Simfonia Branduselor ! Valea Sambetei! (29 apr 2023)

Traseu:Statiunea Sambta de Sus-Cabana Valea Sambetei.

Triunghi Rosu,aproximativ 17  km(dus-intors),5H30' 

Se anunta vreme frumoasa pentru weekend.Nu cald,dar senin.Urmaresc de ceva timp vremea de pe Valea Sâmbetei.Insa ,o zi ca 29-aprilie mai greu sa găsesc.Îi comunic lui Mary cum este vremea si picam de acord sa mergem.

Ma trezesc pe la 5:30,fierb niste ouă si prepar niste sandvisuri bogate proteic(ou,masline,unt,muschi,castravete).Trezesc baietii si impreuna cu Mary reusim sa-i echipam destul de rapid.Luam restul echipamentului si coboram la masina.La ora 7:05,plecam spre Valea Sâmbetei.Din Pitesti am urmat ruta:Câmpulung-Rucar-Bran-Tohanul Nou.Aici am virat stanga spre Zarnesti pe DJ112E,apoi am intrat pe DN73A si am continuat pe acest drum pana in localitatea Sinca Veche.Intram pe DJ104A si traversam pe rand localitatile(Șercăița,Bucium,Sebes,Recea,Gura Vaii,Lisa si Sambata de Sus).In localitatea Sambata de Sus am virat stanga pe DJ105B si am mers pana la Statiunea Sambata de Sus,aproximativ 7 km.Aici se termina asfaltul si se merge pe drumul forestier sau drum comunal DC79,pana la bariera.Noi nu am stiut si am oprit undeva pe stanga la 200-300 metri dupa ce s-a terminat asfaltul.

Despre drum:Culoarul Rucar-Bran are numeroase sectoare,destul de lungi, zob,drumul este plin de gauri si peticit.Am fost oprit de un echipaj de politie pe motiv ca am depasit viteza legala in localitatea Moieciu,dar am scapat cu un avertisment si doua puncte penalizare  pentru ca aveam 68 km/h.Intre Zarnesti si Șinca Veche drumul este bun,cu mici portiuni stricate.In schimb zona rurala dintre Tohanul Nou-Zarnesti este foarte frumoasa.Linia caselor de la strada,plus panorama Muntilor Bucegi si al Pietrei Craiului in aceasta perioada iti lasa impresia ca esti intr-o alta tara.Portiunea de drum dintre Șinca Veche si Sâmbata de Sus este de poveste.Drumul judetean proaspat reabilitat este exceptional,insa privelistea asupra  Muntilor Fagaras face ca aceasta zona sa fie unica in tara.Creasta muntilor este de un alb imaculat,iar soarele ii aducea acea stralucire de nu te mai saturai privind.Ouh!!!...Ouh!!...Ouh!!...asa am facut pana am ajuns in statiunea Sambata de Sus.Desigur,pana acolo am facut cateva pauze de foto si cascat ochii.2h45' a durat parcurgerea celor 189 km.

Surse de apa;in aceasta perioada a anului si cum sunt muntii de incarcati de zapada,apa este pretutindeni.Se gasesc bijoaie amenajate dar si zeci de pâraie cu apa limpede.

