Piatra Craiului! Incursiune prin Zaplaz! (29 iun 2025)
Traseu circuit:Hidrocentrala Clabucet-Cabana Garofita(Cruce galbena)-Poiana Tamasel(Punct galben)-Umerii Pietrei Craiului-La zaplaz-Saua Grind(Banda rosie)-Creasta Sudica-Saua Funduri(Punct rosu)-Prepeleac/Prepeleag(Triunghi albastru)-Crucea Granicerului(Cruce rosie)-Hidrocentrala Clabucet(Triunghi rosu)
Atunci când vorbim de Munții Piatra Craiului, aceștia au dublă semnificație pentru mine. Sunt munții la poalele căruia mi-am petrecut o mare parte din copilărie și este cel mai frumos și provocator lanț muntos din Romania. De fiecare dată când am în plan să fac o tură prin Crai, revin cu plăcere, astăzi pentru un circuit tehnic și solicitant.
Alături de noi este prezent și Valy, un prieten și coleg care împarte această pasiune a drumețiilor cu noi. Startul l-am luat la ora 8:00 din parcarea de lângă Uzina Clăbucet. Încălzirea o facem pe cruce galbenă, aproximativ 4 km până la Cabana Garofița. Un kilometru până la bariera și restul drumului forestier este într-o urcare ușoară până la cabană. Aici facem un mic popas, moment în care încercăm să consultăm hărțile pentru a vedea pe unde continuăm traseul în urma discuțiilor avute cu Valy. Eu aveam itinerariul făcut de acasă în așa fel încât să continuăm pe cruce galbenă, iar Valy a venit cu ideea sa mergem pe punct galben că traseul este mai scurt. O idee bună, care chiar scurta traseul.
Piatra Craiului,un circuit solicitant si tehnic
Pe punct galben aveam să urcăm ușor cam 500 metri. Apoi poteca virează brusc stânga, unde urmează o urcare susținută sinuoasă de aproximativ 500 metri care ne ducea până în Poiana Tămășel, unde este și o stână dezafectată. Urcarea susținută până în poiană ne-a înmuiat picioarele și abia eram la început. Ținem poteca plină de urzici, care nu mi-au iertat deloc picioarele și uneori chiar mâinile, până aproape de stână. Se urcă ușor încă 300 metri până intersectăm poteca bandă roșie E8 și triunghi albastru. Urmăm poteca pe coamă, care trece peste Vârful Tămășel 1644 metri , traversăm o lizieră de pădure de molid și ajungem la Umerii Pietrei Craiului.
Incursiune prin Zaplaz
urcarea spre Poiana Tamasel
in Poiana Tamasel
urzici,prea multe urzici...:) foto:Valy
Garofita Pietrei Craiului sau Dianthus
Aici virăm stânga pe banda roșie. Poteca continuă pe sub piatră cu porțiuni scurte de urcare și coborâre. Singurul impediment al acestui sector sunt porțiunile de potecă cu grohotiș. Adesea peisajele încântătoare din jur îți fură atenția și riști să te dezechilibrezi. Vântul anunțat la meteo își face simțită prezența. Temperatura este foarte scăzută pentru luna iunie, în jur de 13°C cu un realfeel mai mic. În schimb, datorită ploii de ieri, atmosfera este curată, încât se pot distinge foarte clar împrejurimile. O bucată de stâncă cărămizie, aflată la baza muntelui ne arată că acești munți fantastici s-au format în urma mișcări plăcilor tectonice. Aici avem parte de primele întâlniri cu alți turiști. Înaintăm destul de repede și ajungem la o bifurcație. Conform indicatoarelor în dreapta se merge spre ceea ce așteptam cu entuziasm, trecerea prin Zaplaz și obiectivul acestei drumeții numărul 1. În stânga poteca duce spre Cabana Plaiul Foii. Ambele poteci, sunt marcate cu bandă roșie.
