ajutor am avut și de la singurele urme de pe potecă, care însă au dispărut, cel mai probabil acoperite de zăpada viscolită. În ianuarie în aceiași zonă aveam 3h30'.
primul pisc
o ora de la start si am ajuns departe
Vali, dar și Dragoș duc trena foarte bine și au o înaintare bună. Folosesc amândoi tehnica de urcare în zig-zag, o tehnică care nu pune multă presiune pe mușchi și astfel reduce oboseala. Până la Lacul Călțun zăpada alternează. În anumite zone era înghețată și mergeam pe deasupra, în altele ne afundam serios până peste genunchi, dar erau și zone mici cu zăpadă viscolită, unde se vedea iarba uscată și înghețată. Însă nu zăpada a fost problema în acest sector de potecă ci vântul rece, care bătea neîntrerupt. Din greșeală se apasă butonul de pauză de la ceas și distanța încetează să mai fie măsurată, din fericire timerul nu se oprește. Până observ lucrul astă trece ceva vreme. Facem 3h20' până la Călțun un timp foarte bun în comparație cu ianuarie și dătător de speranțe. Aproximativ la fel cu timpul traseului de vară. Cert este că ruta urmată până la Călțun nu a coincis cu ruta din ianuarie și nici nu a urmat în totalitate traseul de vara. Sunt aceste particularități care fac diferența între ascensiunile pe timp de iarnă.
piscul 2
urcare in zig-zag
piscul 3
pauza
vreme aspra
un vant rece
privind departe...! foto by Dragos Toma
3h19' am facut pana la Lacul Caltun
La Portița Călțunului ajungem după aproximativ 4 ore. Până să ajungem în portiță, atenția ne este distrasă de niște voci ce par să se audă dinspre Vf. Lespezi, dar la o verificare mai atentă a peretelui pietros Dragoș sau Mădălin observă doi alpiniști care urcau in rapel peretele stâncos. Dacă ceea ce făceam noi cu tentativa de a urca la Vf. Negoiu prin Strunga Dracului, pare o nebunie, cățărarea lor pe perete stâncos și înghețat al Lespezilor este... ! Avem în față imaginea Vârfului Negoiu, Strunga Dracului, zăpada imaculată și neatinsă, dar și valuri multe de ceață reci. Dacă în ianuarie aici aveam 7 ore și ceva, acum timpul de 4 ore ne dă încrederea să mergem mai departe. Decidem să ne echipăm complet. Punem colțarii, casca, schimbăm bețele de trekking cu pioleții, mănușile subțiri cu cele groase și impermeabile. Timpul petrecut cu echiparea si vântul rece, a început să-mi creeze probleme, vârfurile de la degetele mari de la picioare au început să-mi înghețe , la fel și la mâini. Mâncăm, ne hidratăm și înainte să plecăm la drum facem un fel de plan de abordare al traseului până la intrarea în Strunga Dracului.
refugiul Caltun
doi alpinisti urcau in rapel pe peretele stancos al Lespezilor
in fata Portita Caltunului
eu si Madalin, foto by Dragnea Vali
Madalin
indicatii de abordare ruta spre Strunga Dracului
Negoiu
nuanta...alb neatins
Strunga Dracului
Trecerea din Portița Călțunului pe peretele versantului pare dificil de abordat din cauza cornișelor și a înclinației pantei. Vali își face curaj și intră primul. Eu intru al doilea. Zăpada este mare și moale. Îmi ajunge până la genunchi. Partea proastă, care m-a speriat puțin, este instabilitatea pe care o simți când pășești, deși echipat cu colțari, piciorul tot alunecă. Înaintez timid și precaut. Dragoș și Mădălin trec în față și bine fac. Traversăm fața expusă a versantului și ne apropiem de urcarea unei coame, acolo unde era un stâlp de ghidaj, care indica traseul de vară prin Strunga Doamnei. Aici băieții se opresc și iau o decizie importantă, pe care eu numesc "punctul culminant". Nu au urcat panta până la stâlp, prin stratul mare de zăpadă ci au coborât puțin ocolind acest pisc (coamă), astfel improvizând un nou traseu mult mai ușor, care ne-a adus destul de rapid fără un efort mare la baza Strungi Dracului. Dacă am fi urmat traseul spre stâlpul de ghidaj, am fi ajuns pe unde se intra vara în Strunga Dracului atunci când se putea traversa acest pasaj. Cert este că se consuma mai multă energie.
