Via Ferrata Cheile Galbenului! (22 iun 2025)

La 6:30, era deja lumină, aș mai fi stat întins, dar chemarea muntelui era la câțiva pași distanță. Țopăitul unor păsări pe caroseria mașini m-au convins să mă ridic. Deschid portiera, cobor, mă încalț și văd cum acele păsări îmi curăță caroseria de niște musculițe rămase înțepenite în stratul gros de rouă.

Așa cum stabilisem aseară, aveam să plec singur pe un traseu de categoria D, după care să mut mașina în zona ieșiri din peșteră unde erau celelalte trasee. Doar că forfota dimineții o trezește și pe Mary. La colțul pensiuni Nico, aflată lângă parcare, există o toaletă publică, parțial întreținută, fără taxare. Eram primele persoane care bâjbâiam prin parcare. Întors la campervanul nostru, încerc să mă echipez parțial, dar în urma mișcărilor locomotorii, constat o oarecare rigiditate a cotului drept. Ceva îmi ținea cotul drept blocat. Nu pot să realizez unde am căpătat lovitura, am tot încercat să derulez în minte secvențe din ascensiunile zilei de ieri, dar nimic nu îmi iese. Înainte să servesc micul dejun, am dat hanoracul jos și am început un întreg program de încălzire pentru tot corpul, extensii ale brațelor, rotiri de șolduri, fandări, genuflexiuni, plus multe altele. Somnul a fost odihnitor, datele oferite de ceas, confirmă acest lucru. După ce strângem sacii de dormit și reconfigurăm mașina ne așezam la masă. O piersică, două ouă fierte de căciulă și multă apă ar trebui să ne susțină parțial efortul. Mă echipez cu hamul, casca, lonja, pun apă în bidonul din rucsac, bag și cordelina, trusa medicală și o tabletă de ciocolată. Apă potabilă, rece și bună se poate lua de la izvorul de sub cabana celor de la White Wolf, aflată in dreapta scărilor ce duc la intrarea în peșteră. Încrezător pășesc într-un ritm dinamic spre intrarea în traseul Spirala Mică.

Spirala Mică

Lungime: 100m

Diferența de nivel: 30m

Dificultate: D (greu)

Ieri când făceam Spirala Mare, am ajuns la un moment dat la intersecția a mai multor trasee. Unul din trasee era Spirala Mică. În plus l pe acest traseu au urcat un cuplu tânăr. Erau vădit timorați, chiar dacă încercau să ascundă lucrul ăsta. Nici eu nu exprimam veselie. În scurtul dialog avut mi-au spus că este foarte grea urcarea pe Spirala Mică și m-au întrebat dacă se pot întoarce pe Spirală Mare. Le-am arătat traseul, vizibil, pe unde am venit, după care au încercat să urce acea stâncă unde eu am eșuat de trei ori și s-au lăsat păgubași. Eu am încercat a patra oară și am reușit folosind o altă abordare, dar în timpul petrecut (aproximativ 25 minute) la următorul pasaj dificil, ei nu ș-au făcut simțită prezența.

Așadar ajung la baza stânci unde este plăcuța care indică intrarea în traseu. Înainte să ajung aici, m-am oprit câteva minute să analizez Traseul Vânturilor, care mi s-a părut uimitor, doar că-n descrie trebuie cățărat fără rucsac în spate. Toată urcarea se face printre doi pereți înguști care rareori se depărtează la mai mult de un metru. Intru pe traseu și după ce trec de intrare, traseul este mai degrabă o urcare abruptă pe o potecă pietruită. Asta până se ajunge la baza unor stânci de câțiva metri. Un pasaj la care am meditat ceva vreme înainte să-l escaladez. Dar reușesc și de bucurie o sun pe Mary, care era la mașină în momentul ala. Locul unde eram, era bine vizibil de la mașină. Studiez un pic mai bine zona ca să știu pe unde vin restul de trasee și retragerea o fac tot pe Spirala Mică. Mă întorc la mașină și o mut în parcarea de la ieșirea din Peștera Muierilor.

Kuky

Diferența de nivel: 100m

Dificultate: B (ușor) cu varianta C (mediu)

