Concluzii:
-Drumul forestier spre Stâna lui Burnei poate fi abordat doar cu o mașină 4x4 și asta doar când se prind astfel de ferestre (zile multe fără precipitații sub forma de ninsoare, zile călduroase să taseze zăpada), altfel...
-Trebuie să fiu sincer cu mine. Chiar dacă am reușit un lucru grozav să facem această tură într-o singură zi, lipsa zăpezi într-un strat consistent este înspăimântătoare, mai ales pentru luna ianuarie.
-Decizia inspirată, dar analizată de a începe ascensiunea pe Valea Rea în detrimentul Văii Galbena ne-a ajut în succesul nostru.
-Dacă nu mai ninge abundent, ca să existe un strat consistent de zăpadă până la sfârșitul lui februarie, nu mai pot contoriza drumețiile de iarnă.
-Piscul Căldări Văii Rele este la altitudinea aproximativă de 2000 metri iar piscul Curmături Pojarnei este la 2045 metri. Dacă se pleacă de la indicatorul cu marcajele, unde altitudinea este de 1450 metri, am avea așa, Pe Valea Rea 1,7 km cu D+ de aproximativ 600 m, iar pe Valea Galbena 1,5 km cu D+ aproximativ 600 m. În concluzie ambele urcări sunt extenuante. Diferența între cele două rute este data de lungimea Căldări Văii Galbena care este puțin mai mare față de Căldarea Văii Rele și ascensiunea finală la Vf. Moldoveanu care este mai domolă față de ascensiunea la Vf. Viștea Mare care este mai abruptă.
-Vremea a fost ideală pentru drumeție
-Refugiul Viștea arată uluitor după recondiționare.
-Foarte puține marcaje în golul alpin pe Valea Galbena, lucru care ne-a creat probleme după ce s-a întunecat.
-Suspansul creat de lipsa marcajelor, întunericul adânc, zăpada fără fund, mersul la frontală în abisul munților și gândurile noastre au creat o atmosferă apăsătoare.
-Am ajuns la 4 din 13 vârfuri de peste sau egal cu 2500 metri cucerite iarna.
-O drumeție care a durat 10h20' cu o diferență de nivel de 1350 m, la care se adaugă cele 8 ore de drum dus-întors.