Piatra Craiului! Branduse si ravas ! (10 apr 2021)

 Traseul:Fantana lui Botorog-Poiana Zanoaga-Cabana Curmatura-Prapastiile Zarnestilor-Fanta lui Botorog 

Tocmai ce s-au ridicat o parte din restrictiile COVID-19 si chemarea naturi bate la usa.Unde sa mergem?Vreme frumoasa,hotarare spontana,Piatra Craiului.

Traseul ales este unul usor spre mediu atunci cand mergi cu copii.Singura dificultate fiind lungimea lui.Fantana lui Botorog-Poiana Zanoaga-Cabana Curmatura-Prapastiile Zarnestilor-Fanta lui Botorog,aproximativ 11 km si o difetenta de nivel de 627 m.

Duminica 11 aprilie 2021,ora 7 am,sunam desteptarea,imbracam copii si pregatim ultimele detalii ale drumetiei.Coboram cu toti la masina si dupa ce ne luam locurile pornim intr-o noua aventura in 4.

Drumul pana la Fantana lui Botorog l-am facut in doua ore jumatate,pe ruta Pitesti-Bran(DN73) 111 km.In Bran am virat stanga pana in castel pe DJ112H si am mers pana in Zarnesti 9 km si de aici am virat tot stanga pe DJ112G si am continuat drumul pana la Fantana lui Botorog,inca 4 km.Intrarea in Parcul National Piatra Craiului a fost fara taxe.Locuri de parcare sunt din abundenta atat pe stanga cat si pe dreapta,desi nu sunt amenajate.

Ajunsi pe la 10:00 am,afara era racoare.Echipam copii,corespunzator unei drumetii pe zapada,pentru ca inainte cu ceva zile a nins destul de mult.Plecam la drum de la o altitudine de 855 m.Poteca incepe chiar din drumul judetean cu o urcare sustinuta de aproximativ 2 km pana la iesirea in Poiana Zanoaga pe marcaj banda galbena.Stratul de zapada este destul de mare,pe alocuri chiar 30 cm,iar pe poteca este presata, ceea ce face ca inaintarea sa fie mai greoaie.Insa nu au fost probleme,incaltamintea aderenta si-a facut treaba.La nici 200 metri de la start,desi in port bebe,Alex se pune pe plans.Tare mult a durat ca sa aflam adevaratul motiv,pentru care nimic nu-i convenea,incercand sa-l calmam cu  lapte,apa,bomboane,țâți,mancare,schimbat pozitia in port bebe,batul de treking.L-am luat si pe Max in backpack,ca doar asa poate reusim sa-l facem sa se linistesca,dar nimic.Intr-un final dupa ce-am epuizat toate sursele,Mary decide sa-l lase jos.Si ce sa vezi...zapada,da zapada...astă era motivul plansului.Prima oara in zapada.Sa-l vezi pe fratele tau tarand batul de treking prin zapada,chiar impungand cu el prin omatul tare,i-a creat celui mic o stare de "vreau si eu".Dupa ce si-a consumat moftul si a facut si o mica bulgareala cu zapada a mers linistit in port bebe.

Ajungem in Poiana Zanoaga.Decidem sa facem o scurta pauza incalziti si de urcarea sustinuta,aproximativ 400 metri.Soarele era stralucitor si razele lui se simteau dogorind.De aici poteca devine mai lina.Suntem la 1300 metri altitudine.Poiana este destul de mare,iar soarele a topit zapada in multe zone lasand sa se vada o imensa plantatie de branduse si ghiocei.Copii s-au bucurat din plin de aceasta pauza.S-au tavalit prin zapada,au alergat.In unele zone mai insorite poiana era mov.Erau atat de multe branduse  incat formau un covor de flori.Cu greu ne punem in miscare,dar ochii nostri ramaneau fixsati pe aceste mici minunatii,care inconjurau poteca pretutindeni.Poteca prin poiana are aproximativ 1 km.La orizont creasta Pietrei Craiului este alba si domina peisajul.Urmatoarea destinatie este Cabana Curmatura.Pana acolo avem de strabatut o distanta de 1,5 km prin padure. 

Chiar cu zapada,poteca este foarte practicabila.Se urca usor.Intrat in padure Max se cere in backpack,asa ca il urc in sa.Apropierea de cababa a fost anuntata de latratul cainilor,care ne-au pus un pic pe ganduri.Printre tulpinile brazilor inalti se intrezareste si cabana.In cateva minute suntem in curtea ei.Aici mesele de pe terasa erau aproape pline.Greu am gasit un loc unde sa incapem toti patru.Terasa ofera o priveliste incantatoare spre vf.Ascutit si o parte din creasta Pietrei Craiului.

Pentru copii luam o portie de tocanita calda pe care o devoreaza imediat,iar noi servim sandvisurile de acasa.Preturile sunt acceptabile.La sfarsit luam doua placinte cu ravas,foarte delicioase.Mesajele sunt pentru moral.Dupa festin strangem bagajele si ne punem in miscare.Suntem la 1450 metri altitudine.Urmatoarea destinatie,Prapastiile Zarnestilor.

 Avem ceva de mers,dar este numai coborare.Iesim prin spatele cabanei sau prin partea opusa fata pe unde am intrat si viram la stanga pe poteca marcata cu banda albastra.Coboram pe aceasta poteca, in jur de 800 metri pana intersectam poteca punct galben.De aici urmam poteca cu marcaj punct galben aproximativ 2 km.Daca pe celelalte poteci am mai intalnit drumetii,acesti 2 km au fost parcursi in singuratate.Max a mers pe jos de la Cabana Curmatura pana la iesirea din Prapastiile Zarnestilor iar Alex a tras un pui de somn,trezindu-se abia in apropierea prapastiilor.La intrare in Prapastiile Zarnestilor se coboara din abrupt si trebuie sporita atentia.Urmeaza 4 km de drum forestier acoperit de un strat destul de mare de zapada,prin niste chei cu pereti verticali destul de inalti.Peisajele din jur si frumusetea traseului ne-au facut sa uitam de timp. 

Ne aproiam de ora 18:00 si am fost nevoiti sa grabim pasul,pentru ca restrictiile de circulatie erau inca in vigoare.Odata cu cresterea ritmului de mers,Max s-a resimtit si a trebuit sa-l iau in backpack pe ultimul km.Ne luam la revedere de la un traseu de vis pe care am petrecut 7 ore cu tot cu pauze si indata ajungem la masina.Nici nu am apucat sa ne schimbam,ca am si pornit masina.Aveam două ore la dispozitie sa ajungem la Pitesti si ajungem,pentru ca drumul a fost liber,fiind duminica.