Dupa ce gasesc greu un loc de parcare pe stanga pe drumul forestier coboram din masina si incepem sa ne echipam de drumetie.Eu iau backpack-ul in care mai pun un bidon de apa de 2 litri,doua sandvisuri si niste polare de rezerva pentru copii in cazul in care transpira si trebuie haine uscate.Desi stiam ca este ceva de mers pana la Cabana Valea Sambetei nu puteam sa ma incred in Alex ca o sa parcurga distanta dus-intors pe jos,asa ca backpack-ul a fost foarte util.Mary are un rucsac clasic de 20 litri,pe care il umple cu diverse.Pornesc gps-ul,dar si ceasul si pe aici ti-e drumul.Traseul cu triungi rosu pana la caba este usor.Facem cateva sute de metri pe drumul forestier si Alex deja se cere in backpack.Zis si facut,cum puteam sa las baiatul pe jos.Primele indicatoare ne arata ca pana la cabana mai facem 2 ore,iar pana la Chilia lui Arsenie Boca,care era undeva la 4,5 km,conform indicatorului 1h50'.Simplu imi zic,nu ar trebui sa avem probleme.Constatam repede ca drumul forestier este foarte aglomerat.Ne intrebam daca acesti oameni merg in poiana sau la chilie?Un raspuns pe care il primim peste 2h40".Totodata pe langa noi trec o sumedenie de masini in sus.Am o conversatie cu Mary vis-a-vis de posibilitatea de a fi adus si noi masina mai sus pe drum.Desi cu destule denivelari,drumul forestier este practicabil aproape pentru orice automobil.Dupa primii 3 km pe care i-am parcurs intr-o ora facem o prima pauza de masa pentru copii.Impart amandoi un sandvis,iar pentru moral primesc si niste stafide glazurate.Dupa 5 km aproximativ,ajungem in zona unui stavilar,aici bifurcandu-se si drumul.Unii oameni luau in pipet urcarea abrupta de pe stanga care era si marcata cu triunghi rosu,iar altii mergeau pe drumul forestier pe marginea pârâului.Desi in jurul nostru oamenii vorbeau ca ambele drumuri se intalnesc mai sus,noi am ramas fideli poteci marcate si dai si urca.Cu Alex in backpack,aveam in spate cu totul undeva la 20 kg.Cand am razbatut piscul abrupt am ramas cu o figura uluita!Intradevar drumul forestier cu poteca marcata se uneau.Ajungem la fotografiatul podet peste paraul Sambata.Nu este un podet iesit din comun,care sa aibe o forma atipica ci mai degraba pârâul involburat este cel fascinant,ce-i face pe oameni sa se opreasca si sa faca poze.Desigur facem si noi una bucata,fotografie,exact asa cum ne-a prins dinamica actiuni.Acum aveam un raspuns vis-a-vis de toti acesti oameni si directia lor.Cabana Valea Sambetei si nu Chilia lui Aresnie Boca.

Odata cu trecerea podetului lasam in spate drumul forestier si continuam urcarea pe poteca din padure,desi,acum in stanga noastra o buna parte dintre drumeti isi continua inaintarea pe drumul forestier.Apare iar intrebarea,oare se reintalnesc acestea doua carari,undeva mai sus???Nu de alta,dar dupa cateva viraje stanga-dreapta printre molizi,poteca continua in abrupt printre bolovani si cu paraie care se revarsa peste aceasta,portiuni bune fiind inundate,apa facandu-si vad chiar pe mijlocul poteci.Dar,avem placuta surpriza sa constatam ca tocmai aceasta portiune de poteca cu radacini,bolovani,paraie ii plac la nebunie lui Max si-l reactiveaza dupa monotonul drum forstier.Ce-i drept poteca este intradevar fascinanta.Alex vazandu-l pe Max entuziasmat si foarte bucuros,acum vrea si el pe jos.Deci,per pedes amandoi.Am incercat sa fiu distant fata de aceasta dorinta,sa-mi pastrez cumpatul si doar sa privesc cum inainteaza,dar nu am rezistat.Nu aveau treaba cu inaintatul pe poteca ci urcatul in 4 membre pe bolovani,un fel de catarare.Ieseau frecvent de pe poteca incat primeau mai mereu mustrari.Incercand sa fac multiple fotografii din diverse unghiuri pentru a cadra cat mai bine anumite subiecte reusesc sa pierd irecuperabil selfestick-ul.