La Umerii Pietrei Craiului
Incursiune prin Zaplaz...gata de actiune
Valy
Intrăm pe ruta Zaplaz și pentru început suntem tot sub stânci. La un moment dat virăm dreapta printre niște jnepeniș, urcăm niște praguri în stânci și se deschide în față o urcare șerpuită susținută pe o potecă plină de grohotiș. Începem să urcăm, depășim acest pasaj și puțin mai sus virăm brusc stânga, trecem pe lângă o stâncă, mai trecem un pasaj stâncos și ajungem la un punct extrem de mediatizat din traseu, reprezentat de niște ochiuri de diferite dimensiuni în stânca calcaroasă. După o ședință foto aveam să întâlnim primul pasaj cu cabluri si o urcare de 4-5 metri. Un domn, trecut binișor de 45 ani stătea în potecă și cumpănea decizia de a se întoarce sau a înainta pe traseu. Nu am putut sa-l ajut în niciun fel, pentru că nu știam traseul. După ce ne luăm la revedere, mă apuc de cățărat. Aveam impresia că lucrurile se vor schimba, în sensul ca poteca pietroasă și pasajele de cățărat se vor termina și că o să urmeze poteci de pământ printre stânci. Dar asta era doar o iluzie. Cu fiecare pas făcut aveam să descoperim pasaje peste pasaje cu cabluri și fără cabluri, care chiar te solicitau din punct de vedere fizic. La un moment dat, din față coborau doi montaniarzi, cum este firesc, ne salutăm și în scurtele momente petrecute împreună ne dăm la vorbă. Curiozitatea este mare, apar întrebările. Cât mai este până sus, mai sunt pasaje dificile? Răspunsurile vin și ele la fel de repede ca întrebările. Așadar, parcursesem cam 40% din urcare și zona cu pasaje dificile în care ne aflăm ar fi punctul culminant. Puțin sceptic la cum arată orizontul, nu prea îmi vine a crede. Dar pentru mine acest lucru contează mai puțin, eram doar curios, adevăratul motiv pentru care am ales ruta asta, este provocarea urcări, indiferent de pasajele întâlnite. Atmosfera curată, dialogul dintre noi și pauzele de fotografie au atenuat din efectele urcări din abrupt. Până în Șaua Grindului pasaje mai dificile au fost, dar nu într-o succesiune de 3-4. Spre partea superioara a urcări, există și potecă de pământ, dar înclinația pantei rămâne accentuată. Înainte de ultimul pasaj stâncos sau mai bine zis la baza lui ne-am întâlnit cu un tata și fiul lui de 7 ani care erau aproape să depășească Zaplazul. Cu ei doi mai era și un cățel rasa beagle. Cum urca cățelul pasajele dificile, în brațe. Vântul care ne-a însoțit în partea de final a urcări, în creastă se simte mult mai acut.
asa incepe urcarea prin Zaplaz...o poteca plina de grohotis foto:Valy
unul din simbolurile acestei trecatori
de aici incepe distractia,urcari tehnice si solicitante
dar, imagini spectaculoase
calatorie in inima muntelui
emotii...
un munte
care creeaza dependenta...
pasaje tehnice
acum este randul meu sa trec!
cu atentie foto:Valy
un fel de trotuar
inca un pic si am ajuns in Saua Grind
Pentru a ne putea odihni și a servi un sandviș suntem nevoiți să mergem în refugiu. Intrarea în refugiu dar și timpul petrecut aici derula în mintea mea acele momente trăite la -13°C din 2018. Poveștile nu au încetat să curgă, iar la scurt timp în refugiu își face simțită prezența și tatăl cu băiețelul de 7 ani. Schimbăm informații, mâncăm ne îmbrăcăm și pentru că până aici am făcut 6 ore, este timpul să ne punem în mișcare.