inca putin si ajungem la baza Strungi
intrarea in Strunga Dracului
Acum putem spune că începem urcarea în Strunga Dracului chiar de la baza ei. Luăm decizia să nu ne legăm cu cordelină. Începem urcarea, în ordine, Vali, Dragoș, Mădălin și eu. Zăpada este moale și mare. Îmi verific echipamentul, colțarii sunt stabili, pioletul este legat de mâna dreaptă. Înfig pioletul cu coada complet în zăpadă și trag de câteva ori de el să văd dacă este stabil. Este, înaintarea băieților și fixarea pioletului îmi dă încrederea cuvenită să încep urcarea. Aveam în jur de 200 metri de urcare pe o pantă cu o înclinație mai mare de 60-70°. Urcarea este grea și obositoare. Aplic tehnica celor 30 de pași cu pauză între ei. Când prind un loc stabil scot telefonul și fac câteva poze, aparatul foto l-am băgat în rucsac la Portița Călțunului, pentru că zona era expusă și trebuia atenție. Ușor - ușor ajungem în creastă fară niciun incident. Se vede pe fețele noastre un entuziasm de nedescris. Eram bucuroși și nici măcar nu am ajuns în vârf.
urcare...prin Strunga
view de sus in jos, Madalin si mai jos eu Foto by Dragos Toma
iesirea in creasta Foto by Dragnea Vali
Până pe vârf, am urcat destul de greu, fiind nevoiți să traversăm multe piscuri stâncoase, straturi de zăpadă mare. Eram istoviți. După 6h20' atingem Negoiu. Din păcate un val de ceață a ajuns odată cu noi. Dar asta conta prea puțin, trăirile interioare și bucuria erau imense. Din când în când ceața se mai ridica și lăsa să se vadă frumusețea Făgărașilor. Aparatul foto și telefoanele surprind cadru după cadru aceste peisaje unice. Facem poze rând pe rând, cu toții iar pentru că vântul rece nu ne dă pace suntem nevoiți să începem coborârea.
cand ceata ne permite...in dreapta...Vf.Lespezi si Cornul Caltunului
ne bucuram de view
lantul Fagaras
in dreapta Vf. Dintre Strungi 2476 m
Vf. Dintre Strungi 2476 m
la Vf. Negoiu
bucurie
2/13 Foto by Dragnea Vali
dupa 6h42',incepe coborarea
Entuziasmul ascensiuni Vârfului Negoiu prin Strunga Dracului, poate cel mai greu vârf de abordat din cele 13 de peste 2500 m, trebuie potolit, coborârea este la fel de dificilă. Numărarea orelor de lumină a început odată cu coborârea. Ajungem la strungă și începem coborârea. "Te-ai urcat în pod, acum trebuie să și cobori". Mă întorc cu spatele la eter, corpul aplecat în față spre zăpada din strungă, pioletul asigurat și ținut strașnic în mână, încep locomoția invers urcări. Tehnic, această locomoție decurge exact cum ai coborî o scară. Nimeni nu grăbește pe nimeni. Fiecare coboară în ritmul lui, siguranța fiind cuvântul cheie. Vali cu Dragoș, ajung primii la baza Strungi și la scurt timp și noi. Respirăm ușurați. Privesc în urmă peste umăr și am acea satisfacție a reușitei. Dar mai aveam de trecut zona expusă de pe versant până în Portița Călțunului, așa că merg încet și îmi măsor pașii. Chiar cu doi pași înainte să ajungi în coama portiței, poteca avea maxim o juma de metru, iar in dreapta era o stâncă mare care nu îți dădea posibilitatea niciunei prize de asigurare. Dacă alunecai te duceai în jos aproximativ 100 metri. Nu decedai, dar ieșeai șifonat zdravăn. Ultimul pas și sunt si eu în coamă.
coborarea de la Vf. Negoiu
la intrare in Strunga Dracului pe coborare
doua puncte...eu si Madalin...la coborare prin Strunga
drumul de intoarcere spre Portita Caltunului
o masa de nori
Pauză de dezechipare, hidratare și mâncare. Dau jos casca, schimb pioletul cu bețele de trekking și am așa un sentiment să nu dau jos colțarii. Și exact lucrul ăsta îl fac, rămân echipat cu ei. Era ceasul 16:00 și mai aveam o oră și jumătate de lumină, așa că grăbim pasul și începem să coborâm. Nu luăm urmele pe care le-am făcut când am urcat ci profităm de zăpada mare, care atenuează mult impactul asupra articulațiilor. Ajungem la Lacul Călțun și totul este bine. Urmează coborârea celor 4 piscuri, o nimica toată. De la începutul drumeției am fost toți conștienți ca o parte din drumul de întoarcere o sa-l facem la frontale. Coborârea primului pisc mă găsește în față și după câțiva pași făcuți mă împiedic cu colțarul de o piatră și cad destul de urât. Mă lovesc la genunchi de un bolovan, aparatul foto pe care l-am scos din rucsac pentru a surprinde cadre cu apusul a mușcat zdravăn din zăpadă. Vântul rece care bate neîncetat, mă forțează să revin repede în picioare, îmi aranjez rucsacul, trec destul de ușor peste durerea de la genunchi și privind în față la terminarea coborâri unde văd niște lespezi mari îmi propun ca odată ajuns acolo să scot colțarii.