Suntem din ce in ce mai aproape de poiana si de cabana.Poteca se largeste,constatam ca drumul forestier se uneste iar cu poteca,iar padurea devine din ce in ce mai rara.Apar primele branduse,atat pe partea stanga cat si pe dreapta poteci.Ne bucuram de aceaste minunatii ale naturi,facem poze.Zona devine foarte aglomerata.Este pentru prima data,cand merg pe un traseu turistic si vad peste 1000 oameni pe el,cel putin.Da,am zis 1000( o mie,cel putin).Cand ridic ochii si privesc in fata,vad tabloul complet.Muntii Fagaras de un alb imaculat si stralucitori iar sumedenia de pâlcuri de branduse inflorite inpanzesc poiana.Da!da!da! pentru asta am venit,pentru acest tablou.Adulmecam aceste privelisti.Incerc sa prind cateva cadre mai deosebite care sa reflecte cat mai bine ceea ce vedeam cu ochiul liber.Extrem de aglomerat in poiana,desi este foarte mare.Ne gasim si noi loc intre pâlcurile de branduse.Scot un sandvis si le dau la baieti sa manance.Luau cate o gura si fugeau inapoi la joaca,la tavalit prin iarba,printre branduse.Scot gps-ul si il consult.Am mers 9,57 km,am urcat(D+) 575 m in 3h23'.Foarte bine.Max a mers pe jos,Alex a alternat mersul pe jos cu backpack-ul,iar acum in poiana sunt ca noi,plini de energie.Ma bucura aceasta inertie a lor,sunt fascinanti si atrag atentia celor din jur,care zambesc privindu-i.Am avut cateva momente intentia de a propune sa urcam la Chilia lui Arsenie,dar traseul desi frumos serpuind pe stanci la o inaltime considerabila este unul expus,iar pentru baietii energici devine extrem de periculos.Asa ca dupa cateva priviri mai atente renunt la aceasta provocare.Raman in continuare uimit de turistii care urca si coboara prin poiana si de aglomeratia de nedescris de la cabana.Atunci cand am plecat de acasa,ne gandeam,desi weekend,daca o sa avem sansa sa ne intalnim cu drumeti pe traseu.Iar pe traseu si in poiana zici ca sunt oameni adunati ca la concerte sau meciuri de fotbal.Desi Max m-a rugat sa merg la cabana sa vad ce au de mancare(ceva dulce),am renuntat repede la acest drum pentru ca cei din jur vorbeau de o ora timp asteptare comanda.Cu greu ma desprind de acest peisaj cand Mary ne spune ca este timpul sa ne intoarcem.Eu ca eu,dar copii au negat vehement plecarea.Mie imi statea gandul sa urc pe zapada spre creasta,iar copii nu se mai saturau de zbenguiala.Chiar i-am propus lui Mary,ca la intoarcere la Pitesti sa ducem copii la bunci si sa pregatim o drumetie ad-hoc sus pe creasta sau varful unui munte plin de zapada.Si totul ar fi fost realizabil,dar niste evenimente de familie planificate aveau insa prioritate.Cu acest gand,"poate alta data",il pun pe Alex in backpack,intorc trist spatele la acest tablou fantastic si incepe sa cobor spre masina.

De data asta,optam pentru drumul forestier pana la masina,asa ca tinem dreapta.Coborarea mai rapida pune ceva presiune pe picioarele lui Max,incat acesta se resimte si undeva in apropiere de bariera facem o prima pauza mai mare.Aici decid cu Mary sa grabesc pasul,ca sa ajung la masina mai repede si sa vin in intimpinarea lor.Exact lucrul asta il fac.Accelerez spre masina.Ajuns la locul parcari,constat ca am parcurs cu totul 17,46 km.In cateva minute sunt in drum spre Mary si baieti.Drumul cu masina spre ei a fost un adevarat chin.Multi turisti coborau,pe jos sau cu masina,drumul ingust,rar cand gaseai portiuni in care sa se petreaca doua masini.Intr-un final ajung la ei si facem imbarcarea.Iesim de pe drumul forestier si nu cred ca am facut mai mult de 2-3 km pe asfalt si constat ca vorbesc singur,nimeni nu raspundea la intrebari.Cand privesc in oglinda in spate liniste deplina.Toti dormeau.Aerul,miscarea!Din cand in cand imi mai arucam ochii in oglinda retrovizorie,iar imaginea muntilor nu disparea.

Drumul spre Pitesti a fost mai lejer,copii s-au trezit in apropiere de Bran,iar acasa am ajuns dupa 3h35'.

Concluzie:Scopul acestei drumetii a fost atins.Pâlcurile vaste de brândușe in prim plan,cu imaginea spectaculoasa a Fagarasilor de un alb imaculat in plan secund,au completat acest tablou perfect desenat de natura.Pentru acest lucru am venit.Mersul pe jos in natura,bucuria de nedescris a copiilor a completat cadrul perfect al acestei iesire in natura.