Trecem podul peste Râul Galben, tăiem de-a dreptul poteca printre două terase și ieșim la scările de ieșire din peșteră. Scările de ieșire sunt mai lungi și mai abrupte. Cu puțin timp înainte să ajungem la ieșirea din peșteră pe partea stângă se vede plăcuța care ne anunță că de aici începe traseul Kuky. Intrăm pe traseu. Mary se lonjază, în schimb eu îmi testez abilitățile de cățărător, pentru că traseul îmi permite. În prima lui parte traseul nu are pasaje dificile, se trec niște stânci, dar înclinația lor nu ne creează probleme, pentru că abundă în prize atât la picioare cât și la mâini. Mary resimte ziua de ieri, nu că eu aș fi proaspăt, soarele accentuează oboseala, că razele lui bat direct pe urcarea noastră. Ce mi-a plăcut la acest traseu, în mod special este flora dar și fauna. Am întâlnit un fluture mare cu o coloristică a aripilor aparte, pe care nu l-am mai văzut pe la noi. Am vrut sa-l fotografiez, dar nu mi-a oferit șansa asta. Puțin câte puțin ajungem la capătul traseului. Finalul cablului de oțel ne indică lucrul ăsta. Retragerea o facem spre stânga pe poteca cu punct roșu și albastru. Poteca ne scoate la baza scărilor. Reluăm urcatul scărilor și ajungem la ieșirea din peșteră. Văd intrarea in Traseul Mecanicul (D) și Gelul (E) dar încă nu îmi vine să merg spre niciunul. Îmi vin în minte episoadele din Marea Spirală unde pasajele dificile mi-au dat de furcă, pentru că eram extenuat. Decid să nu intru pe niciunul și să le las pentru altă dată. Deja fac un fel de inventar pentru următoarea etapa (Vânturilor(D), Mecanicul(D), Gelu(E), Jnepeni(D) și Săritoarea Ursului(C)). Mă uit pe hartă și mai găsesc 3 trasee abordabile, pentru astăzi, clasificate cu B și C. Mary a spus că se retrage la mașină, deja 6 trasee pentru ea sunt suficiente. Eu mi-am fixat întâlnire cu Giuliana.

Giuliana

Diferența de nivel: 110m

Dificultate: B (ușor)

La întâlnire a fost puțin mai greu față de cum a fost prezentat, dar mi-a plăcut. Pasaje care tind ușor spre C, copaci crescuți din te miri ce crăpături care îți oferă umbra necesară. Vizibilitate asupra celor trei trasee care se unesc în același aven, lucru pe care nu-l observi de la baza traseelor. Prize naturale din belșug. Finalul este la doi pași și încep retragerea tot pe punct roșu și albastru. Ajung la baza scărilor de la ieșire din peșteră și fără să mai stau încep să le urc din nou. De data asta caut poteca care se lasă în dreapta scărilor de pe undeva de la jumătatea lor. Sar balustrada și merg prin pădure pe sub stâncă. Rând pe rând trec de toate traseele indicate pe hartă și descopăr o grămadă de trasee de escaladă fiecare purtând un nume și o clasificare. Ajung în cele din urmă la ultimele două trasee care încheie aventura în Cheile Galbenului.

Virus și Antivirus

Diferența de nivel: 100m

Dificultate: B (ușor)

Diferența de nivel: 100m

Dificultate: C (mediu)

Am ales aceste ultime două trasee, mai mult pentru nume lor, care sunt foarte des utilizate în meseria mea. Intrarea pe traseu este comună, ca de altfel 90% din traseu. Diferența dintre C și B este dată de ultimi 10 metri de urcare. Traseul ușor (Virus) ocolește o stâncă prin dreapta, care reprezintă o urcare fără dificultate iar traseul mai greu (Antivirusul) ocolește aceiași stâncă prin stânga și acest pasaj este mai dificil. Ambele trasee se termină în același punct. Dacă până acum am fost singur sau cu Mary pe unele trasee, pe acesta era foarte mare aglomerație. Și culmea, toți au ales Antivirusul. Un ghid cu patru doamne înainte, iar după mine un grup mixt de 6 persoane. La finalizarea lui aveai opțiunea de a merge în stânga, pe o poteca de aproximativ 50 metri care ducea spre Grota Corbului iar imediat în dreapta era retragerea printr-un vâlcel pe punct roșu și punct albastru. Am ales să merg în dreapta la Grota Corbului și după ce-am terminat de vizitat galeriile am avut parte și de câțiva lilieci care zburau dintr-o crăpătură în alta. După câteva cadre, încep retragerea.

Ajuns la mașină mă gândesc când să revin pentru celelalte trasee. Mai trecem pe la Profi Loco New și mai luăm câte un meniu, iar după ce-l savurăm alegem calea spre Pitești

Concluzii:

-Pentru următoarea etapă, atunci când va fi, deja cunosc cele 5 trasee pe care o să le cațăr. Două maxim pe zi cu pauză de câteva ore bune între ele.

-Am plecat de acasă cu intenția de a le parcurge pe toate 21, dar realitatea m-a adus cu picioarele pe pământ.

-Pregătirea pentru Matterhorn (atunci când o să fie dat) trebuie să înceapă de undeva. Iar aceste trasee de via ferrata cu pasaje grele și foarte grele sunt perfecte pentru antrenament

-Totuși nivelul de fitness trebuie crescut la 7-8 ore, pentru ca la Matterhorn este o altă altitudine și altă climă. Dacă urci, trebuie să și cobori.