portita
Lacul Caltun inghetat si in stanga Vf. Laitel
au ajuns si cei doi in creasta
Cea mai proastă decizie pe care am luat-o de când merg pe munte fie vară fie iarnă și o lecție de viață vis-a-vis de importanța echipamentului mai ales iarna. Atunci când am urcat piscurile 2, 3, si 4 am traversat porțiuni cu zăpadă înghețată, același lucru îl facem și pe coborâre. Între piscul 3 și 2, ajuns într-o astfel de porțiune, pășesc atent. Ba mai mult înfig bățul adânc în zăpadă și sprijin piciorul în el. Doar că o mișcare greșită, o fracțiune de secundă de orice, îmi fuge piciorul de sprijin, cad pe burta pe panta cu zăpadă înghețată. Din inerția căzături, rămân agățat cu mâna dreaptă de bățul de trekking înfipt în zăpadă, doar că acesta se îndoaie brusc. Urmează scene desprinse din filmele de la hollywood. Scap mânerul bățului, dar rămân agățat de banda sintetică din capul bățului cu două degete. În fracțiunile de secundă ce urmează privesc în jos și văd o pantă de aproximativ 35 metri și o grămadă de bolovani. Datorită greutăți rămân agățat într-un singur deget și panica începe să se instaleze. Spaima de a nu aluneca era mare. Toată greutatea mea plus 10 kg de echipament într-un singur deget. Bat cu vârful bocancului în zăpada înghețată în speranța că reușesc să ma fixez, dar stratul de gheață părea de nepătruns. Îmi arunc privirea spre băieți și din fericire îl văd pe Mădălin. Strig de câteva ori ajutor ! ajutor ! Mădălin mă vede întins și vine repede spre mine. Cu fiecare secundă trecută nu îmi mai simțeam degetul. Prin mintea mea se derulează secvențe nebunești care mai mă țin agățat. Ajunge primul Mădălin și reușește să-și fixeze piciorul sub talpa mea. Îmi dau drumul din deget și mai alunec câțiva centimetri până când zăpada devine penetrabilă. Când îmi simt piciorul stabil mă ridic în genunchi. Îi mulțumesc lui Mădălin pentru intervenția promptă. Degetul era aproape înghețat și mă durea. Mă uit la pantă și acum nu pare cine știe ce, cu atât mai mult, la nici 20 centimetri, zăpadă avea altă textură, era moale. Dar gândul că alunec pe pantă, a dus la instalarea panici, care inundă creierul și-l blochează, fără sa-ți mai dea posibilitatea să găsești soluții. Mădălin recuperează bățul de trekking, mi-l dă, iar eu încerc să-l îndrept. Era îndoit la 90°, când încerc să-l aduc la forma inițială, se rupe. Îmi revin repede și ne punem în mișcare.
la intoarcere...
Terminăm de coborât piscul 2 când ceasul arată ora 17:35 și afară s-a lăsat întunericul. Punem frontalele și coborâm cel mai mare pisc. Zăpada a înghețat și se coboară altfel. Trecem Pârul Călțun și de aici în 30-40 minute ar trebui să ajungem la mașină. Pe Mădălin îl apucă durerea de gleznă și scade ritmul de mers. Rămân cu el în spate. Într-un final după mai multe pauze ajungem la mașină. Cu o satisfacție uriașă, pentru că am reușit să cucerim Negoiul prin Strunga Dracului, cele 11h05' ale drumeției rămân doar statistică. La fel și distanța parcursă care nu a fost înregistrată toată.
la frontale...dupa aproape 11h de drumetie
Concluzii:
-Greu, superb, vânt, suspans, am reușit, câteva cuvinte care ar descrie ascensiunea de astăzi de la Vârful Negoiu prin Strunga Dracului.
-Momentul acela cu alunecatul pe zăpada înghețată nu trebuie să se mai repete și vina o poartă graba.
-Ajung la al doilea vârf de peste 2500 m iarna, din cele 13 existente, respectând propriile condiții și criterii.
-Se spune că Vf. Negoiu ar fi cel mai greu de cucerit iarna, dacă este așa rămâne de văzut deși fiecare ascensiune are particularitatea ei.
-Momentul culminant a fost cel în care s-a ales ruta spre Strunga Dracului.
Page updated
Google Sites
Report abuse