atat am facut pana in sa
in naveta spatiala Grind 2
privind pe geam...spunand povesti si amintindu-ne de cele -13 grade
Pe creasta Craiului am fost de nenumărate ori, dar de fiecare dată am străbătut-o de la sud spre nord. Acum însă, mergem de la nord la sud, mai exact din Șaua Grindului până la Șaua Funduri. Ruta asta, indiferent de direcție are pasaje numeroase unde ești nevoit să folosești și mâinile. Cum vântul s-a domolit am fost nevoiți să dăm bluzele jos. Mersul pe creastă devine chiar plăcut, mai ales când în jurul nostru au început să apară Florile de Colț absolut încântătoare, dar și Iriși, Ochiul Boului de Munte, Bulbuc de Munte, Garofița Pietrei Craiului sau Rădăcina de Aur. Nici fauna nu s-a lăsat mai prejos, caprele negre au fost pretutindeni de-a lungul crestei. Când ajungem în Șaua Funduri întâlnim două grupuri, unul dintre ele a mers o perioadă bună înaintea noastră. După o scurtă pauză, consult ceasul și aveam deja 9 ore de drumeție, urma o coborâre tehnică până la Prepeleac/Prepeleag și apoi alta până la parcare.
privind in spate spre Vf. La Om sau Piscul Baicului
cineva a gresit poteca :)...dar a iesit o poza super
Creasta Sudica... nu iti mai aduci aminte?
la pas...
o panorama...
Spre Saua Funduri
Florea Reginei sau Floarea de Colt
al doilea obiectiv al drumetiei
iris
bulbuc de munte
ochiul boului de munte
garofita Pietrei Craiului
Privită de sus coborârea arată îngrozitor, însă la pas, lucrurile se schimbă, nu mult, dar este altceva. Cele mai expuse zone sunt cele în care poteca traversează zonele de grohotiș. Aici pentru a fi siguri că nu ne fug picioarele de sub noi, ne ținem de jnepeniș. Concursul de alergare Maratonul Pietrei Craiului, are această parte de traseu între Șaua Funduri și Prepeleac comună. Spre deosebire de lunga urcare spre creastă, coborârea este mult mai scurtă. Ajungem la Prepeleac/Prepeleag în aproximativ 50 minute.
coborarea tehnica din Saua Funduri
la pas,este aborbabila foto:Valy
un torent periculos foto:Valy
coborare...
spre Prepeleag/Prepeleac
Coborârea spre Crucea Grănicerului o facem într-o jumătate de oră, iar stratul moale de pământ format din acele de brad uscate amortizează fiecare pas. Ne continuăm coborârea și în scurt timp ieșim din pădure într-o poiană mare. De aici ținem drumul forestier, trecem pe lângă stână, ne împrietenim cu câini și la scurt timp ajungem la mașină. Suntem obosiți cu toții, tura a fost solicitantă. Pentru Valy a fost un efort dublu, pentru că el sâmbătă a luat la pas și creasta Parângului, iar tehnicitatea și lungimea traseului i-a creat un disconfort accentuat lui Mary.
privind in spate...
date tehnice
Concluzii:
-Trecerea prin Zaplaz este tehnică, solicitantă, dar superbă. Oferă o altă perspectivă a Craiului, dincolo de ceea ce vedem din exterior.
-Coborârea din Șaua Funduri spre Prepeleag/Prepeleac este foarte expusă riscurilor de accidente, datorită grohotișului, dar cu atenție sporită se poate depăși pasajul.
-Am descoperit împreună cu Valy un alt posibil traseu de parcurs prin Crai și anume "Brâul de mijloc". Nemarcat, dar vizibil pe aplicații.
-Alături de Brâul de mijloc, mai sunt și alte trasee nemarcate care duc în creastă, pe care vreau să le parcurg, alături de cele clasice marcate.
-Am prins o zi superbă, chiar dacă a bătut vântul în două reprize. Deși răcoare, cu soarele parțial acoperit de nori, atmosfera curată ne-a permis să ne bucurăm de peisajele din jur.
